 Pelerinaj la Boroaia, la pãrintele Ilarion Argatu
• Boroaia, localitate în judeþul Suceava, foarte aproape de graniþa cu Neamþul, a devenit loc de pelerinaj pentru mii de credincioºi • la biserica din comunã, la dezhumarea pãrintelui s-a constatat cã trupul s-a mumificat • de atunci, puhoi de lume ia calea Boroaiei • Va fi trecut pãrintele Ilarion Argatu în rîndul sfinþilor? Ideea canonizãrii arhimandritului Argatu, trecut în lumea drepþilor în urmã cu ºapte ani, a apãrut acum cîteva sãptãmîni, dupã deshumarea trupului neînsufleþit al acestuia, înmormîntat la biserica din Boroaia, localitate din judeþul Suceava. Cei peste 1.000 de credincioºi prezenþi au rãmas uimiþi cînd corpul pãrintelui Argatu a fost scos afarã ºi era aproape intact. ÃŽn comunã, pãrerile sînt împãrþite. Cei mai mulþi sînt convinºi cã ceea ce s-a întîmplat cu pãrintele, considerat unul dintre cei mai mari exorciºti dintre duhovnicii români, e o adevãratã minune, dar existã ºi voci care nu cred într-un semn divin.
„Se ruga pînã adormea ºi se trezea rugîndu-se“
La 86 de ani, arhimandritul Ilarion Argatu a plecat la Domnul. „Viaþa sa a fost o flacãrã. Se ruga pînã adormea ºi se trezea rugîndu-se“, îl caracteriza IPS Teodosie Snagoveanul. A cerut sã fie înmormîntat în comuna Boroaia, acolo unde a ridicat, cu eforturi inimaginabile, o frumoasã bisericã ºi unde a slujit cel mai mult ca preot. Dorinþa i s-a îndeplinit. Din momentul în care corpul pãrintelui a fost depus în bisericã, lãcaºul de cult a devenit loc de pelerinaj pentru credincioºii din zona Moldovei. La înmormîntarea sa au venit oameni din toatã þara. Zeci de autoturisme ºi autocare au ocupat uliþele satului, iar primarul de atunci al comunei a decretat douã zile de doliu în localitate. Chiar din prima zi au început sã ajungã în sat coroanele de flori trimise de cei care l-au cunoscut ºi l-au iubit pe arhimandritul Ilarion Argatu. S-au adunat circa 400 de coroane, majoritatea de la cei cãrora arhimandritul le-a fost duhovnic. De la oameni simpli, pînã la personalitãþi, cum ar fi Anghel Iordãnescu sau Ion Iliescu. Peste 4.000 de oameni au participat la slujba de înmormîntare. Slujba a fost oficiatã, atunci, de IPS Pimen Suceveanul, arhiepiscopul Sucevei ºi Rãdãuþiului, PS Gherasim Putneanul, episcop vicar la Arhiepiscopia Sucevei ºi Rãdãuþiului, iar din partea Patriarhiei a fost prezent PS Teodosie Snagoveanul, la acea vreme, episcop vicar patriarhal. Dar iatã ce se spunea în cotidianul „Actualitatea Suceveanã“, nr. 339, 17 mai 1999: „Timp de peste douã ore, miile de credincioºi au trecut prin faþa bisericii, pe lîngã sicriul în care se afla arhimandritul Ilarion Argatu. κi fãceau cruce, îi sãrutau mîinile ºi se întorceau, plîngînd, în mulþime“. La cîteva ore dupã înmormîntare, se mai spunea în ziarul amintit, asupra Sucevei s-a abãtut o ploaie cum rar se poate vedea: „Vãzduhul s-a înnegrit, iar din cerul care parcã s-a crãpat cãdeau bucãþi mari de gheaþã, însoþite de stropi deºi ºi mari. Se spune cã dacã la o înmormîntare plouã, celui care a murit îi pare rãu cã pãrãseºte aceastã lume. Pãrintele Argatu a ajuns în ceruri. ÃŽn Dreapta Tatãlui. Dar a plecat prea devreme, pentru cã mai avea de alinat multã suferinþã pe acest pãmînt. Acesta poate fi regretul pãrintelui. Dar cerul n-a plîns sîmbãtã (n.r -ziua cînd a avut loc înmormîntarea), la Suceava, numai pentru pãrintele Argatu. A plîns ºi pentru toþi credincioºii care nu au putut sã vinã sã-ºi ia rãmas bun de la marele duhovnic“.
„De cînd sîntem în preajma lui, nu simþim nici oboseala, nici foamea, nimic“
Vestea cã trupul pãrintelui Ilarion Argatu s-a mumificat s-a rãspîndit imediat. Sute de credincioºi ºi feþe bisericeºti au cãlcat pragul bisericii de la Boroaia, sã se închine ºi sã se roage la mormîntul arhimandritului. Cu toþii vroiau sã vadã minunea. „Simþim mare putere la sfinþia sa. De cînd sîntem în preajma lui, nu simþim nici oboseala, nici foamea, nimic“, mãrturiseºte una dintre femeile îngenuncheate lîngã sicriul arhimandritului. A venit tocmai de la Constanþa. „Noi credem ºi mãrturisim cã-i sfînt, ºi venim cu toatã credinþa ºi evlavia, ºi toatã puterea ºi sfinþirea la el ca sã luãm iertare, sã ne ierte de greºeli, sã fim mîntuiþi prin el“, completeazã un bãtrîn. Totuºi, prin comunã sînt ºi persoane care nu cred în varianta mumificãrii, considerînd cã, mai degrabã, e vorba de meritele celor care au îmbãlsãmat trupul neînsufleþit al pãrintelui. O altã explicaþie a celor care nu cred în mumificarea corpului arhimandritului este legatã de condiþiile de umiditate în care acesta a fost pãstrat, în cripta din bisericã. „Cum nu-s degetele la fel, tot aºa nu-s ºi oamenii. Sînt care-s din altã sectã, alt calendar, altã rasã cum ar veni... Ãstora eu le spun sã facã diferenþa între preot ºi popã. Ilarion Argatu a fost un adevãrat preot, mulþi oameni a lecuit“, spune Constantin Maxim. „Da, da“ - îl susþine o altã sãteancã, Olga Beraru - „eu am auzit de o fetiþã care nu vorbea deloc ºi o venit la pãrintele Argatu ºi, dupã cîteva zile, cînd au venit pãrinþii sã o vadã, a început sã strige: Tataaaa, Mamaaaa...“. Una dintre mãicuþele adunate în jurul sicriului ºopteºte: „Miroase atît de frumos a mireasmã. Eu am citit foarte multe cãrþi ºi toþi sfinþii miros a mireasmã“.
O viaþã închinatã bisericii
Arhimandritul Ilarion Argatu a vãzut lumina zilei în satul Valea Glodului, din comuna Vultureºti, într-o familie numeroasã. Tatãl sãu, Alexandru, a fost, timp de 16 ani, primar în Valea Glodului. Dupã ce a rãmas vãduv ºi dupã ce ºi-a rînduit cei 9 copii, Alexandru Argatu s-a cãlugãrit la Mãnãstirea Neamþ, loc unde se odihneºte astãzi. Arhimandritul Ilarion Argatu a fãcut 8 clase la Seminarul Teologic din Dorohoi, apoi Facultatea de Teologie de la Cernãuþi ºi ªcoala de Ofiþeri de la Bacãu, activînd chiar în cadrul unitãþii de grãniceri de la Carei. A fost hirotonit preot în anul 1940, an în care s-a ºi cãsãtorit cu Georgeta Mihãilescu, fiica preotului Sebastian din Oniceni - Fãlticeni, împreunã cu care a avut cinci copii. De-a lungul vieþii, arhimandritul Ilarion Argatu a slujit în trei parohii, la Oniceni (7 ani), Ruºi-Oneasa (11 ani) ºi Boroaia (18 ani). În 1972, a rãmas vãduv ºi, în anul urmãtor, în luna ianuarie 1973, s-a cãlugãrit la Mãnãstirea Antim, din Bucureºti. A petrecut, apoi, cîþiva ani la Mãnãstirea Cãldãruºani, iar ultimii 19 ani din viaþã i-a trãit la Mãnãstirea Cernica.
Hãituit de Securitate, a stat ascuns vreme de 16 ani
Perioada cea mai grea a fost, pentru arhimandritul Ilarion Argatu, între anii 1948 -1964. Datoritã convingerilor sale, a fost hãituit de fosta Securitate, iar timp de 16 ani s-a ascuns de organele de represiune. În tot acest timp, a stat într-o cãmãruþã ziditã cu dibãcie în propria casã, loc în care se ruga ºi medita. Unul dintre motivele pentru care intrase în conflict cu Securitatea era dorinþa lui de a construi biserica în care, astãzi, arhimandritul Ilarion Argatu ºi-a gãsit odihna. Temelia acestei biserici a fost pusã în 1924, iar timp de 22 de ani, din diverse motive, nu s-a mai fãcut nimic. În 1946, arhiepiscopul ºi mitropolitul Moldovei ºi Sucevei, Irimeu Mihãilescu, l-a transferat în interes de serviciu pe preotul Ilarion Argatu, de la Parohia Oniceni, la Boroaia, pentru a ridica biserica. Preotul Ilarion Argatu a strîns piatrã cu piatrã, dar a putut sã se apuce efectiv de construirea sfîntului lãcaº de abia pe 22 iunie 1969, terminînd zidirea bisericii, care a fost fãcutã în cinstea Sfinþilor Pãrinþi Ioachim ºi Ana, pe 2 mai 1970. Construirea bisericii nu a fost privitã cu ochi buni de puterea de atunci, iar faptul cã ridicarea sfîntului lãcaº a durat atît de mult timp este explicabil prin aceea cã nu exista o aprobare din partea Securitãþii, pentru înãlþarea aºezãmîntului de cult. În biserica pe care a construit-o prin eforturile sale, materiale ºi spirituale, arhimandritul Ilarion Argatu a îngropat-o, în martie 1972, pe soþia sa, Georgeta. Dupã 27 de ani, pãrintele Argatu s-a aºezat, pentru veºnicie, lîngã soþia sa.
Slujbe de exorcizare la mormîntul arhimandritului Argatu
ÃŽn neamul Argatu mai existã, astãzi, zeci de preoþi, toþi respectaþi ºi apreciaþi de enoriaºi. Dintre toþi, însã, se detaºeazã Alexandru Argatu, preotul paroh al bisericii în care se odihneºte, de exact ºapte ani, tatãl sãu. Pãrintele Alexandru Argatu este printre puþinii preoþi care, de ani buni, în fiecare vineri, þine slujba de la miezul nopþii, numitã ºi „rugãciunea de aur“. „Totdeauna, vineri seara, la ora 10, sînt în Bisericã, cu agheasmã, Sf. Maslu ºi cu Moliftele Sf. Vasile ºi alte rugãciuni. Ca sã faci slujbã la miezul nopþii, este o ostenealã în plus. Nu este chiar simplu sã faci, pe nemîncate, sã participi la slujbã de la 10 seara ºi pînã la unu sau douã noaptea, iar apoi sã faci iar slujbã dimineaþa, de la 6 la 7. Am mai invitat pe unii preoþi, din alte localitãþi, au venit, dar pe urmã au renunþat. Mi-au spus cã este prea obositor. ÃŽntr-adevãr, este obositor, la început, pînã te formezi, mai ales cã ai multe ispite de la diavol, dureri de stomac, fel de fel, numai ca sã renunþi“, mãrturisea pãrintele Alexandru Argatu.
Puterea credinþei
Despre Ilarion Argatu se poate vorbi la nesfîrºit. Nu existã loc în þarã unde sã nu se fi auzit de el, sã nu fie oameni asupra cãrora s-a revãrsat harul pãrintelui. „A rãspîndit luminã prin þarã, prin fiii ºi ucenicii lui“, spunea IPS Teodosie Snagoveanul, la înmormîntarea marelui duhovnic. Alexandru Argatu îºi aminteºte cã, odatã, tatãl sãu a vrut sã-i demonstreze unui ateu puterea credinþei. „I-a spus: «Uite, vezi copacul acela din grãdinã, mã rog la Dumnezeu ºi se usucã». ªi cînd s-a uscat, ateul a spus cã o intrat viermii în el ºi l-o mîncat. Ei, ca sã-i dovedeascã cã prin credinþã se poate face orice, l-a chemat ºi i-a arãtat niºte salcîmi. Erau în ºir, unul dupã altul. «Eu, spunea el, am sã mã rog la Dumnezeu, unul sã se usuce, unul, sã rãmînã, unul sã se usuce.... ªi aºa a fost!»“
|
Autentificare
