Românii îsi pun sperantele tot în Dumnezeu
Rezultatele ultimului eurobarometru publicate zilele trecute au adus si n-au adus noutãti. Biserica, de pildã, rãmîne în continuare refugiul sufletesc al românului, ceea ce înseamnã cã teritoriul ultimei sperante se deseneazã în cer. Tot Dumnezeu ne scapã de rele, de sãrãcie, de mizeriile zilnice, de prãpastia pãcatelor lumesti. Românii mai cred ca si ieri, ca si alaltãieri, ca si în vremea lui Cuza, în armatã. Fiind noi în continuare o populatie de tãrani (am înteles cã în Europa sîntem pe locul întîi în privinta cetãtenilor angajati în activitãti cu sapa si plugul tras de boi) credem fireste în armatã. Tot românul, pînã la suspendarea obligativitãtii, a fost la ostire. Pentru unii, plecarea în armatã echivala cu prima iesire din sat. Petreceri, chef si lacrimi. Chiar dacã era vreme de pace, plecarea feciorului la oaste echivala cu plecarea în transee. S-o mai întoarce viu? Armata, în consecintã, a devenit în timp tot un fel de religie. Îngrijorãtoare pentru mine este scufundarea Justitiei. Procentele ei indicã o scãdere a încrederii românilor în cucoana legatã la ochi, tronînd sub formã de statuie pe frontispiciul multor tribunale si tinînd atîrnatã în mîini o balantã strîmbã. Nu mai crede românul cã existã o institutie, o instantã care sa-i facã dreptate? În vremurile biblice, muritorul se ducea la rege. Solomon, de pildã, fãcea dreptate ascultînd ambele pãrti si administrînd, dupã clipe de cumpãnire, verdictul. Sînt si legende. Circulã si bancuri. Douã femei îsi disputã un prunc nou-nãscut. Fiecare pretinde cã este copilul ei. Neavînd alte indicii si nereusind sã dezlege al cui este de fapt copilul, judecãtorul din vremuri imemoriale recurge la o stratagemã durã si inteligentã. Taie copilul în douã, i-a zis el gîdelui, si dã fiecare jumãtate mamelor. În clipa aceea, o femeie, mama adevãratã, a tipat ca din gurã de sarpe NU. Eu renunt, a decretat femeia. Bine a spus judecãtorul. Tu esti mama adevãratã. Si i-a dat copilul. Legende frumoase legate de Justitie. Românii pãstreazã si alte legende, de datã mai recentã, dacã vremurile lui Cuza pot fi numite astfel. A rãmas celebrã ocaua lui Cuza. Cum se face cã am fost despovãrati de încrederea în Justitie? Explicatiile sînt lîngã noi. Dincolo de judecãti nedrepte si destui magistrati corupti, existã si talpa urîtã pusã afirmãrii Justitiei de la cel mai înalt nivel. Politicul îsi doreste mai mult decît oricînd subordonarea Justitiei.
„Rãu de tot, în ultimul eurobarometru stã Parlamentul“
Ca jurnalist, m-a pus pe gînduri coborîrea în sondajele încrederii a presei. Presa televizatã, care minte adesea si face campanii vizibil comandate, a coborît mai putin decît presa scrisã. Explicatia? Omul simplu se uitã la televizor, vede imagini, vede scene de viatã. I se pare cã nu poate fi mintit cu toate cã existã o întreagã literaturã a prostirii omului prin televizor. Meseriasii se prind. Oamenii de rînd, nu. Si totusi a coborît mercurul încrederii si pentru presa audio-vizualã. Presa scrisã s-a scufundat însã mai mult. De ce? De ce se îndoiesc cititorii de noi? Numeroasele scandaluri din ultimii ani si-au pus pecetea si asupra presei, receptatã ca jucãtor într-o piesã machiavelicã. Jocul de-a alba - neagra din multe publicatii, schimbarea totalã de opticã asupra unui eveniment trezesc îndreptãtite suspiciuni. Rãu de tot, în ultimul eurobarometru (a nu se întelege cã acest sondaj este realizat de firme de la Bruxelles) stã Parlamentul. Are doar 17 la sutã cotã de încredere a populatiei. Este înspãimîntãtor dacã stãm sã ne gîndim cã pilonul de bazã, suportul solid al democratiei este chiar aceastã institutie. Din Agora anticã atenianã, de sub Acropole si pînã azi, Parlamentul a fost sîngele proaspãt al democratiei, ferind - atunci cînd s-a putut - tãri si popoare de blestemul dictaturii. Si presa si Parlamentul, dincolo de pãcatele proprii, au suportat în acesti ani atacuri constante din partea presedintelui tãrii. Presedintele Bãsescu, stim bine, s-a bucurat de o considerabilã încredere popularã. Revãrsîndu-si nemultumirea asupra inamicilor sãi a fost crezut. Cum stã Traian Bãsescu în acest sondaj? Ei, bine, nu stã. Regula eurobarometrelor nu indicã si un sondaj privind cresterea sau descresterea încrederii în presedinte sau rege. Sursele noastre (batã-le vina!) spun cã nici presedintele nu stã pe roze. Chiar un ultim sondaj, de uz intern, fãcut pentru trebuintele Cotrocenilor îl aratã pe Traian Bãsescu scoborît rãu pe scara iubirii populare. Asa-i cînd sapi, din zori si pînã în alti zori, groapa altuia.
|
Autentificare
