Centenarul Marii Uniri si „Pohta ce-am pohtit!“
Pe 1 decembrie 2018 suntem porniti, cu mic cu mare, s� s�rb�torim
100 de ani de la Marea Unire, pe teritoriul unei Rom�nii mult mai
mici dec�t aceea de acum un secol. Proiectul cre�rii unei structuri
statale prin unificare a fost visul din totdeauna al omenirii, indiferent
de meleaguri. �n zona noastr�, carpato - dun�rean�, proiectul
unific�rii
istoria �l consemneaz� ca pornind de la Burebista si finaliz�ndu-se
�n
anul 1918. Dou� milenii de fr�m�nt�ri, iluzii, deziluzii si sacrificii.
Pornind �n sens invers, de la Mare Unire din 1918, mitologia
unificatoare a fost dominat� permanent de figura marilor domnitori
�naintasi, Mihai Viteazu si Alexandru Ioan Cuza. Nici m�car regimul
comunist nu a rescris aceste file de istorie, cu scopul de a
minimaliza sau estompa imaginea marilor domnitori unificatori, �n
�ncercarea de a-si asuma meritul acestui act istoric. �n schimb, sunt
suficiente dovezi c� monarhia, at�t prin Carol I, c�t mai ales cea a
insipidului rege Ferdinand, a f�cut tot ce i-a stat �n putint� pentru a-i
marginaliza pe acesti domnitori. Norocul nostru a fost c� memoria
colectiv� le-a retinut faptele, p�n� la rang de legend�. �n ce priveste
unitatea poporului rom�n (Moldova si Muntenia), aceasta nu poart�
pecetea lui Carol I, ci a lui Alexandru Ioan Cuza. Carol I r�m�ne
personaj �n istoria obtinerii Independentei �n 1877, fat� de Imperiul
Otoman. Marele fapte de eroism ale ostasilor rom�ni, de la Plevna
si Grivita de exemplu, nu au fost expresia atasamentului fat� de
monarh, ci a dragostei fat� de tar� si fat� de neat�rnarea ei. Pentru
edificare, putem reciti poeziile lui Vasile Alecsandri „Sergentul“ si
„Penes Curcanul“. Istoria acelor momente, scris� de
menestrelii monarhiei, a tinut mortis s� ne conving� c� meritul
obtinerii Independentei din 1877 i se cuvine �n totalitate lui Carol I.
Meritul exclusiv al obtinerii Independentei din 1877 se datoreaz�
exclusiv Poporului Rom�n, existent la vremea aceea, la c�rma
c�ruia se g�sea �nt�mpl�tor Carol I, dar si o clas� politic� dedicat�
acestui ideal. Istoria, scris� de aceiasi menestreli �n 1918, era
menit� s� �mbog�teasc� s�r�cia blazonului regelui Ferdinand, cu
titlul de „�NTREGITORUL“. �n realitate, istoria trebuia s�
consemneze firesc c� „regimul monarhic, sub regele Ferdinand, a
s�rb�torit realizarea Marii Uniri, rod al vointei de veacuri a
rom�nilor“. Meritul era colectiv, nu unul personal. Se omite cu prea
mult� usurint�, �n beneficiul Casei Regale, c� factorul declansator si
catalizator predominant al Marii Uniri, l-a constitut Miscarea
Ardelean�, �n frunte cu intelectualii si militantii ei pasoptisti. Cu
ocazia s�rb�toririi centenarului Marii Uniri, suntem obligati s�
recuper�m imaginea �naintasilor, care s-au dedicat acestui ideal,
Mihai Viteazu, Nicolae B�lcescu, Tudor Vladimirescu, Alexandru
Ioan Cuza, al�turi de at�tia multi altii. �n v�rful piramidei realiz�rii
idealului de unificare, �n memoria rom�nilor str�luceste steaua lui
Mihai Viteazu, a c�rui cetate de suflet, Alba Iulia, a fost l�sat�
pentru a fi folosit� ulterior, de c�tre regii vremelnici ai Rom�niei,
doar ca loc de �ncoronare si de pomenire.
Mihai Viteazu a fost cel care a confirmat c� „dac� vrei poti“, si a
putut, dup� „Pohta, ce-am pohtit!“
Cu ocazia Centenarului Marii Uniri, monarhistii includ �n formatia
„monarhilor �ntregitori“ si pe regele Mihai I
Monarhistii doresc cu orice pret ca cvartetul monarhiei rom�ne s�
fie redus la un trio, �n raport cu s�rb�torirea Centenarului Marii
Uniri, prin eliminarea „rusinii familiei“, care a fost Carol al II-lea. Se
pare c� �ncercarea de transfer �n meritul total al lui Mihai I a actului
de la 23 august 1944, nu este suficient de conving�toare si s-a
plusat, consider�ndu-se c� si retrocedarea c�tre Rom�nia a
Transilvaniei de Nord de c�tre URSS, pe 10 martie 1945, a fost
meritul exclusiv al acestuia. Contextul istoric se dovedeste c� a fost
cu totul altul. La Conferinta de la Yalta din 4-24 februarie 1945,
Marile Puteri au c�zut de acord c� Rom�nia va intra definitiv �n
zona de influent� a sovieticilor. La 6 martie 1945, au loc alegeri,
FDP este declarat
c�stig�tor, iar regele Mihai I este pus �n fata faptului de a numi ca
prim - ministru pe dr. Petru Groza. Pe 8 martie 1945, Primul
ministru Petru Groza si ministrul de externe Gheorghe T�t�r�scu �i
trimit o telegram� lui Stalin, c�ruia �i cer �n termeni fermi
retrocedarea Transilvaniei de Nord - Est, Rom�niei. �n 24 de ore,
Stalin a trimis r�spunsul ferm de acceptare. Decizia lui Stalin, de a
aproba revenirea Transilvaniei la Rom�nia, a fost conditionat� de
instalarea la Bucuresti a unui guvern pro-sovietic. Paradoxal, dar
comisia militar� a Aliatilor, condus� de Litvinov, �i �naintase lui
Stalin propunerea ca Transilvania s� devin� independent�, cu o
suprafat� de 100.000 kmp si o populatie de 5 milioane locuitori. �n
fata lui Stalin a contat cererea lui Petru Groza, care �si luase
responsabilitatea s� conduc� un guvern pro-sovietic si nu
propunerea comisiei sau cererea similar� a Ungariei. Ardealul ne-a
revenit, realiz�ndu-se astfel o mic� „re�ntregire“, ca urmare a
faptului c� din ratiuni lesne de descifrat, Stalin a refuzat propunerea
comisiei militare, de a realiza un experiment separatist �n Ardeal,
dar si solicit�rile ungurilor. Dup� 1945, ne-a costat enorm plasarea
Rom�niei �n zona de influent� a sovieticilor de c�tre americani si
englezi, dar m�car am redob�ndit Ardealul. Meritul acesta, desi
amar, a fost exclusiv al poporului rom�n, care i-a suportat integral
costurile. Asa c� regelui Mihai I, rolul de coautor al actului de la 23
august 1944, �i este suficient pentru scurta sa domnie.
|