Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Căutare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareÎnregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Ianuarie 2018
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031    
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Optiuni Pagină Optiuni pagină
Adaugă in Favorites Adaugă in Favorites
Setează Pagină de start Setează Pagină de start
Tipăreste pagina Tipăreste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 15 Ianuarie 2018
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email

Centenarul Marii Uniri si „Pohta ce-am pohtit!“

Pe 1 decembrie 2018 suntem porniti, cu mic cu mare, să sărbătorim
100 de ani de la Marea Unire, pe teritoriul unei Românii mult mai
mici decât aceea de acum un secol. Proiectul creării unei structuri
statale prin unificare a fost visul din totdeauna al omenirii, indiferent
de meleaguri. În zona noastră, carpato - dunăreană, proiectul
unificării
istoria îl consemnează ca pornind de la Burebista si finalizându-se
în
anul 1918. Două milenii de frământări, iluzii, deziluzii si sacrificii.
Pornind în sens invers, de la Mare Unire din 1918, mitologia
unificatoare a fost dominată permanent de figura marilor domnitori
înaintasi, Mihai Viteazu si Alexandru Ioan Cuza. Nici măcar regimul
comunist nu a rescris aceste file de istorie, cu scopul de a
minimaliza sau estompa imaginea marilor domnitori unificatori, în
încercarea de a-si asuma meritul acestui act istoric. În schimb, sunt
suficiente dovezi că monarhia, atât prin Carol I, cât mai ales cea a
insipidului rege Ferdinand, a făcut tot ce i-a stat în putintă pentru a-i
marginaliza pe acesti domnitori. Norocul nostru a fost că memoria
colectivă le-a retinut faptele, până la rang de legendă. În ce priveste
unitatea poporului român (Moldova si Muntenia), aceasta nu poartă
pecetea lui Carol I, ci a lui Alexandru Ioan Cuza. Carol I rămâne
personaj în istoria obtinerii Independentei în 1877, fată de Imperiul
Otoman. Marele fapte de eroism ale ostasilor români, de la Plevna
si Grivita de exemplu, nu au fost expresia atasamentului fată de
monarh, ci a dragostei fată de tară si fată de neatârnarea ei. Pentru
edificare, putem reciti poeziile lui Vasile Alecsandri „Sergentul“ si
„Penes Curcanul“. Istoria acelor momente, scrisă de
menestrelii monarhiei, a tinut mortis să ne convingă că meritul
obtinerii Independentei din 1877 i se cuvine în totalitate lui Carol I.
Meritul exclusiv al obtinerii Independentei din 1877 se datorează
exclusiv Poporului Român, existent la vremea aceea, la cârma
căruia se găsea întâmplător Carol I, dar si o clasă politică dedicată
acestui ideal. Istoria, scrisă de aceiasi menestreli în 1918, era
menită să îmbogătească sărăcia blazonului regelui Ferdinand, cu
titlul de „ÎNTREGITORUL“. În realitate, istoria trebuia să
consemneze firesc că „regimul monarhic, sub regele Ferdinand, a
sărbătorit realizarea Marii Uniri, rod al vointei de veacuri a
românilor“. Meritul era colectiv, nu unul personal. Se omite cu prea
multă usurintă, în beneficiul Casei Regale, că factorul declansator si
catalizator predominant al Marii Uniri, l-a constitut Miscarea
Ardeleană, în frunte cu intelectualii si militantii ei pasoptisti. Cu
ocazia sărbătoririi centenarului Marii Uniri, suntem obligati să
recuperăm imaginea înaintasilor, care s-au dedicat acestui ideal,
Mihai Viteazu, Nicolae Bălcescu, Tudor Vladimirescu, Alexandru
Ioan Cuza, alături de atâtia multi altii. În vârful piramidei realizării
idealului de unificare, în memoria românilor străluceste steaua lui
Mihai Viteazu, a cărui cetate de suflet, Alba Iulia, a fost lăsată
pentru a fi folosită ulterior, de către regii vremelnici ai României,
doar ca loc de încoronare si de pomenire.
Mihai Viteazu a fost cel care a confirmat că „dacă vrei poti“, si a
putut, după „Pohta, ce-am pohtit!“

Cu ocazia Centenarului Marii Uniri, monarhistii includ în formatia
„monarhilor întregitori“ si pe regele Mihai I

Monarhistii doresc cu orice pret ca cvartetul monarhiei române să
fie redus la un trio, în raport cu sărbătorirea Centenarului Marii
Uniri, prin eliminarea „rusinii familiei“, care a fost Carol al II-lea. Se
pare că încercarea de transfer în meritul total al lui Mihai I a actului
de la 23 august 1944, nu este suficient de convingătoare si s-a
plusat, considerându-se că si retrocedarea către România a
Transilvaniei de Nord de către URSS, pe 10 martie 1945, a fost
meritul exclusiv al acestuia. Contextul istoric se dovedeste că a fost
cu totul altul. La Conferinta de la Yalta din 4-24 februarie 1945,
Marile Puteri au căzut de acord că România va intra definitiv în
zona de influentă a sovieticilor. La 6 martie 1945, au loc alegeri,
FDP este declarat
câstigător, iar regele Mihai I este pus în fata faptului de a numi ca
prim - ministru pe dr. Petru Groza. Pe 8 martie 1945, Primul
ministru Petru Groza si ministrul de externe Gheorghe Tătărăscu îi
trimit o telegramă lui Stalin, căruia îi cer în termeni fermi
retrocedarea Transilvaniei de Nord - Est, României. În 24 de ore,
Stalin a trimis răspunsul ferm de acceptare. Decizia lui Stalin, de a
aproba revenirea Transilvaniei la România, a fost conditionată de
instalarea la Bucuresti a unui guvern pro-sovietic. Paradoxal, dar
comisia militară a Aliatilor, condusă de Litvinov, îi înaintase lui
Stalin propunerea ca Transilvania să devină independentă, cu o
suprafată de 100.000 kmp si o populatie de 5 milioane locuitori. În
fata lui Stalin a contat cererea lui Petru Groza, care îsi luase
responsabilitatea să conducă un guvern pro-sovietic si nu
propunerea comisiei sau cererea similară a Ungariei. Ardealul ne-a
revenit, realizându-se astfel o mică „reîntregire“, ca urmare a
faptului că din ratiuni lesne de descifrat, Stalin a refuzat propunerea
comisiei militare, de a realiza un experiment separatist în Ardeal,
dar si solicitările ungurilor. După 1945, ne-a costat enorm plasarea
României în zona de influentă a sovieticilor de către americani si
englezi, dar măcar am redobândit Ardealul. Meritul acesta, desi
amar, a fost exclusiv al poporului român, care i-a suportat integral
costurile. Asa că regelui Mihai I, rolul de coautor al actului de la 23
august 1944, îi este suficient pentru scurta sa domnie.

Articol afisat de 124 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan BIVOLARU)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Powered by SiteManager CMS
©2003-2006 Drepturile de autor asupra întregului continut al acestui site apartin în totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totală sau partială a materialelor este permisă numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective