Emilia Amariei: „Nu ne mai vrea pďż˝mďż˝ntul“ si „Datori cu o tarďż˝“, douďż˝ volume de poeme cu timbru liric propriu

Emilia Amariei s-a n�scut la 24 septembrie 1959, �n Borca -Neamt,
pe Valea Bistritei Mijlocii. Aici a absolvit liceul. De la v�rsta de 20 de
ani, prin c�s�torie, tr�ieste �n Ardeal, �n judetul Mures, satul Idicel,
comuna Br�ncovenesti. Este membr� a Ligii Scriitorilor, filiala
Mures si membrďż˝ de onoare a Societďż˝tii Culturale „Apollon“ din
Rom�nia. De-a lungul timpului a publicat poezii �n reviste
importante precum „Flacďż˝ra“, „Transilvania“ si a fost distinsďż˝ cu mai
multe premii. O vreme a c�ntat si muzic� popular�. De multi ani
lucreaz� periodic �n afara t�rii, unde cunoaste umilintele, durerile
dezr�d�cin�rii si dispretul traiului printre str�ini. Ap�sat� de tristete,
compune texte poetice laice si altele spre slava lui Dumnezeu,
�ndemn�ndu-si semenii s� se �ntoarc� la divinitate, esenta existentei
omenesti, f�r� de care nimic nu este posibil. Dealtfel, �ntr-unul din
poemele sale mďż˝rturiseste cďż˝, scriind, „Pleacďż˝ spre poarta Cerului/si
nu poate sďż˝ fie atinsďż˝ nici de fulgere“.
Emilia Amariei este autoarea a douďż˝ volume de poeme (Nu ne mai
vrea p�m�ntul si Datori cu o tar�), publicate �ncep�nd cu 2015.
Volumul „Nu ne mai vrea pďż˝mďż˝ntul“ apare pentru prima datďż˝ la
Editura Nico din Tďż˝rgu-Mures, fiind reeditat ďż˝n 2017 la Editura „Liric
Graph“ din Buzďż˝u, alďż˝turi de noul volum „Datori cu o tarďż˝“. Are ďż˝n
lucru un nou volum, „Tďż˝ceri rďż˝scumpďż˝rate“. Poeta se ďż˝nscrie ďż˝ntr-un
cerc mult mai larg de poeti care au absolvit ďż˝n timp „Liceul Mihail
Sadoveanu“ din Borca, ďż˝ntre care si Vasile Gďż˝inďż˝, Aurel Dumitrascu,
Radu Florescu, Mihai Niculitďż˝, Vasile Cojocaru-Filipiuc si George
Balan. Poemele Emiliei Amariei s�nt rodul unui destin r�vnitor, fertil
si luminos. �ntelegerea mesajelor din versurile sale este �nlesnit�
at�t de titlurile celor dou� volume, c�t si de cheile de interpretare
oferite cu generozitate si sinceritate de �ns�si autoarea lor care ne
spune cďż˝ „Nu ne mai vrea pďż˝mďż˝ntul cuprinde poezii pline de miez si
r�ni. Nu-mi propun ceva, nu vreau s� demonstrez nimic prin ceea
ce scriu. Nu e dec�t o stare de emotie si revolt� ce b�ntuie zilele
mele, modul meu de a m� d�rui f�r� limite, cu toat� transparensa
trďż˝irilor spontane, nealterate de tipare“. Cďż˝t despre volumul „Datori
cu o tarďż˝“, Emilia Amariei se destďż˝inuieste ďż˝n cuvinte la fel de
emotionante: „Cartea aceasta este o doinďż˝ de jale nďż˝scutďż˝ din
durerile rom�nilor. Orisiunde m-ar fi purtat pasii, nic�ieri nu am g�sit
alinare dec�t �n patria mea. Am scris, am g�ndit, m-am rugat, am
c�ntat si m-am jeluit rom�neste. Am dus cu mine lut dar si spirit
rom�nesc. Poemul mi-a fost alinare, c�nd dorul de tar�, de cas�, de
p�rinti, �mi ardea sufletul. Am adunat �n fiinta mea toate lacrimile
poporului meu si le-am transformat �n poeme! Popor al meu, mult
iubit, ti le dďż˝ruiesc cu toatďż˝ dragostea!“. Lectura poemelor din cele
dou� volume dezv�luie cititorului harul poetic �mbelsugat al
autoarei, puritatea sufleteasc�, sinceritatea, fr�gezimea si
naturaletea sentimentelor, acuitatea observatiei sociale si
psihologice. Viziunea sa despre lume si viat� se reg�seste �n toate
poemele reunite �n cele dou� volume. Dar, �n c�teva texte poetice,
ďż˝si directioneazďż˝ aceastďż˝ viziune. ďż˝ntre acestea si poezia „Bat
cuie…“ care deschide volumul „Datori cu o tarďż˝“, ďż˝n care poetesa ďż˝si
vede creatia ca pe o actiune truditoare care contribuie la
ďż˝ndreptarea unui „prezent tot mai subred/ Cu mers ďż˝mpleticit si-
ncovoiat“, dorind ca fata tďż˝rii sale sďż˝ devinďż˝ mai seninďż˝.
Remarcabil� �n cele dou� volume este diversitatea temelor si
limpezimea versurilor. Tematic, s�nt foarte bine reprezentate
problematica religioasďż˝, viata socialďż˝, iubirea, prietenia,
singur�tatea, amintirile din copil�rie, dorul de cas�, de p�rinti de
neam si de tar�. Afl�ndu-ne �n c�mpul existential al vietii g�sim de
cuviint� s� trecem �n revist�, �n rezumat, c�teva poeme. Cel intitulat
„Deschide, tatďż˝, poarta…“ din volumul prim, dedicate pďż˝rintilor
dispďż˝ruti: „Deschide, tatďż˝, poarta, eu am venit acasďż˝/ Si-un lacďż˝t pus
cu lanturi s� intru nu m� las�,/ Deschide, mam�, us�, am �nghetat
de frig!/ Nu mďż˝ aude nimeni? Nu auziti cum strig?// Chiar usile au
lac�t, s�nt z�vor�te toate /E-o liniste de piatr� si un miros de moarte.
/ A cobor�t pustiul prin curte, prin livezi/ Iar peste tot trecutul s-au
asternut zďż˝pezi“. Alte cďż˝teva poeme sďż˝nt ďż˝nchinate pďż˝rintilor („Mamďż˝,
floarea mea de crin“ sau „Tatďż˝, floare de salcďż˝m“): „Mamďż˝, floarea
mea de crin/ Mam�, cerul meu senin,/ Cum de ti-ai l�sat
grďż˝dina,/Cum te-a pďż˝cďż˝lit haina/Moarte, c-ai sďż˝ pleci putin?“ - „Tatďż˝,
floare de salc�m,/ Unde esti, pe ce t�r�m,/ Poate �nfloresti pe-afar�/
ďż˝ntr-o altďż˝ primďż˝varďż˝,/ Tatďż˝, floare de salcďż˝m“. Cu multďż˝ simtire
rom�neasc� si cu dragoste pentru limba noastr�, care d�inuieste
din vremuri str�vechi, Emilia Amariei scrie mai multe poeme cu
r�d�cini profunde �n credinta crestin�. Cu Dumnezeu si cu Iisus se
�nt�lneste p�n� la contopire, fiindu-i m�ng�ieri sublime �n suferintele si
nenorocirile vietii: „Privesc spre Tine, Doamne, ďż˝n fiecare zi,/ Si nu
g�sesc cuvinte pentru a Te sl�vi,/ E prea s�rac� vorba s� spun�
�ndeajuns,/ Spre a putea p�trunde �n cerul nep�truns.// Genunchii
nu se pleac� prea des, �n rug�ciune,/ Prin mintea mea trec g�nduri
�n herghelii nebune,/ M-a-mpresurat p�m�ntul si-am r�t�cit c�rarea,/
Si printre-at�tea g�nduri nu-Ti mai aud chemarea!// Nu-Ti pot
distinge glasul c�nd numele mi-l chemi,/ S� fac r�scump�rarea
acestor rele vremi,/ S� las �ngrijorarea la crucea lui Iisus,/ Si s�-mi
priveascďż˝ ochii numai la Tine, sus!“. Colectionarďż˝ de frumos, Emilia
Amariei adun� �n sufletul ei tezaurul sufletesc al unor prieteni (Aurel
si Lorica) si cel de creatie al lui Mihai Eminescu si Adrian P�unescu:
„Eminescu a fost vesniciei sortit!/ Orisicďż˝t ati fi vrut, geniul sďż˝u n-a
murit!/ Voi v� duceti pe r�nd, anonimi ignoranti,/Si r�m�neti pe veci
niste bieti figuranti“. Lirica peisagisticďż˝ este si ea foarte bine
reprezentďż˝ ďż˝n cele douďż˝ cďż˝rti. Poeme descriptive precum „Iarnďż˝“,
„De pace si de alb“, „Plouďż˝“, „Alb liliac“, „Dealurile mele“, etc.,
exceleaz� prin cromatica bogat� si leg�turile puternice cu natura
fermec�toare, varietatea imaginilor vizuale, auditive, dinamice si
tactile: „Mďż˝-ntoarce dorul ne-ncetat, acasďż˝,/ Eu sufletul acolo l-am
uitat/ Aud cum curge apa r�c�roas�/ Si cerbii trec prin mine la
iernat.// M� duc peste poienile g�tite/ Ca si mirese-n flori de
musetel/ Aud chiar cum bat caii din copite P�n� vibreaz� coltul meu
de cer“ („Acasďż˝ vesnicia-i mai frumoasďż˝“) sau „Plouďż˝ ďż˝ntre noi si
lumea/Se scufund�-n somn ad�nc,/ Ploaie neagr�, ploaie deas�/
Ploaia ochilor ce plďż˝ng... („Plouďż˝“). Lirica socialďż˝ este marcatďż˝ de
atitudini transante, asa cum se �nt�mpl� si �n exceptionalul poem
„Nu ne mai vrea pďż˝mďż˝ntul“ („Vulgarii cersetori mereu cersesc/ Ei ne
cunosc. O, suflete blazate,/ O m�n� de �ntind, ne cuceresc!/ Le d�m
si bani, si tel, si demnitate“.) sau „Manifest pentru Romďż˝nia“ („Vai,
Rom�nie, pl�nge p�m�ntul,/Pl�ng si b�tr�nii t�i cei c�runti,/ Te iau
strďż˝inii, te bate vďż˝ntul,/ Om fi noi prosti, dar sďż˝ntem si multi!“ sau
„Nimic nu te-anfricat, nici dictatura,/ Nici lantul comunismului cel
greu,/ Poemul t�u la toti le-nchise gura,/ C�ci ti-l soptea-n ureche
Dumnezeu“. („Lui Adrian Pďż˝unescu“). Se vede cďż˝ Emilia Amariei
tr�ieste intens clipa, micile si mai ales, marile tristeti ale vietii
contemporane distrug�toare de destine. Semnificative pentru lirica
patrioticďż˝ a Emiliei Amariei sďż˝nt poemele intitulate: „Binecuvďż˝nteazďż˝,
Doamne, Romďż˝nia“ („Sunďż˝ cornul dacic sďż˝ rďż˝sune glia/
Binecuvďż˝nteazďż˝, Doamne, Romďż˝nia!“), „Vlďż˝starii tďż˝rii mele se duc si
nu mai vin“ („Ti-e chipul ars de dor, mamďż˝ romďż˝ncďż˝,/E-o jale ca de
moarte pe-al patriei hotar,/ Doar Dumnezeu mai poate durerea ta
adďż˝ncďż˝/ S-o vindece si neamul sďż˝ ni-l ridice iar“), „Patrie“ (Patrie, te-
as fr�m�nta-ntre g�nduri/ Si pe roata cerului te-as pune/ Cercul t�u
de ape si pďż˝mďż˝nturi/ Sďż˝ ia chip de doinďż˝, dorul - nume“, „Dorul“
(Cum s�-nteleag� altii ce-i dorul rom�nesc/ C�nd limba lor nu stie
acest cuv�nt divin,/ De-ar c�uta si-n stele, si-n lun�, nu-l g�sesc,/
Cďż˝ci dorul nu respirďż˝ ďż˝n sufletul strďż˝in!“. Poetesa Emilia Amariei
este �n plin� putere de creatie. O astept�m cu noi poeme, pentru c�,
prin cele publicate p�n� acum, prin vocea liric� singular�, si-a
dob�ndit cu prisosint� un statut sigur �n literatura rom�n� actual� si
nu numai.