Noi si tineretul

Oricum ar �ntoarce lucrurile, nimeni nu poate nega conflictul dintre
generatii. Mai putini sunt �ns� cei care �ncearc� s�-i p�trund� miezul si
cauzele si, mai ales, sďż˝ gďż˝seascďż˝ solutii. Nu, cu sigurantďż˝, problema nu priveste numai societatea modernďż˝, ci s-a aflat ďż˝n actualitate de cďż˝nd lumea si pďż˝mďż˝ntul. Si... sďż˝ fim cinstiti, are si ea rostul ei ďż˝n evolutia lucurilor. Acum cďż˝tiva ani, primeam cu regularitate de la comunitatea romďż˝neascďż˝ din Elvetia „Curierul parohial“, un buletin simplu, cu patru pagini, continďż˝nd programul bisericii ortodoxe din Geneva pe o lunďż˝ de zile. Era frumos si bine alcďż˝tuit si ce mďż˝ interesa era editorialul de pe prima paginďż˝, scris de pďż˝rintele paroh sau de alti credincioti, cu tematicďż˝ foarte interesantďż˝, nu neapďż˝rat religioasďż˝. Uneori, le mai trimiteam cďż˝te un comentariu, ceea ce explica si regularitatea cu care ďż˝l primeam. Am sďż˝ explic mai ďż˝ncolo de ce nu-l mai primesc. Unul din editoriale comenta o stelďż˝* (era si fotografia ei), descoperitďż˝ undeva la greci, care avea dďż˝ltuit ďż˝n piatrďż˝ tocmai o referire la conflictul dintre generatii. Lipsa de respect, gata cu bďż˝trďż˝nii, si-au trďż˝it traiul, sďż˝ lase locul celor tineri si asa mai departe. E drept cďż˝ nu scria cďż˝ tinerii nu cedeazďż˝ locul bďż˝trďż˝nilor ďż˝n troleibuz, dar esenta era aceeasi. Fiindcďż˝ vorbim de tineri, noi romďż˝nii nu-i uitďż˝m, Doamne fereste. Indiferent de situatie sau context, nu cred cďż˝ existďż˝ vreun orator care sďż˝ nu aducďż˝ ďż˝n discutie problema tineretului, speranta, viitorul, garantia neamului, etc., etc., pentru care vom face si vom drege, vom... si vom... pentru ca ďż˝n realitate sďż˝ nu facem chiar nimic sau ce facem sďż˝ fie de mďż˝ntuialďż˝. Si ne mai mirďż˝m cďż˝ pleacďż˝. Nici reversul nu lipseste. Fereascďż˝ Dumnezeu ce poate fi la gura
unora, c�nd e vorba de tineri: c� sunt lenesi, necivilizati, necuviinciosi
si neinteresati, inculti si dornici doar de bani, droguri si sex, cďż˝ vor
totul de-a gata si cďż˝te si mai cďż˝te. ďż˝ntr-una din zilele de dupďż˝ revolutie, pe vremea „Caritasului“, lui nenea Stoica si controlat de altii din umbrďż˝, am venit de la serviciu acasďż˝. Feciorul meu era cu un coleg, aveau treburile lor si, dus de val, m-am adresat bďż˝iatului:
- Mďż˝i Vlade, uite... colegul meu „x“ a fost la Cluj, a stat o noapte ďż˝ntreagďż˝, dar s-a ďż˝ntors cu o groazďż˝ de bani. Nu mai e chestie de
auzite, ce-ar fi s� depunem si noi niste bani acolo? R�spunsul lui (de fapt, lectia servit�) m-a l�sat interzis:
- Domnule (nu mai eram papa ca de obicei), chestia e foarte simpl�, dac� vrei, �mi dai bani si TI-I DUC. Eu n-am nevoie.
- Ce zici, m�i Cornele?, m-am adresat colegului lui.
- P�i... Vlad are dreptate. Bani nemunciti... Mi-am f�cut cruce. Mai avem o sperant�, n-o s� pierim asa, cu una, cu dou�. Feciorul nu vroia s� se implice. Da, accepta s�-mi duc� banii, dar el nu-si asuma dec�t calitatea de c�r�us. Ei tinerii, nu vroiau, nu visau la bani nemunciti. Ei stiau mai bine ca mine unde vor ajunge. Mai ieri, am cobor�t la magazinul de la parter, s�-mi iau niste fructe. Acolo se afla si o t�n�r� pe care, cinstit s� spun, pe moment nu stiam de unde s-o iau.
- Domnu' R., eu lucrez la farmacia din apropiere, ati l�sat la noi o sut�
de lei. C�nd veniti s�-i recuperati? Dac� veniti acum, eu sunt acolo. Nu v� aduceti aminte? Cum s�-mi aduc? Ba eram chiar mirat. Cum s� las la farmacie o sut� de lei? Hai, am cump�rat niste aspirin� sau altceva, am dat o h�rtie de 100 si am uitat s� iau restul. Se mai poate �nt�mpla. Dar altfel, cum? M-am �mbr�cat ca lumea, am cump�rat de la flor�rie o glastr� cu flori, m-am dus la locul faptei si am dezlegat misterul: �n urm� cu multe s�pt�m�ni, c�nd am pl�tit niste medicamente, am scos mai multi bani din buzunar si pe polita din fata ghiseului, cu tot felul de reclame, am uitat 110 lei. Fata a observat dup� ce am plecat, a recuperat banii, le-a spus celorlalte colege si a asteptat o ocazia s� mi-i �ntoarc�. Jur c� putea s� n-o fac�. Minunat! Am recuperat banii, le-am rugat s� ude floarea �n fiecare zi si s�-si aduc� aminte de mine. Eu sigur am s�-mi amintesc de gestul
lor frumos. Al fetelor de la farmacia „Ardealul“.
P.S. Nu, n-am uitat. Nu mai primesc „Curierul parohial“, deoarece...
conationalii nostri au dus cu ei �n Tara Cantoanelor si obiceiul (nu
„cumintenia“, care ďż˝ncďż˝ mai este ďż˝n custodia noastrďż˝) pďż˝mďż˝ntului.
Guvernul elvetian a oferit fonduri pentru constructia unei biserici
ortodoxe. Splendid! Numai c� rom�nasii nostri nu au c�zut la pace:
facem una de lemn, ca la noi �n Maramu' sau una de beton si sticl�?
Au ap�rut cele dou� tabere, a lemnosilor si a betonistilor si s� te tii:
certuri, �nc�ier�ri, distrugere de calculatoare, imprimante si documente. Le-am scris c� dezbinare, ur� si distrugere avem �n tar�
c�t cuprinde. S� �ncerce s� nu se/ne fac� de r�s printre str�ini. P�n�
la urm�, au c�stigat lemnosii dar am fost ras de pe lista destinatarilor
„Curierului...“.

*Bloc de piatrďż˝ pe care este gravatďż˝ o scriere.