A murit dupã nastere. Explicatiile medicilor
• medicii pietreni au prezentant cronologia evenimentelor ce s-au soldat cu moartea unei tinere mãmici • sînt în derulare anchete ale Politiei si Ministerului Sãnãtãtii • rãspunsuri suplimentare vor fi date dupã examenul histopatologic • tînãra ar fi putut fi salvatã dacã era diagnosticatã corect si la timp • Moartea unei tinere din Neamt care a nãscut la Spitalul Judetean în urmã cu cîteva zile a încercat sã fie explicatã de reprezentantii unitãtii sanitare într-o conferintã de presã sustinutã ieri, 5 decembrie. Informatiile au fost oferite de managerul spitalului, Cristina Atãnãsoaie, dar si de medici de la Cardiologie, ATI si Ginecologie. Fãrã a încerca sã gãsim scuze sau vinovati, vã prezentãm principalele informatii oferite de reprezentantii spitalului. Acestia au detaliat filmul evenimentelor. Pacienta a fost internatã pe 28 noiembrie, în stare bunã sustine medicul ei, Cosmin Ruginã, fãrã a necesita investigatii medicale sau luarea altor mãsuri deosebite fatã de orice altã femeie însãrcinatã. ÃŽn jurul orei 3 dimineatã s-a declansat travaliul, care a decurs normal, sustine acelasi medic, iar la ora 11.20 a nãscut o fetitã. Perioada de travaliu a fost si ea consideratã normalã, iar dupã patru ore pacienta a fost mutatã în sectia de lãuze. A doua zi, pe 30 noiembrie, medicul Cosmin Ruginã a efectuat vizita si a sustinut cã starea pacientei era în continuare bunã. Lucrurile s-au înrãutãtit la ora 17, cînd femeia a acuzat palpitatii si transpiratii si s-a cerut consult cardiologic. A fost efectuatã o electrocardiogramã (EKG) si la ora 20
s-a realizat transferul la Cardiologie. La ora 21.23 a fost transferatã la Terapie Intensivã, la 21.53 a intrat în stop cardio-respirator, iar la ora 23.03 a fost declarat decesul, survenit în ciuda manevrelor de resuscitare. Au existat cîteva minute doar în care inima pacientei a repornit, au mai precizat medicii. Se luase si legãtura pentru transferul la Iasi, însã acest lucru a fi fost posibil doar dacã pacienta ar fi fost stabilizatã...
Cine trebuia sã sesizeze riscurile?
ÃŽntrebãrile jurnalistilor au fost îndreptate spre clarificarea celui mai important aspect: dacã femeia ar fi putut fi salvatã, dacã decesul putea fi evitat. Rãspunsurile au fost nuantate. Am înteles de la medicul cardiolog cã din momentul agravãrii problemelor cardiace nu mai existau sanse de salvare, asa cã s-a formulat întrebarea de ce aceste probleme nu au fost identificate din timp. Precizãri importante au venit de la acelasi medic, Cosmin Ruginã. Care a spus cã la începutul sarcinii, aflînd de la pacientã cã avea niste palpitatii încã din copilãrie a trimis-o pentru un consult de specialitate. Pe care l-a efectuat la un medic cardiolog de la o clinicã particularã, moment în care i-a fost efectuat un EKG. Diagnosticul a fost unul „usor“, tahicardie sinusalã, care în timpul sarcinii e normalã pînã la un punct, în sensul cã inima pompeazã mai mult sînge, datã fiind existenta fãtului, placentei etc. Femeia a revenit la medicul cardiolog de douã ori în decursul lunii octombrie, însã nu i-a mai fost efectuat un EKG, iar în momentul internãrii în scrisoarea medicalã nu au fost trecute specificatii care sã solicite investigatii suplimentare sau mãsuri diferite fatã de cele ce se iau în mod normal pentru o gravidã. Altfel spus, nu a fost fãcut un EKG nici la internare, pentru cã nu existau motive, sustin medicii din spital. La întrebarea jurnalistilor ce s-ar fi întîmplat dacã aceastã electrocardiogramã ar fi fost totusi fãcutã în luna octombrie sau la internare, rãspunsurile au fost cã la internare nu exista motiv medical pentru a fi efectuatã, dar, dacã ar fi fost realizatã în luna octombrie, atunci e posibil sã fi fost descoperitã agravarea problemelor cardiace, care s-ar fi produs cel mai probabil în ultima lunã de sarcinã. Moment în care ar fi putut fi luate o serie de mãsuri descrise de Georgeta Vintea, medicul sef de la Ginecologie: s-ar fi solicitat semnãtura pacientei pentru a duce sarcina la bun sfîrsit - important pentru cã ar fi presupus o constientizare mult mai puternicã a femeii asupra riscurilor la care se supune -, ar fi putut fi luatã decizia ca fãtul sã fie extras chirurgical înainte ca sarcina sã ajungã la termen sau pacienta ar fi putut fi transferatã înainte de nastere într-o clinicã de „grad 3“, în care posibilitãtile de resuscitare sînt mai avansate. Fãrã a fi specialisti, întelegem cã femeia a avut o problemã cardiacã, ce a fost consideratã la început „usoarã“ sau „normalã“ pentru o femeie însãrcinatã, problema s-ar fi agravat cel mai probabil în ultima lunã de sarcinã, dar, nefiind identificatã, a dus la tratarea pacientei ca si cum ar fi fost într-o stare de sãnãtate normalã. Iar rezultatul a fost din pãcate tragic. De aici încolo e de domeniul specialistilor sã stabileascã cine, cînd si cum ar fi trebuit sã identifice agravarea problemelor de naturã cardiacã. Poate rãspunsul va fi oferit la finalizarea anchetelor în derulare, internã la nivelul Spitalului Judetean, la nivelul ministerului, dar si una efectuatã de politisti. De asemenea, mai multe informatii vor putea fi aflate în momentul finalizãrii examenului histopatologic.
Era oportunã o cezarianã?
Una dintre temele de disputã în spatiul public a fost cea legatã de faptul cã ar fi trebuit, sau nu, efectuatã o operatie de cezarianã. Rãspunsul medicilor de la spital a fost cã informatiile medicale pe care le-au avut în posesie nu sustineau efectuarea unei astfel de interventii, dar cã, datã fiind starea realã a pacientei, o astfel de operatie ar fi putut duce la complicatii suplimentare - nasterea prin cezarianã ar fi putut declansa o embolie pulmonarã. Un alt aspect atins a fost cel legat de faptul cã doctorul cardiolog din spital a ajuns la pacientã abia dupã cîteva ore dupã ce s-a constatat existenta unor probleme. Explicatia oferitã a fost cã în momentul în care a fost sunatã de doctorul Ruginã, doctorita Lucia Chetreanu intervenea într-un caz foarte grav - un stop cardio-respirator, dupã care au urmat alte douã urgente grave, dar cã a fost fãcut un consult telefonic si s-a dispus luarea mãsurilor necesare. Ceea ce aduce în discutie un aspect important: lipsa acutã de personal nu doar la nivelul Sectiei Cardiologie, care se poate traduce în a pune medicii, din motive obiective, sã ajungã dupã ceva timp la cãpãtîiul unui pacient, situatie absolut anormalã, chiar dacã nu e din vina lor - în acest timp îngrijind alti pacienti. Oricum, medicul cardiolog a lãsat sã se înteleagã cã si dacã ar fi ajuns mai devreme la pacientã, deznodãmîntul ar fi fost acelasi, în conditiile în care în acest timp s-ar fi fãcut tot ce era necesar si posibil. Acestea au fost în rezumat informatiile oferite de medicii nemteni, în acest moment nefiind motive pentru a le pune la îndoialã veridicitatea. De altfel, stabilirea adevãrului poate si trebuie sã fie fãcutã de organele de anchetã. Care ar putea, sau chiar ar trebui sã rãspundã si la întrebarea care totusi rãmîne: cine, cînd si cum trebuia sã identifice agravarea problemelor cardiace, ceea ce ar fi putut conduce la o altã conduitã ulterioarã care ar fi putut însemna salvarea unei vieti.
|
Autentificare
