Pricini de bucurie estivalã
n duminicã seara a avut loc concertul inaugural al Vacantelor • Felicia Filip, Gabriela Hazarian, Hector Lopez, Adrian Mãrcan, Cvartetul de corni al Universitãtii de Arte iesene si orchestra simfonicã a Filarmonicii bãcãuane, dirijatã de Valentin Doni, au fost protagonistii n
Duminicã searã, 17 iulie 2011, concertul inaugural al celei de a 40-a editii a Festivalului muzical din cadrul „Vacantelor Muzicale la Piatra Neamt“ a constituit o premierã, în primul rînd pentru faptul cã organizatorii au ales un loc de desfãsurare care pînã acum nu a cunoscut o asemenea experientã. Mãrturisesc cã, personal, încercam oarecare temeri, nedisimulate, privind posibila transformare a unui act artistic de tinutã, academic, într-o manifestare de loisir ca multe altele cu care este împãnat spatiul vietuirii noastre atît de vesele. ÃŽn ciuda acestor temeri, am rãmas plãcut surprins sã constat cã în tribunele Bazei Hipice din Piatra Neamt au venit acei vreo 500 de oameni cu adevãrat interesati de actul artistic propus, cu atît mai mult cu cît o mare parte a locuitorilor urbei se agitau frenetic pe stadion la un meci de fotbal care, se stie, dezlãntuie multe pasiuni în zonã si nu numai.
Concertul inaugural, la care si-a adus o contributie decisivã orchestra simfonicã a Filarmonicii de Stat „Mihail Jora“ din Bacãu, condusã de la pupitru de Valentin Doni si urmãritã atent din tribunã de cãtre directorul acesteia Pavel Ionescu, a început direct printr-un intro realizat de Cvartetul de corni al Universitãtii de Arte „George Enescu“ din Iasi, coordonat de Petre Gîscã, alãturi de acesta fiind Romeo Popa si pietrenii Adrian Iftimie si Stefan Cosmin Lupu. Trebuie sã recunoastem cã nu oricînd poti asculta, sub poale de pãdure, un Concert pentru patru corni scris de Heinrich Hubler. Si, mai ales, bine cîntat. Cuvintele de bun venit din partea organizatorilor au fost oferite de cãtre directorul festivalului, Dana Macsim, directorul artistic al manifestãrii, Cristian Mihãilescu si reprezentantul principalului finantator, Aldo Pellegrini, vicepresedinte al Consiliului Judetean. ÃŽn cadrul concertului prezentat cu pertinentã si aplomb de Cristian Mihãilescu, au evoluat mezzosoprana Gabriela Hazarian, tenorul mexican Hector Lopez, baritonul Adrian Mãrcan si, evident, mult asteptata Felicia Filip.
Declaratie de credintã
Ca si în alte rînduri, si de aceastã datã sonorizarea s-a dovedit a fi un capitol destul de dificil. Dacã echilibrul orchestral a fost întrucîtva mentinut, iar ansamblul, ca si în alte rînduri, si-a fãcut cu prisosintã datoria, nu acelasi lucru se poate spune despre captatorii solistilor, care au pus la grea încercare operatorii de sunet condamnati sã urmãreascã intentiile dinamice ale acestora; si, din pãcate, nu întotdeauna cu succes. Din fericire, programul, popular fiind, nu a presupus extrem de mult rafinament din acest punct de vedere si astfel publicul s-a putut declara multumit. Cum multumit a fost, în cea mai mare parte, si de prestatia muzicalã a protagonistilor. Chiar dacã pe alocuri a fost oarecum îndoielnicã. Si ne referim aici la mezzosoprana Gabriela Hazarian care s-a hazardat într-o interpretare cel putin curioasã, muzical vorbind, a celebrei Habanere si la tenorul mexican Hector Lopez care abia cãtre sfîrsitul concertului si-a regãsit impostatia si strãlucirea sonorã, cantonatã pînã atunci undeva „în spatele gîtului“; în ciuda obsesiei unuia dintre mentorii lui, regretatul Ludovic Spiess, care - mi-a mãrturisit-o! - cerea „aruncarea vocii în public“. Posesor al unei voci frumoase, cantabile si suficient de bogatã în armonice, baritonul Adrian Mãrcan a dovedit cã este si un bun actor, înzestrat cu umor si simt al improvizatiei, calitate absolut necesarã unui solist de operã. De altfel, prestatia sa a fost rãsplãtitã, pe drept, cu aplauze entuziaste. Superb Prologul la „Paiate“. Capul de afis al cvartetului solistic a fost, cum era si de asteptat si pe bunã dreptate, tinînd cont de recunoasterea internationalã si de palmaresul bogat, Felicia Filip. Din pãcate, împrejurarea de fatã, dincolo de posibilitatea de etalare a unei recunoscute voci de o strãlucire, pregnantã si calitate de necontestat, nu a adus nimic spectaculos. De la mult prea fragmentata arie de Strauss, segmentatã colturos de rigoarea pauzelor intermediare si valorile punctate cu prea multã osîrdie, la entuziasmul reticent si patetic din partitura lui George Grigoriu, o adevãratã declaratie de credintã, Felicia Filip a evoluat corect, dezinvolt si convingãtor, fãrã sã supraliciteze calitãtile vocale de exceptie care i-au adus consacrarea.
Focuri de artificii
Fãrã sã achite nota de platã, organizatorii Vacantelor au oferit spectatorilor contrariati si un (ne)dorit foc de artificii dezlãntuit în vecinãtate de participantii la o entuziastã ceremonie nuptialã, chiar în timpul ariei somnoroasei Elize a lui Loewe. „Obicei mitocãnesc“, vorba lui Caragiale, cultivat cu obstinatie în urbea nemteanã de prin 2000 încoace si care ne reaminteste, în fiece duminicã, faptul cã în Piatra Neamt sînt destui cei care au bani de... chibrituri. Oricum, concertul de deschidere a celei de a 40-a editii a „Vacantelor Muzicale la Piatra Neamt“ a fost un frumos dar din partea organizatorilor, care au dovedit încã o datã cã sînt în stare, chiar în aceastã tristã perioadã, sã ofere locuitorilor urbei, celor îndrãgostiti de frumos si sonoritãti alese, pricini de bucurie estivalã.
|