 „Voi cuceri Ceahlãul“
• interviu cu Ionuþ Curcã, nou fotbalist transferat la echipa fanion a judeþului Neamþ Portarul Ionuþ Curcã a semnat un contract de doi ani cu Ceahlãul Piatra Neamþ, dar dragostea pentru munte îl face sã aºtepte cu sufletul la gurã prima minivacanþã pentru a cuceri ºi muntele care dã numele noii sale echipe.
Reporter: ªtim cã eºti un pasionat al muntelui ºi al petrecerii timpului liber la înãlþime. De ce preferi muntele în detrimentul litoralului?
Ionuþ Curcã: Iubesc muntele încã din copilãrie ºi vreau sã vã spun cã am o plãcere foarte mare de a colinda înãlþimile, de a ajunge în locuri inaccesibile pentru alþii. Sînt peisaje foarte frumoase în munþi ºi locuri sãlbatice, ceea ce mã face mereu sã aleg aceastã variantã pentru petrecerea timpului liber. ªi cel mai important este faptul cã acolo sus este foarte mult aer curat ºi sãnãtate.
Rep.: Cînd ai semnat cu Ceahlãul, gîndul te-a dus ºi la muntele cu acelaºi nume?
I.C.: Cînd am semnat cu Ceahlãul nu prea m-am gîndit la aºa ceva, dar prietenii mei au fost foarte receptivi ºi imediat m-au întrebat cînd am prima vacanþã pentru a avea o ieºire ºi în Ceahlãu. Voi cuceri Ceahlãul. Am auzit cã este o zonã atractivã. Poate cã într-un week-end voi ajunge sus.
Rep.: De unde dragostea faþã de munte?
I.C.: De mic am fost cu pãrinþii mei pe crestele munþilor, în drumeþii ºi am stat mereu la cort. Mi-a plãcut ºi îmi place ºi acum la fel de mult. A venit apoi perioada cantonamentelor ºi mi-a lipsit statul la cort ºi viaþa dusã alãturi de oameni dragi ºi de încredere, pentru cã numai cu astfel de oameni este de mers pe munte. În ei îþi pui toatã baza în caz de necazuri.
Rep.: Sã înþelegem cã îþi place mai mult la cort ºi nu la hotel?
I.C.: Pentru mine cortul este mai mult decît hotelul. Oricînd la cort, dar numai la munte.
„Pe piatrã eºti singur cu un traseu de multe ori dificil, care se poate termina cu o izbîndã...“
Rep.: Ai amintiri neplãcute de la munte?
I.C.: Nu existã amintiri neplãcute de la munte. Chiar ºi momentele mai dificile, ca posibilele întîlniri cu animale, sînt apoi amintiri plãcute, dacã se trece de ele cu bine.
Rep.: Ai „reuºit“ sã rãmîi vreodatã fãrã mîncare pe munte?
I.C.: Niciodatã, chiar am „reuºit“ sã car atîtea conserve dupã mine încît multe au ajuns înapoi acasã.
Rep.: Ce preferi: drumeþiile sau cãþãrarea pe stîncã?
I.C.: Îmi place foarte mult cãþãrarea pentru cã acolo, pe piatrã, eºti singur cu un traseu de multe ori dificil, care se poate termina cu o izbîndã.... Sã ajungi acolo sus în vîrful propus, mai ales în urma unei cãþãrãri este un sentiment unic. În urma unei lupte cu stînca trãieºti din plin toatã bucuria reuºitei ºi absorbi cu mare plãcere toatã priveliºtea care þi se întinde la picioare.
Rep.: Ce zone montane din þarã ai vãzut?
I.C.: Cunosc fiecare stîncã din Bucegi. Am colindat foarte mult acea zonã, iar, în ultima vacanþã, adicã în aceastã varã, am reuºit sã ajung în masivul Retezat. Nu am fost în alte zone pentru cã am fi avut nevoie de timp mai mult ºi eu nu prea mai am la dispoziþie. Oricum o atenþie mare aº acorda masivului Fãgãraº, dar va veni ºi vremea sã ajung pe acolo.
Rep.: Ai o sãptãmînã de acum de cînd eºti în lotul Ceahlãului. Cum este atmosfera?
I.C.: Foarte plãcutã. Chiar m-a surprins la început, pentru cã este prima mea experienþã la o echipã în afara Bucureºtiului. Mulþi mi-au zis cã o sã fie greu, cã lumea te primeºte cu reticenþã, dar am gãsit jucãtori profesioniºti, care ne-au primit cu braþele deschise.
Rep.: Poate Ceahlãul sã îndeplineascã obiectivul impus de conducere?
I.C.: Cred cã poate ºi mai mult decît locul 10. Avem încredere în forþele noastre. Avem încredere cã putem face o echipã competitivã ºi fiecare munceºte numai cu gîndul la jocurile din Divizia A.
|
Autentificare
