Dor de Eminescu
Pentru rom�ni, ianuarie este luna �n care Dumnezeu si-a �ntors Fata c�tre noi, d�ruindu-ne Poezia. Cu Eminescu am intrat �n familia european�, iar opera lui, cu toate accentele ce tin de un context care ast�zi nu mai este actual, sau ni se pare c� nu mai este actual, cu Luceaf�rul si cu Doina, cu Scrisorile si cu Sonetele, cu �mp�rat si proletar si cu Rug�ciune, cu Ce-ti doresc eu tie, dulce Rom�nie si cu Rug�ciunea unui dac, cu Gloss� si cu Preot si filosof, ne poate fi un bun �ndreptar, dac� ne vom �nvrednici s� o recitim.
15 ianuarie 2007. La conacul de la Costisa, prin bun�vointa prietenei noastre Liliana, �l omagiem pe Eminescu, �ntr-un spectacol �n care copiii (elevi ai scoliii populare de art�) se �nt�lnesc cu maturii (membrii ai corului bisericii Sf. Gheorghe din Piatra Neamt). Sotia mea a g�ndit acest omagiu, sub titlul „Rom�ni crestini �ntru Eminescu“. �n timp si �n afara timpului, am fost purtati prin universul Eminescu, c�l�uz�, �ntru sl�vire, fiindu-ne poemul lui Valeriu Anania, scris dup� modelul acatistului, „Imn Eminescului“. Spectacolul a debutat abrupt, cu poezia „Doina“, a continuat cu imnul „C�nd a fost s� moar� Stefan“, �mbl�nzindu-ne apoi cu „Pe l�ng� plopii f�r� sot“, „Seara pe deal“, „Mai am un singur dor, dar si cu melodia sotilor Aldea- Teodorovici despre Eminescu. La final, poezia lui Nichita despre Eminescu („At�ta s� nu uitati c� el a fost un om viu, palpabil cu m�na, at�ta s� nu uitati, c� el a b�ut cu gura lui, c� avea pielea �mbracat� �n stof�. At�ta nu uitati c� el ar fi putut s� stea la mas� cu noi, la masa cinei celei de tain�. At�t s� uitati: c� el a tr�it �naintea noastr�, numai at�t, �n genunchi v� rog, s� uitati“).
�n sal�, paradoxal, un public omogen - iubitorii de Emineascu.
F�r� televiziuni, f�r� prezente oficiale, f�r� discursuri, Eminescu �ncepe s� ne locuiasc� bl�nd, adeverind, dac� mai era nevoie, spunerea lui Nichita: Sufletul sufletului nostru, Eminescu... Dup� aceast� cobor�re a lui Eminescu �n noi, gazda, generoas�, ne invit� la un pahar de vin de Cotnari (s� ne amintim faptul c�, aflat la Bolta Rece, lui Eminescu i se aduce o can� de Cotnari, hangiul spun�nd c� doi oameni au dreptul, �n Moldova, s� bea vinul de Cotnari, Stefan cel Mare si Mihai Eminescu). Cobor�m, si ciocnim paharele; duhul lui Eminescu ne locuieste �nc�; am sentimentul c�, pentru c�teva ore, acesti oameni si-au v�zut sufletul (�n sensul basmului pe care l-a �nchipuit Geo Bogza), c� s�nt mai buni acum, dec�t au fost �n momentul �n care au intrat �n sal�... Nu intereseaz� faptul c�, de m�ine dimineat�, ei vor rec�dea �n starea de anormalitate a vietii �n social; faptul c� Eminescu, rostindu-se prin noi, a reusit s�-i scoat� din ei �nsisi, proiect�ndu-i �n Sufletul lor (Sufletul sufletului nostru, Eminescu, rostea Nichita), tine, pentru cine stie s� vad� (nu ochiul trebuie deschis, spunea Nichita, ci vederea) de dimensiunea minunii. Ne-am minunat, de-a lungul unei seri �n si �ntru Eminescu...
Nepretuit tezaur
Ajuns acas�, am v�zut filmul realizat cu ocazia competitiei Mari Rom�ni (film excelent) si apoi, �n cadrul Jurnalului Cultural, pledoaria academicianului Dimitrie Vatamaniuc despre Eminescu, mai precis �ncercarea de a corecta erorile care, din ignorant�, s-au strecurat, de-a lungul acestei zile sacre a poporului rom�n, �n emisiunile despre Eminescu. Mai �nt�i asupra asa-zisei nebunii a poetului. Cum a fost posibil, se �ntreab� academicianul, ca diagnosticul pus de un profan �n ale medicinei (e vorba de a doua sotie a lui Slavici, la care Eminescu st�tea �n gazd�) diagnosticul de nebun (veniti si-l luati pe Eminescu, pentru c� a �nnebunit, scria �n biletul trimis lui Maiorescu), cum este posibil ca acest diagnostic s� fie luat de bun at�t de Maiorescu, c�t si de doctorul Sutu. Eminescu, afirm� Vatamaniuc, avea doar o depresie mai accentuat�, boal� pe care toti o avem �ntr-o mai mare sau mic� m�sur�); dovad� st� faptul c�, dup� ce si-a revenit, Eminescu poart� o corespondent� care nu las� s� se �ntrevad� �n spatele ei un om atins de o boal� psihic� si, mai mult, traduce si o gramatic� sanscrit�... Si pentru a l�muri si celelalte obiectiuni ale emisiunilor mass-media din cursul zilei, academicianul trimite la volumul al XV-lea, care �ncheie seria deschis� de Perpesicius. �nt�mplarea face s� am �n cas� acest volum. M� retrag �n camera mea si, aproape de miezul noptii, �ncep s�-l r�sfoiesc, av�nd sentimentul c� am acces la un tezaur nepretuit...
Volumul, �n format mare, dup� modelul editiei Perpesicius, are 1.470 de pagini. �n l�muriri asupra volumului, Petru Cretia si Dimitrie Vatamaniuc precizeaz�: �n prezentul volum (…) se afl� publicate toate textele din caietele manuscrise ale lui Eminescu care, fie c� nu si-au g�sit locul tematic �n volumele I - XIV si XVI, fie c�, din cauza prospect�rii incomplete a manuscriselor, au fost omise din volumele unde se cuveneau a fi publicate. De aici �mp�rtirea acestui volum �n dou� mari sectiuni: Fragmentarium si Adenda. (…) Cu acest volum (…) editarea integral� si critic� a scrierilor lui M. Eminescu ajunge la cap�tul ei, la peste o jum�tate de secol de la publicarea, de c�tre �ntemeietorul ei Perpessicius, a primului volum (1939). Consider�m �ns� c� aceast� editie, trecut� prin at�tea vicisitudini istorice, este numai o prim�, important�, etap� �n directia editiei definitive. Volumul, prin orizonturile pe care le deschide, este coplesitor; dac�, printr-un cataclism, s-ar pierde toat� opera eminescian�, afar� de acest volum, generatiile ce vor veni vor putea �nc� s�-l considere pe Eminescu omul deplin al culturii rom�nesti, sf�ntul preacurat al ghiersului rom�nesc, sum� liric� de voievozi, sufletul sufletului nostru...
Nu poate da m�rturie despre acest volum dec�t acela care, si numai pentru o clip�, l-a �mbr�tisat cu fiinta lui, l�s�ndu-se �mbr�tisat, la r�ndu-i. As putea s� reproduc aici cuprinsul lui, as putea s� enum�r citate, pagini, capitole. Nimic din toate acestea nu va putea sublini �nt�lnirea cu el; asa c�, dac� voieste cineva, s� ia �n palme volumul XV din seria operelor complete; adev�r gr�iesc vou�: veti fi r�spl�titi cu asupra de m�sur�...
Valeriu Anania a scris, asa cum am amintit �n r�ndurile de mai sus, o poezie despre Eminescu �n nou�sprezece c�nturi, dup� structura acatistului; poetul este numit Dor-de-Duc�, R�d�cin�, Prag Deschis, Nou Voivod, Om �ntreg, Vis-de-Tain�, Zbor Nestins, Dulce Chin, Poezie. Pe scheletul acestui poem, Daniela Iacob a g�ndit spectacolul care, �ntr-o luni sear� ne-a purtat �n universul Eminescu. Nu cred c� se poate o �ncheiere mai bun� pentru r�ndurile de aici, dec�t rememorarea unui fragment din acest poem.
Miruns� frunte. Logos �n treapta lui �nalt�/ Iluminat� stem�-n vecia unui neam/ Harism�-n dezn�dejdea sub care ne-nchinam Amurgului. Cu vii si mortii laolalt�/ Iesimu-ti �n nuntire prin sf�nt epitalam: bucur�-te-nfl�c�rare adunat�-ntr-o sc�nteie/ bucur�-te strop de rou� rev�rsat �n curcubee/ bucur�-te ram pe care stelele ciorchin roir�/ bucur�-te al�ut�-n zbor cu strunele spre lir�/ bucur�-te v�z l�untric ce-n auzul alb se-nscrie/ bucur�-te Poezie!/ bucur�-te-ntregul nostru ce prin secoli s-a tot fr�nt/ bucur�-te dorul p�inii de-a se-toarce �n cuv�nt/ bucur�-te ne-mp�rtirea inimii ce ni se-mparte/ bucur�-te bucurie din ad�nc si de departe/ bucur�-te cel ce-n moarte printr-o carte ni te dai/ bucur�-te-nvesnicirea Eminescului Mihai!
C�ndva vom �ntelege de ce - rotit suvoi -/ Urc�ndu-ne spre tine, ne pogor�m spre noi.
|