Oare Antonescu de „avocati“ are nevoie?
�ntr-un articol recent din Ziua, dna Munteanu, o distins� redactoare a ziarului, spunea c� dintre cei zece finalisti ai emisiunii „Mari Rom�ni“, numai maresalul Ion Antonescu nu a avut un avocat, iar mie �mi reprosa direct c�, �n loc s� fiu ap�r�torul personajului, am fost, prin ce am spus, parc� acuzatorul lui. Toti ceilalti „avocati“ au �ncercat s� ascund� viciile personajelor lor, numai eu am fost neiert�tor cu al meu. Problema este c�, �n ciuda astept�rii dnei Munteanu sau a altor admiratori ai lui Antonescu, eu spun sau scriu acelasi lucru de ani de zile - inclusiv �n paginile ziarului Ziua. Nu v�d de ce acum trebuia s� spun altceva, numai de dragul unui joc televizat.
Apoi, o rog pe dna Munteanu s� �nteleag� c� termenul de „avocat“ poate fi atractiv �n sine - inclusiv �ntr-o emisiune TV - dar e cu totul str�in de ambitiile mele. Eu nu-s avocat, ci s�nt profesor de istorie. Nu pot fi avocat nici la modul propriu - pentru c� nu am studii de gen - si nici la figurat - pentru c�, �n viziunea mea, Istoria (nefiind un tribunal, cum cred unii, si nici un concurs de frumusete, cum cred altii) nu are nevoie de ap�r�tori, de procurori, de arbitri sau de juriu. Istoria are nevoie doar de profesionisti onesti care s�-si expun� opiniile lor despre trecut. Si e chiar de preferat ca profesionistii s� nu fie mereu de acord �ntre ei, pentru c� �n aceast� disciplin� polemica este constructiv�. Sper ca dna Munteanu s� nu se supere dac�, b�nuind-o mai cur�nd victima voluntar� a unui populism jurnalistic p�gubos si neconsider�nd-o o profesionist� �n Istorie, nu o voi invita la polemic�. Ei bine, si nefiind „avocat“, nu pot prezenta istoria �n functie de interesele „clientului“ meu, ci doar asa cum cred c� a fost ea. C�nd regizorul Florin Iepan mi-a f�cut onoranta propunere de a colabora la realizarea documentarului despre Antonescu, nu m-a invitat �n calitate de actor, nici de senator, nici de avocat - ci �n calitate de profesor. Cu riscul de a-i dezam�gi pe admiratorii personajului Antonescu, le voi spune c� eu nu pot oferi o variant� seara, la televizor, si o alt� variant� a doua zi, c�nd merg la facultate. Un istoric e dator, �nainte de toate, s� fie pe c�t mai putin posibil partizan - sau „avocat“. Stiu c� exist� si rom�ni care doresc s� fie mintiti frumos si s� aud� numai ce le place. E treaba lor - iar un profesor va vrea mereu s� le r�reasc� r�ndurile. Un profesor, dac�-si respect� disciplina sa (oricare ar fi ea) nu-si schimb� discursul de la o zi la alta, �n functie de ce vor s� aud� cei din fata lui. Sau, dac� o face, �nseamn� c� �ntre profesionalism si partizanat alege c�nd una, c�nd alta.
�n fine, voi mai spune c�, �n opinia mea, Antonescu nu de „avocati“ sau „procurori“ are nevoie, ci de oameni f�r� prejudec�ti care s� citeasc� despre el - si memorii, si documente, si analize. Lectura e cel mai bun leac �mpotriva mitologiilor si cliseelor de tot felul.
|