Despre un fel de ipocrizie lingvisticďż˝

• interviu cu regizorul spectacolului „Chat“ de Stefan Caraman, montat la Teatrul „Pi Buni“, Dan Vasile

Rep.: Explicitati explicitul, vďż˝ rog!
Dan Vasile: Exist� la aceast� or� un curent �n dramaturgia contemporan� care marseaz� foarte mult pe explicit ca o calitate �n sine a textului. Ca s� spunem pe sleau, este un text explicit �n mod gratuit. Am citit foarte multe texte ale unor tineri autori contemporani care au imprecatii �n cascad� f�r� nici o justificare. �n cazul spectacolului nostru, ce este explicit face parte din cotidian, din viata noastr� de zi cu zi. Nu cred c� cineva, si pudibond s� fie, n-ar putea �ntelege contextul �n care se folosesc anumite expresii. Contextul, de altfel, genereaz� acest limbaj, nu este o refulare a autorului, a actorilor, a regizorului, a nim�nui din echipa de creatie.
Rep.: Si chiar dacďż˝ ar fi, sďż˝ zicem, disimulatďż˝?
D.V.: Da, si nici nu e �n exces. Spuneam acum vreun an si ceva, �ntr-un interviu, c� nu o s� fac texte care contin limbaj explicit, tocmai pentru c� pe scenele rom�nesti, de underground mai ales, se aglomereaz� at�t de mult limbaj explicit, c� nu auzi nici �n tramvai.
Rep.: Si totusi ati f�cut.
D.V.: Pentru cďż˝ aici nu e vorba de limbaj explicit, ci de o dramďż˝ a unor oameni care ďż˝n situatii extreme, precum cea indusďż˝ de betie, disperare, crize existentiale, ajung sďż˝ foloseascďż˝ si un limbaj mai putin acceptat teoretic. Dar noi, ca natie, sďż˝ntem pudibonzi, cďż˝ci dacďż˝ te uiti la filmele americane, constati cďż˝ cele mai cuminti productii contin cďż˝te un „fuck you“ cďż˝t toate zilele, care la noi se traduce, de regulďż˝, printr-un „du-te naibii“, deosebit de voalat. Noi facem numai tďż˝mpenii, dar nu le vorbim, ne ascundem dupďż˝ deget.
Este, cred eu, un exercitiu foarte util. Eu am vďż˝zut astďż˝zi oameni care rďż˝deau discret, nu-si permiteau sďż˝ rďż˝dďż˝ explicit, tocmai sďż˝ nu recunoascďż˝ propriile „slďż˝biciuni“.
Rep.: E un fel de ipocrizie lingvistic�. Cu at�t mai mult cu c�t �n viata de fiecare zi, de fapt, nu are nici o motivatie. Dincolo de asta, v-as ruga s� ne explicitati, din punctul dumneavoastr� de vedere, drama acestor doi oameni, din perspectiva v�rstei.
D.V.: Acum o sďż˝ fiu putin pretentios si am sďż˝-mi permit sďż˝ afirm cďż˝ este exact drama din „Livada de visini“, dacďż˝-mi permiteti, ďż˝n care vin vremurile peste niste oameni care nu vor sďż˝ ďż˝nteleagďż˝ aceastďż˝ schimbare. Aici se ďż˝ntďż˝mplďż˝ ca oamenii acestia, care au saizeci si ceva de ani, sďż˝ ia contact cu un alt timp istoric. Ei trďż˝iesc ďż˝ntr-o existentďż˝ paralelďż˝ cu aceea a celor de vďż˝rsta lor. Ei nu mai sďż˝nt pensionarii aceia clasici, care stau la coadďż˝, ci sďż˝nt oameni care folosesc Internetul ca pe un instrument util, cotidian, care nu mai e o noutate pentru ei. Ei bine, acest lucru ďż˝i aruncďż˝ ďż˝ntr-un soi de schizofrenie, ďż˝ntr-un soi de scindare cu personalitatea lor.
E, de fapt, un refuz de a-si accepta v�rsta. Internetul este folosit cu prec�dere de c�tre tineri, care �l utilizeaz� ca pe un instrument modern, util.
Rep.: Asta nu �nseamn� adaptabilitate?
D.V.: Adaptarea nu se poate face chiar deplin, chiar usor. Este o dorintďż˝ de adaptare, dar sechele ale vechiului comportament mai existďż˝. De asta numesc eu acest lucru drept schizofrenie. Poate cďż˝ aici este si sursa comediei. Este un fel de reactie duplicitarďż˝, recunoscutďż˝ si asumatďż˝ ďż˝n fapt, ďż˝ntre „doi bosorogi nenorociti“, cum se categorisesc ei ďż˝nsisi. Este o ironie si o autoironie a autorului pentru faptul cďż˝ nici aceste noi epoci care vin nu sďż˝nt fabuloase, nu sďż˝nt cu mari deschideri. Individul este acelasi ca acum o sutďż˝ de ani. Trďż˝ieste aceleasi drame, are aceleasi probleme care decurg din lipsa de comunicare, are tot aceleasi drame sufletesti, iubiri neďż˝mpďż˝rtďż˝site, semnale cotidiene transmise gresit si ďż˝ntelese gresit. Problematica e aceeasi. Textul putea fi si ďż˝n versuri shakespeariene, putea fi si ďż˝n sonete.
Rep.: Un melanj �ntre visare, puritatea sentimentului si obsesia sexual�.
D.V.: Care este, de asemenea, un dat natural. Si acum putem spune cu zďż˝mbetul pe buze, fďż˝rďż˝ nici un fel de crispare ceea ce acum, sďż˝ zicem, douďż˝zeci de ani n-am fi putut s-o facem. De asta am si ales acest text. Pentru cďż˝, ďż˝n principal, eu am fďż˝cut pďż˝nďż˝ acum, ca regizor, texte cu un anumit nivel estetic, texte clasice, Shakespeare, Cehov, si chiar dacďż˝ am lucrat si ďż˝n underground, la „Green Hours“, de pildďż˝, am fďż˝cut „Othello“. Evident, altfel decďż˝t interpretarea clasicďż˝, dar nu m-am apropiat pďż˝nďż˝ la aceastďż˝ experientďż˝ de vreun text contemporan atďż˝t de savuros. Stefan Caraman, cred eu, este un autor cu foarte mare viitor ďż˝n teatrul romďż˝nesc. Este o voce distinctďż˝ fatďż˝ de restul autorilor care au acel teribilism adolescentin, gratuit. Am un exemplu de astfel de dramaturgie ďż˝n care trimiterile scatologice, de cele mai multe ori nemotivate, ďż˝nneacďż˝ pur si simplu textul. Si asta aduce numai deservicii, pentru cďż˝ ďż˝n loc sďż˝ creeze efectul scontat, de soc, de trezire la o anumitďż˝ constiintďż˝, obtine contrariul si lipsa de reactie a publicului.
Rep.: Care nici m�car nu mai e contrariat.
D.V.: Exact. Si fatďż˝ de acest gen de dramaturgi, Caraman este un autor cu deschidere, care are scriiturďż˝, care are suflu, care stie sďż˝ contureze un personaj credibil.
Textul a fost scris special pentru Cojocaru si Borcia, si Caraman, care ďż˝i cunoaste bine pe amďż˝ndoi, - pentru Borcia a mai scris „Santiago“, un soi de docu-dramďż˝ - a mers mult mai departe. Este un text mai plastic, mai adevďż˝rat, pentru cďż˝ nu are fite, nu are pretentii.
Rep.: Pentru cďż˝ adineaori ati pomenit de lucrďż˝rile, sďż˝ le spunem „seria“, pe care le-ati montat, vi se pare cďż˝ aceastďż˝ montare face parte din operele dumneavoastrďż˝ minore?
D.V.: Nu exist� asa ceva, Doamne fereste! De altfel, nu cred c� exist� oper� minor� �n creatia nim�nui care se ocup� de teatru. Dec�t dac� vrea el s� fie minor�. Si poate s� fie minor� si pe scena mare. Exemple, stiti prea bine, s�nt destule. C�nd am v�zut pentru prima oar� textul, mi-am spus c� e o provocare, dar pe m�sur� ce l-am �nteles si l-am aprofundat, am realizat c� nu pot s�-l tratez ca pe un ciubuc. Textul, pur si simplu, m-a prins. Totul era autoreferential, personajele se jucau pe ele �nsesi, actorii erau personaje, iar personajele erau actori. Mi s-a dezv�luit o zon� estetic� neb�nuit� la un text contemporan.
Rep.: Cum �ntrez�riti viitorul acestui gen de spectacol?
D.V.: P�i, �sta-i viitorul. Schimbarea modalit�tilor de finantare care, dup� c�te stiu, se studiaz� la aceast� or�, vor duce, �n cur�nd, la desfiintarea teatrelor de repertoriu. Sau la limitarea lor ca num�r de personal. Se si zvoneste c� �n Bucuresti, de pild�, vor r�m�ne Nationalul, Odeonul si Bulandra, cel mult, iar actorii vor fi liberi profesionisti si vor lucra pe contract, pe proiect. Ca �n Occident. Teatrul de stat a devenit o industrie care nu mai poate fi sustinut� financiar. Si atunci se va reveni la o formul� pe care o socot a fi c�stig�toare.