Releul Pietricica
Fluturi, bufnite si nuduri deasupra cartierului Precista
1. Petru Diaconu, un boem total, f�r� mam�, f�r� tat�, n�scut de o m�tus�, rud� de s�nge, totusi, cu Henri-Julien-Felix Rousseau (cunoscut ca le Dournier, Vamesul) a dat sfoar�-n Piatra si si-a adunat prietenii la un vernisaj, pe un deal, la Sestri Art Gallery, deasupra cartierului Precista. Acolo, �mpreun� cu mai t�n�rul s�u camarad Bogdan Enache au pus-o de o expozitie de pictur�, fiindc� ei asta stiu si asta fac: picteaz�. �n plus, omul acesta cu ochi limpezi de viezure t�n�r, de o generozitate elegant�, cum rar mai �nt�lnesti �n ziua de azi, se dovedeste de o consecvent� �nsp�im�nt�toare. El picteaz� bufnite, frunze, nuduri, fructe t�iate �n dou�, ca s� li se vad� semintele, f�nt�ni, puturi de f�nt�n� �n care se vede cerul si �n care se v�d frunze, nuduri, seminte din fructe t�iate �n dou�, bufnite, poate si c�te o oal� de lut preistoric�, devenind astfel mai �mp�m�ntenit dec�t ne putem imagina noi, care �l vedem doar un pictor recunoscut ca pictor fiindc� asa a vrut el: s� fie pictor. Fiecare lucrare a sa este de o minutiozitate exemplar�. Rousseau Vamesul opunea impresionismului arta naiv�, visarea, fantezia, fiind definit drept un pictor neoprimitv genial. La fel e si Petric� Diaconu, un pictor absolut fascinant, de o energie debordant� si cu o fantezie care-l duce �n vis�rile lui pe p�nz�. E unic, fiindc� e prea destept, prea citit ca s� fie pus �n categoria pictorilor naivi, motiv pentru care caut� si titluri de expozitii, caut� cuvinte, caut� motive care s�-l desprind� de un fel de etichet� care, habar n-are el, s-a desprins de mult de lucr�rile sale. Si-a intitulat expozitia: C�l�torie �n imaginar, iar tablourile sale au nume ca niste versuri. Nu le-am v�zut, dar a promis sau chiar a f�cut niste tablouri mari, gen Visul (1910 Museum of Modern Art, New York), Vamesul, o fi �n stare. El �mi aduce aminte, mereu, de ce a spus c�ndva Janis Lyn Joplin: Nu sunt cea mai bun�, dar sunt unic�.
2. Si fiindc� vreau s� m� p�strez �n aceast� rubric� a Monitorului: pot fi invidiat pentru ziua de marti. Din marea cea mare a majorit�tii care si-a petrecut ziua de marti la televizor, privind si ascult�nd ineptiile zilei, care, desigur, au fost deja uitate, am avut sansa de a merge acolo, unde televizoarele erau oprite si unde oamenii se �nt�lneau, se salutau, unii se �mbr�tisau si se uitau pe pereti, la tablouri. Am stat la un pahar cu vin, am vorbit, am r�s, l-am ascultat pe cel care a f�cut, elegant si scurt, vernisajul, cu multe glume, cu imaginatie, apoi iar am stat la taclale, am mai b�ut un pahar cu vin, oameni frumosi, femei si b�rbati de toate v�rstele, �mbr�cati �ngrijit, civilizati, atenti la cei de l�ng� ei, distinsi. Pietreni distinsi. Oameni cu grij� de ei si de cei de l�ng� ei, oameni inteligenti, f�r� ifose, aflati �ntr-un loc unde se simteau bine si, care, din c�nd �n c�nd, se uitau si la motivul acelei �nt�lniri de sear�: pe pereti. La tablouri. Un motiv absolut normal. A fost o sear� frumoas�, �n care nimeni nu a simtit nevoia s� se de-a balen� �n ap� mic�. N-am v�zut politicieni. Singurul ales, Petru, nu mai termina s� se autoironizeze si avea si un fular alb �n jurul g�tului. Totul a fost at�t de firesc, de normal, cu oameni normali, �nc�t p�rea anormal. �ntre timp, din balconul locantei, iluminat de Cr�ciun, �ncepeau s� zboare pe deasupra cartierului Precista fantasmagoriile pictate de Petru Diaconu. Bufnitele si nudurile lui, frunzele si fluturii lui, �n culori de normalitate. Un artist, iar acea punere �n scen�, acea mise-en-scene, p�rea c� va putea fi reluat� si m�ine, si poim�ine. M-a cuprins o stare de bine. Cobor�nd sc�rile de la stadion, intram �ntr-un oras frumos, iar pe cer... ce s� v� mai spun?! Acas� am gresit si am dat drumul la televizor, la stiri. Se vorbea despre scandalul, despre circul din Parlament. Am �nchis si am preferat s� scriu aceste g�nduri. Ies pe balcon s� m� uit la cer, poate mai v�d ceva urme de culoare.
|