Memoria arhivei. Revolutia, asa cum a fost pe la Piatra Neamt
• cu ani �n urm�, artistul fotograf Ioan Clopotel a fost de acord s� dest�inuie cum a tr�it clipele revolutiei din decembrie 1989 la Piatra Neamt • el ne-a oferit si fotografii unicat din acele zile • pietreanul a urm�rit asemeni milioanelor de rom�ni �nceputul revolutiei la televizor • apoi si-a luat aparatul foto pe um�r si a venit �nsotit de c�tre sotie, �n centrul orasului • asa au fost martori la „cucerirea“ sediului partidului • Pentru c� zilele acestea se �mplinesc 28 de ani de la �nceputul a ceea ce s-a numit Revolutia rom�n� din 1898, redactia Monitorul a considerat c� este potrivit s� republice cele scrise �n urm� cu multi ani. Ne-am oprit asupra unui interviu realizat cu artistul fotograf Ioan Clopotel, un pietrean arhicunoscut �n urbea de sub Pietricica, unul dintre martorii evenimentelor din acele zile. Tot el ne-a pus la dispozitie niste fotografii unicat. Asadar, acum 28 de ani, pietrenii au intrat si ei �n hora revolutionarilor rom�ni. Chiar dac� implicarea lor nu a fost la nivelul celei �n care au fost prinsi timisorenii sau bucurestenii, nu se poate spune c� la Piatra Neamt nu s-au petrecut lucruri ce nu merit� a fi evocate. Panica general�, cumulat� cu dorinta de a se manifesta �ntr-un fel sau altul a unora pentru a fi p�rtasi la revolutie, au f�cut ca �n oras schimbarea „conduc�torului iubit“ s� fie marcat� prin proteste de strad�, sloganuri preluate prin intermediul televiziunii centrale, c�rti arse, oameni fug�riti, geamuri si tablouri sparte.
Reporter: Domnule Ioan Clopotel, ce v� mai amintiti despre revolutia
din '89, despre ceea ce ati v�zut personal �n Piatra Neamt?
Ioan Clopotel: �mi trec multe prin minte, dar cred c� e bine s� �ncepem cu �nceputul. Surprinz�tor, dar odat� cu trecerea timpului am constatat c� foarte mutle din replicile celebre din teatrul lui Caragiale s-au potrivit ca o m�nus� �n evolutia evenimentelor de acum dou� decenii. Fierberea din Timisoara tinea cu sufletul la gur� pe toat� lumea. Impartial, ca tot rom�nul, urm�ream cu coada ochiului Telejurnalul TVR, dup� care ciuleam urechile la Europa Liber� sau Vocea Americii. Era clar c� valul revolutionar care m�tura Europa �n acea toamn� ne va lovi si pe noi. Cu mult� emotie am ascultat comentariile asupra c�derii Zidului la Berlin. �n copil�rie avusesem ocazia s� v�d cu ochii mei Poarta Brandemburg, Zidul si s� ascult terifiante istorisiri despre nefericitii care si-au g�sit sf�rsitul �n �ncercarea de a trece dincolo. Seara, de pe terasa unui bloc comunist de l�ng� Zid, asem�n�tor multor blocuri de pe la noi, priveam fascinati �n Berlinul de Vest, o mare de feerice lumini, si-i ascultam contrariati pe ghizii nostri de ocazie, redactori ai unei reviste pentru copii nemti, cum ne vorbeau pe sleau despre crimele regimului lor comunist. �ncercau si reuseau s� ne deschid� ochii. Era �n 1966. Evenimentele de la Timisoara si reflectarea lor pe unde scurte ne-au sporit ner�bdarea. Faptul c� de la cabin� era extrem de dificil s� vorbesti interurban era o confirmare c� lucrurile sc�paser� de sub control. Un ochi exersat sesiza usor agitatia trep�dusilor sistemului, c�znindu-se s� disperseze grupurile mai mari. Atrocit�tile de la Timisoara ne bulversaser� si, dac� p�n� �n acel moment fusesem sceptic �n leg�tur� cu posibilitatea unei schimb�ri, atunci am �nteles c� t�v�lugul pornise.
Reporter: Domnule Ioan Clopotel, povestiti-ne despre atmosfera care se g�sea �n casele pietrenilor, despre starea lor de spirit si care au fost primele griji ale oamenilor dup� lansarea zvonurilor de panic�!
Ioan Clopotel: Dup� �mpusc�turile transmise �n direct de la Bucuresti, �n Piatra Neamt, ca la un semn a pornit sarabanda zvonurilor: a fost otr�vit� apa la statia de pompare, teroristii de la Bac�u se �ndreapt� spre Piatra, s-au tras focuri de arm� pe Pietricica si multe altele. Z�mbeam �n coltul gurii ca unul care r�sfoise mult� literatur� politist�. Era clar c� �ncepuse r�zboiul psihologic cu o campanie de intoxicare informativ�. Piata de la teatru s-a golit �n c�teva minute. Nu pentru mult timp. Repede l�muriti cet�tenii s-au �ntors la locurile lor. Si Dumnezeu tinea cu lumea - era neobisnuit de cald pentru acea dat�. Ne-am adunat mai multi prieteni acas� la unul dintre noi, peste drum de teatru, s� ne uit�m la televizor, s� nu rat�m episoadele magice ale acelei zile. La un moment dat am fugit acas�, am intrat �n laborator, am developat filmul din aparat si am pus c�teva imagini pe h�rtie fotografic�. Am zburat cu ele �n redactia singurului cotidian de pe atunci. Personalul redactiei era bulversat si oarecum dep�sit de situatie. Cotidianul avea s� lipseasc� a doua zi de pe piat�. A ap�rut abia a treia zi. Pe prima pagin� era tip�rit� una din fotografiile mele.
Dornici de putere
Reporter: C�t dumneavoastr� developati pozele, ce se �nt�mpla pe „scena revolutiei“?
Ioan Clopotel: Dup� ce am rezolvat cu pozele, m-am �ntors �n piat�. La balcon ap�rea din c�nd �n c�nd c�te cineva �ncerc�nd s� explice �n ce stadiu erau cu preluarea puterii. Jos, publicul pricepea c� proasp�t intratii �n politic�, ce se organizau foarte greu, n-ar mai fi fost dispusi s� �mpart� scaunele cu altii �ntruc�t restrictionaser� intrarea. �n definitiv nu te �nt�lnesti de dou� ori �n viat� cu sansa de a fi ridicat pe val. La scar� mai mic�, la Piatra se derulau aceleasi etape ale eman�rii ca la Bucuresti. Multi dintre anonimii acelor zile, prob�nd o ascutit� intuitie, au urcat si au r�mas pe diferite trepte ale esichierului politic. Spectacolul continua la televiziune. �n ziua aceea (n.r. - 22 decembrie) si �n urm�toarele urma s� fim victime sigure ale bombardamentului mediatic. �ncercam starea aceea de r�u pe care trebuie s� o aib� cel ce a tr�it jum�tate de viat� �n pester� si, dintr-odat�, este azv�rlit �n lumin�. Evenimentele ce se derulau pe ecran si se reluau �n fata Casei Albe (actualul sediu al CJ si Prefecturii - n.r.) erau simultan patriotice si grotesti. Cuv�nt�rile celor ce f�ceau o periculoas� echilibristic� s� ajung� la microfon erau pline de candoare si ridicol. Lumea venea, scanda c�teva lozinci, pleca, veneau altii. P�n� spre miezul noptii, alertati de apelurile patetice ale televiziunii, trecuser� prin piat� c�teva zeci de mii de pietreni. Chipurile acestora erau luminoase, o fericire explicabil� plutea �n atmosfer�.
Z�mbete, fericire si pl�cinte fierbinti
Reporter: Si cam c�t aveau s� fie pietrenii fericiti, pentru c�, totusi, atrocit�tile se desf�surau nestingherite �n tar�.
Ioan Clopotel: �n Piatra Neamt fericirea aceea avea s� d�inuiasc� si �n zilele urm�toare, �n ciuda episoadelor s�ngeroase derulate �n tar�. Cet�tenii �si z�mbeau pe strad�, conversatiile se derulau cu spontaneitate, leg�turile �ntre oameni se realizau firesc. Frica, aceea care te f�cea s� vezi �n fiecare conviv un potential turn�tor, se topea ca un sloi de gheat� expus soarelui neobisnuit de decembrie. Trecerea de la apelativul «tovar�se» la «domnule» s-a f�cut cu dificultate si cu multe poticneli. Poticnelile acestea le-am cunoscut fiecare dintre noi �n �ncercarea de a ne adapta libert�tilor proasp�t dob�ndite, libert�ti cu care nu stiam ce s� facem. Copiii de atunci si cei n�scuti dup� aceea, cei care nu au �n memoria lor date anterioare la care s� se raporteze, s�nt singurii capabili a se misca �n libertate ca-n haina lor de fiecare zi. Spre miezul noptii, �mpreun� cu sotia mea si cu un prieten, ne-am retras acas� la acesta. Locuia �ntr-un bloc din Precista, �n complexul nou. Amfitrioana, care plecase mai devreme de la manifestatie, culcase copiii si ne astepta cu pl�cinte calde. Priveam transmisia maraton de la Bucuresti, comentam cu �nsufletire evenimentele si �nfulecam pl�cintele.
Reporter: Lumea era multumit� de c�derea comunismului, dumneavoastr� m�ncati pl�cinte calde si comentati evenimentele din tar� la un pahar de vorb� cu prietenii. Aceeasi stare de multumire domnea si peste oras?
Ioan Clopotel: Si da, si nu. Dup� ora dou� noaptea ne-am retras de la prieten c�tre casa mea. Drumul cel mai scurt trecea pe l�ng� latura estic� a Militiei, acolo unde era sediul Securit�tii. Din curtea institutiei se ridica un foc de zeci de ori mai mare dec�t cel de dup� amiaz�, din fata Casei Albe. S� nu credeti c�, dac�, teoretic, institutia trecuse sub controlul Armatei, c�tanele �si vor fi frig�nd c�rnatii la p�l�laia acelui foc. Mirosea a h�rtie ars�, rapoartele, produsul muncii intelectuale de ani de zile al ap�r�torilor valorilor or�nduirii care tocmai agoniza, luau drumul v�zduhului, desen�nd un fantastic foc de tab�r�. Grea avea s� fie sarcina istoricilor de a reconstitui ultimii ani ai socialismului biruitor. Eram sigur c� documentatia responsabilului cu S�n�tatea si Cultura prin care ni se punea mie si altora �n c�rc� povara transcendentalismului la Piatra se reg�sea �n fuioarele de fum care, �n absenta v�ntului, se ridicau spre cer. Peste ani, �n dosarul personal de la CNSAS, nici pomeneal� de acele demersuri ale Securit�tii �mpotriv�-ne; quod erat demonstrandum! La cinci minute, �n piata Casei Albe, c�teva sute de entuziasti vegheau, ap�r�nd cuceririle democratice. La ad�postul �ntunericului, alte c�teve sute �si cur�tau biografiile. Ajunsi acas� am pornit televizorul: democratiile occidentale �ncurajau revolutia, ca-n Conu' Leonida: «Bravos natiune! Halal s�-ti fie!»
Si-a venit Cr�ciunul �ns�ngerat...
Reporter: Cum a decurs perioada urm�toare �n orasul nostru?
Ioan Clopotel: �n ziua ce-a urmat lumea a trecut �n pelerinaj prin piata Casei Albe; s-au depus flori pentru martiri, s-au �n�ltat rug�ciuni colective, s-au f�cut speculatii privind soarta cuplului fugar. Un tanc cu o garoaf�-n teav� str�juia simbolic teatrul. Cei mai multi dintre pietreni ne-am �ntors la preg�tirile specifice Ajunului. Tr�isem cea mai lung� noapte din an, din istoria recent� a neamului si ne bucuram de renasterea Soarelui, de biruinta luminii asupra �ntunericului. Biruint� ce avea s� fie serios amenintat� �n anii care au urmat. �n arhiva foto p�strez imagini care evoc� bulversarea social� produs� de Piata Universit�tii. Pe ziduri erau celebrele �nscrisuri, ast�zi r�c�ite, prin str�dania autorit�tilor: «Dreptate, ochii pl�nsi vor s� te vad�!», «De Cr�ciun ne-am luat ratia de Libertate!» �n Piatra, undeva pe Paulista am �nt�lnit o lozinc� antologic�, mai t�rzie: «Pentru ceva salam ati votat comunismul �n Rom�nia. Halal!» Genial! Este scris de un pietrean de-al nostru care, ca orice autor de grafitti serios, a r�mas anonim. Am, de asemenea, imagini de la prima vizit� la Piatra din campania din 1992 a lui Iliescu, c�nd, �ncercam s� fotografiez un grup al Aliantei Civice care agita un c�rnat �nfipt �ntr-un buchet de trandafiri. Mi-au c�rat dupaci �n spate �n mod egal at�t agitatorii Aliantei, care m� �ntrebau pentru ce «Serviciu» fotografiez, c�t si un distins profesor de socialism, conduc�tor al grupului de presiune FSN, care-mi reprosa c� n-am g�sit altceva mai reprezentativ de fotografiat. «M-a furat valul» a g�sit cu cale s� se scuze c�nd m-a recunoscut. Experienta aceasta m-a lecuit de jurnalism. Si-apoi, fiecare dintre dumneavoastr� puteti veni cu exemple personale care s� ilustreze ne�ncetatele atacuri la democratie comise �n anii de libertate; asa �nc�t m� v�d nevoit, �n �ncheiere, s� citez din aceeasi pies� a miraculosului Caragiale: «Natiune, fii desteapt�!»
|