Generatii si... generatii
�n urm� cu ceva vreme, un oarecine punea internautii la grea �ncercare: le oferea fotografia unui grup m�risor de persoane de v�rste diferite si le cerea s� o identifice pe cea care se deosebea de toate celelalte. Zadarnic� tentativ�. Solutia? Uluitoare, dezv�luit� chiar de autor: personajul c�utat nu butona pe celular! (�n parantez� spus, nu �nseamn� c� nu avea si el asa ceva). O povestire dulce-am�ruie: „�n linistea casei, o �nv�t�toare citeste lucr�rile elevilor ei, �n vreme ce sotul butoneaz� pe mobil jocul preferat: „Candy Crush Saga“. La un moment dat - de-a mirarea! - domnul observ� lacrimile care scald� obrajii consoartei, �ntr-un pl�ns molcom, t�cut. Si �ntreab�: „De ce pl�ngi, draga mea? Ce s-a �nt�mplat?“ ...Ieri, le-am dat copiilor din clasa �nt�ia o lucrare cu tema „Ce vreau s� fiu?“. „Foarte bine, dar... nu �nteleg... de ce pl�ngi?“. „...Ultima lucrare... m-a f�cut... mai bine... ascult� ce poate s� scrie un copil: «Vreau s� fiu un smartphone! P�rintilor mei le place at�t de mult! Se preocup� de smartphone-urile lor, dar... de mine nu-si mai aduc aminte. La primul semnal al smartphone-ului, se gr�besc s� r�spund�... pe mine... nu m� ascult�. Chiar dac� e important ce vreau s� le spun ori... dac� pl�ng. Se dau �n v�nt dup� jocurile de pe smartphone... �ns� cu mine nu se mai joac�. De aceea... dorinta mea este... s� devin un smartphone»“. Sotul, emotionat, �ntreab�: „Cine a scris asta?“ „Fiul nostru...“. Splendid� profesiune de credint�, consemnat� de un anonim de undeva dar, f�r� �ndoial�, si a oric�ruia dintre noi. Fiindc� o stim, o tr�im. At�t de intens, �nc�t nu o mai lu�m �n seam�. Sigur, am putea spune c� asemenea istorioare usurele, lacrimogene, se pot spune cu duiumul si c�, de fapt, asta e pecetea timpurilor actuale si nimeni nu i se poate �mpotrivi. Nimic mai adev�rat. Suntem �ns� datori s� spunem c� progresul material, tehnic si tehnologic, al ultimelor decenii este unul uluitor, f�r� egal ca amploare si diversitate. Am putea spune, f�r� s� gresim prea tare, c� el tinde s� devin� incontrolabil, sc�pat de sub control, precum o avalans� care nu mai poate fi oprit�. Ne-a spus-o mai transant americanul vizionar, de geniu (dup� unii nebun), Ray Kurzweil �n cartea sa „Singularitatea este aproape“, �n care sustine c� progresul tehnologic al acestui secol va fi de 1.000 de ori mai mare dec�t al celui trecut si prefigureaz� viitorul �n care calculatoarele vor deveni la fel sau mai puternice dec�t omul, �nc�t acesta va pierde cu des�v�rsire toate tr�s�turile cu care suntem obisnuiti, devenind un robot singular, nici m�car clonat. O �ntrebare simpl� cap�t� legitimitate: acest progres ne face viata mai usoar� si mai frumoas�? R�spunsul, cumplit de �ngrijor�tor, este greu de dat. Si asta pentru c�, din nefericire, omul, suprem� creatie a naturii si a lui Dumnezeu, nu a urmat aceeati curb� a progresului material. A r�mas tot acolo unde era acum o jum�tate de secol sau si mai bine, dac� nu cumva s-a �ntors cu fata spre trecutul foarte �ndep�rtat, re�nviind pornirile primare, �nvr�jbirea oarb�, ura fat� de semeni si nu mai putin dispretul pentru viat�, bunul cel mai de pret. Pentru cei mai multi dintre p�m�nteni, traiul de azi pe m�ine, la voia �nt�mpl�rii, f�r� orizont si proiectie �n viitor, tot mai greu si nesigur, devine regula. Mostenirile de valoare ale trecutului, de care omul a fost �ntotdeauna m�ndru, ca si civilizatia �ns�si se afl� �n pericol major. Spiritualitatea risc� s� devin� simpl� mentiune de dictionar, iar viitorul �ncetosat. Neputinciosi, ne punem sperantele �n generatiile viitoare, nu ne d�m r�ndul s� invoc�m cu ardoare �ncrederea �n ele. Suntem datori s� le crestem, pentru ele trebuie s� action�m, s� ne sacrific�m. Indiferent c�nd si unde, nu exist� discurs care s� nu apese pe pedala tinerilor: speranta... viitorul... etc. Dar nu facem nimic pentru ei, �i ignor�m, �i abandon�m si-i transform�m �n mom�i perfecte pentru cultura monocrom� a tastaturii. Viata lor este numai aparent usoar�, nu are orizont, ignor� trecutul si se dezintereseaz� de viitor, e tr�it� de azi pe m�ine. Viata le este infinit mai s�rac� si mai fad� dec�t am avut-o noi, chiar dac� am tr�it urgia r�zboaielor si a ideologiilor dictatoriale. Progresul tehnologic umbreste ratiunea, o pune �n chingi grele, o amorteste, oferindu-ne la schimb o realitate monocrom�, din ce �n ce mai schimonosit� si mai h�d�, departe de orice urm� de armonie. Societatea si-a pierdut luciditatea si orizontul, a uitat s�-si mai pun� �ntreb�rile primare, fundamentale, nu mai poate stopa sau atenua evolutia haotic� si plin� de pericole si capcane �n care ne-am antrenat. Lumea tinde s� se transforme �n cohorte infinite de soldati de teracot� sau de roboti gata s� apese pe p�tr�telul de plastic pe care-l numim TAST�, reprodus �ntr-o infinitate de variante. Istoria omenirii a parcurs perioade pe care le-a denumit sugestiv, �n raport cu caracteristicile lor definitorii. Odat� cu acestea a desemnat si generatiile care le-au str�b�tut si le-au dat viat�. Cine n-a auzit de generatiile mai apropiate de noi, precum generatia pasoptist�, de generatia hippy, generatia �n blugi, de generatia optezecist� sau cu cheita la g�t? Am putea oare denumi �ntr-un fel, generatia actual�? F�r� �ndoial� c� da: GENERATIA TASTATUR� mi se pare cea mai potrivit�. Omniprezent�, ea �si afiseaz� cu nonsalant� simbolul: �n metrou, �n tren, acas�, la o aniversare, �n excursie sau, pur si simplu, pe strad�. Ce va fi? Greu de r�spuns. Mai sper�m c� �ntelepciunea lumii nu s-a stins, spiritelor evoluate nu le-a pierit s�m�nta. S� �ncerc�m s� ne desprindem de vechile tipare si canoane, s� recl�dim societatea pe principii noi, s� reinvent�m pasul m�runt dar sigur c�tre o umanitate societate cu adev�rat� despuiat� de orice constr�ngere si deschis� cooper�rii si constructiei. P�n� atunci, „generatia tastatur�“ mai are de butonat.
Dr. Virgil R�ZESU, Piatra Neamt
|