Ei nu, nici chiar asa!

Mai zilele trecute, am citit (si rďż˝scitit) un articol-rechizitoriu semnat de Maria Diana Popescu, intitulat „Casa de hiene a trďż˝dďż˝torului Mihai“.
S� lu�m aminte! Doamna Popescu nu este un fitecine. Este formatoare de opinie, conduc�toarea unei reviste-magazin cultural v�lcean, care poart� numele (usor alambicat prin liniuta de desp�rtire din mijloc) zeitei Artemis, a v�n�torii. Sigur, D-sa v�neaz� altfel, numai �nt�mpl�tor, motivat, doar n-o s�-si risipeasc� gloantele-cuvinte aiurea. D-sa apartine generatiei care nu a tr�it (pe viu) perioada de fr�m�ntare a Europei si a lumii de la mijlicul secolului trecut, care a culminat cu urgia r�zboiului si a urm�rilor sale. Nefericite pentru unii.
Doamna Maria Diana Popescu se prezint� opiniei publice cu un chip serafic, suav si at�t de luminos �nc�t poti zice c� ti-ai putea aprinde inima ca de la flac�ra Sfintelor Pasti de la Ierusalim. Doamna Popescu este, f�r� �ndoial�, �nzestrat� de Dumnezeu cu cuv�nt penetrant, de luat �n seam� si, mai ales, doldora de cultur� si cunoastere. La am�nunt.
De la sine �nteles c�, precum orice semen si persoan� care nu
r�m�ne indiferent� la ce se petrece �n jurul s�u si al nostru, care militeaz� activ si b�t�ios pentru mai binele natiei si nu mai putin pentru viitorul ei, doamna directoare a revistei Art-emis are dreptul la opinie, are libertatea de a judeca trecutul si prezentul, de a initia dialoguri despre ce a fost si ce va s� vie ori s� fie.
Ar fi un nonsens s� initiez o analiz�, paragraf cu paragraf, a articolului D-sale, de altfel foarte bine documentat, transformat pe ici pe colo si �n p�rtile esesentiale, �ntr-un aspru rechizitoriu, �n care �i trage de urechi, tintit, pe nume, pe cei care �ndr�znesc s� judece altfel si s� aib� alte opinii dec�t ale Domniei sale. Tot nu am ajunge la un
consens.
Nu vreau s� m� erijez �ntr-un �ntelept Solomon al vremurilor noastre, �mp�rtitor de dreptate. Dar nu pot s� nu m� opresc asupra �nd�rjirii cu care si-a construit, de la primul p�n� la ultimul cuv�nt, �ntreaga pledoarie, asupra urii concentrate si veninului (nici evocarea b�tei n-ar fi nepotrivit�), demne de scopuri cu mult mai nobile si cu care �i �mproasc� nu numai pe cei vizati, ci puzderia de oameni de valoare si de bine ai acestei t�ri care, la vremea lor, au actionat cum au putut, �n conditiile date, ca s� nu mai vorbesc de milioanele de victime nevinovate care �si dorm somnul de veci �n p�m�ntul t�rii sau departe de ea. Faptele lor, bune, rele, nu pot fi judecate cu instrumentele de ast�zi.
Prost, dobitoc sau ďż˝mbrobodit cum am fost, am crescut si mi-am trďż˝it copilďż˝ria cu „trďż˝iascďż˝ regele“, simboluri neclintite, alďż˝turi de armatďż˝ si bisericďż˝, singurele pe care le aveam. Nu le pot arunca la cosul cu
gunoi al istoriei, ba am dreptul la respect. Nu poate veni nu stiu cine s� scuipe pe viata mea, s�-si verse l�turile peste ea. Nu exist� un
asemenea drept. Al nim�nui.
Altfel spus, tonul si veninul fiec�rui r�nd v�duvesc autoarea de
impartialitate si obiectivitate. Elementare. Intransigenta cu densitate
de granit cu care trateaz� realit�tile vremurilor pe care nu le-a tr�it, nu
sustin si nu sporesc valoarea opiniilor sale: „Gata, regele a semnat
cu m�na lui abdicarea, s-a terminat, a �ncetat s� mai fie rege. Pentru
vecie“. Nu si-a semnat abdicarea si Alexandru Ioan Cuza? Cďż˝nd cineva din familie si-a pus semnďż˝tura pe hďż˝rtia prin care dona
colectivului casa, p�m�ntul si toat� agoniseala, cum a fost? C�nd
fratele meu a fost condamnat la 22 de ani de pusc�rie si si-a stricat
viata pentru totdeauna, fiindcďż˝ a toastat pentru rege si biserica
ortodox� rom�n�, l-a �ntrebat cineva dac� vrea ori nu? De ce nu s-au
opus? Nu aveau si ei dreptul la un glont sau la o groapďż˝ comunďż˝,
precum mii si mii de semeni de-ai nostri?
Chiar asa? Apelul la artificiile ieftine de tipul t�rii care arde si a babei care se piapt�n�, la hienele care atenteaz� la averea t�rii si la at�tea altele asemenea, nu o ajut� si nici nu o salveaz� pe autoare. Rege �nt�mpl�tor? Vremelnic? Nu suntem toti asa? C� si-a pus coada pe spinare si a plecat, dup� ce ne-a v�ndut rusilor? E asa de greu de
�nchipuit dramatismul acelor timpuri? Poate fi �ndrept�tit cineva s� le
ia peste picior, f�c�nd rabat la ratiune si la �ntelepciune?
Sďż˝ avem pardon! Evocarea amintirii „maresalului trimis la moarte de regele cu decoratia lui Stalin pe piept“, este o impietate chiar la
adresa maresalului. Nimeni nu mai poate hot�r� cine a avut dreptate,
cine a fost �ndrept�tit s� actioneze cum a actionat. Apropo de
obiectivitate, o sf�tuiesc pe doamna Popescu s� citeasc� volumul
dedicat maresalului, scris si tip�rit �n Israel. De c�tre cine? De Tesu
Solomovici, despre care sunt convins cďż˝ doamna a auzit. Conationalii
lui evrei nu l-au linsat, cum ar fi dorit-o, probabil, doamna Popescu.
�ntr-o bibliotec� din Germania se p�streaz� servetelul de h�rtie pe care Churchill, �n timpul cinei cu Stalin si Roosevelt, trasa h�rt�nirea Europei �n zonele de influent� care ne-a costat jum�tate de veac de dictatur�. Trebuie s� d�r�m�m biblioteca?
Istoria se scrie cum se scrie, de cele mai multe ori cum dispun cei puternici, dominanti sau avuti, se scrie pe vietile si sortile a mii si mii de oameni. Dar nu poate fi cititďż˝ cu patimďż˝, cu pistolul pe masa de
lecturďż˝ ori de-andoaselea. Dar cu respect, da.
�mi pare r�u s-o afirm, doamna Popescu nu a reusit �n demersul ei vitriolat, �ncr�ncenat si, mai ales, inutil. Departe de noi s� neg�m sau s� fim de acord cu aspectele criticabile sau meschine, circumstanbtiale, ale unor actiuni putin potrivite cu rangul si demnitatea unei casei regale. Care poart� stigmatul societ�tii de
ast�zi.
Dar luciditatea si cumintenia oric�rui demers nu trebuie abandonate, �n dauna adev�rului aflat �ntotdeauna, undeva la mijloc. Un mijloc al naibii de greu de stabilit.
Altfel, zicerea domnului Adrian Cioroianu cďż˝ „istoria este cea mai
frumoasďż˝ poveste“ ar rďż˝mďż˝ne o vorbďż˝ goalďż˝.

Virgil R�ZESU - Piatra Neamt