S� vezi cum as face io... (I) 7
La taifas
M�rturisesc c� nu mic� mi-a fost mirarea c�nd, �ntr-o bun� dimineat�, m-am trezit cu badea Gheorghe, o veche cunostint�, la us�. M-am gr�bit s�-l �ntreb:
- Ce s-a �nt�mplat, bade Gheorghe? Stiu c� nu-ti sunt pe plac drumurile la oras. Te sup�r� ceva, esti cumva bolnav?
- Nici vorb�, domnu' doctor, mult�mesc lu' Dumnezeu c� m-o ferit de necazuri cu s�n�tatea. Altele m� pun pe drumuri. Numa' ce am venit la mata, c� esti om cu scoal�, s� m� sf�tuiesti dac� s� merg mai departe, ori s�-mi v�z d-ale mele. C�... vreau s� trimit o scrisoare la �i mai mari si cu putere de la Bucuresti si nu stiu cum s-o chitesc: deschis� ori �nchis�? Cum a fi mai bine?
- Bat�-te Dumnezeu cu norocul, c� tot sugub�t ai r�mas. Dac� e s� fiu cinstit, cred c� ori �nchis�, ori deschis�, ai s�-ti bati gura degeaba, c� nimeni nu se uit� la dumneata, cei mari or s� fac� tot cum le vine lor mai bine la socoteal�.
- Ba eu nu zic asa si tot nu m-as l�sa, c� vezi dumneata poate c� s-or lumina si ei... Br�ncus aista al nostru, fie de-a pururi pomenit, a gresit cu „Cumintenia p�m�ntului“. C� o luat-o toat� c�t� era si o �nchis-o �n piatr�. Ce s� mai r�m�n� pentru noi? La drept vorbind, el s-o g�ndit la p�m�ntul nostru, da' c�nd v�z at�tea si at�tea semne c� nic�ri �n lume, cumintenia nu d� pe dinafar�, cum s� nu te �ntrebi unde o s� ajungem? Nu mai stim cum s� ne f�lim, pe dreptate, nu zic ba, cu toate n�zdr�v�niile astea, cu mobil, MP3, t�blite, fezbucuri si c�te altele, de te miri cum nu se �ncurc� itele din mintea omului. Da' el, omu', tot pe loc o r�mas, dac� nu cumva s-o �nr�it si s-o afurisit si mai tare, s-o �ntors cu fata c�tr� trecut, ba as zice c� chiar la s�lb�t�cie, la ghioag� ori la petroiul slobozit spre unia care nu ti-or gresit cu nimica. Unde dracu' (iart�-m�, Doamne, c� i-am pronuntat numele!) s� mai afli un loc �n care s� stii c� dup� ce ai iesit din casa ta, �n trebile tale, ai s� te mai �ntorci viu sau teaf�r?
- Ei, bade Gheorghe, nu pot s� zic c� nu ai dreptate, dar asa e croit� lumea asta a noastr�, nici eu nu-s prea multumit de ea, dar nu prea avem ce face. Spune-mi mai bine ce ai vrea s� scrii la marii nostri.
- Domnu' meu, nu stiu cum se face, c� si eu si 'mneata am tr�it vremuri anapoda, nu zic ba, n-am zburdat ca iezii p� c�mp, da' mai cu bune, mai cu rele, parc� lucrurile erau mai asezate si mai puteai s� te sprijini pe ceva. Acuuuu', ce s� zic, parc� e un blestem, d�m �napoi ca racul, zi de zi, nimic nu se mai leag�, nimic nu ne mai reuseste, d�m ca Irimia cu oistea-n gard la tot pasul, tr�im tot mai greu si mai prost, �n vreme ce unii huzuresc ca �n s�nurile lu' Avram, chiar dac� nu pe merit, ci pe rusine. Nu ne mai �nt�legem, precum surzii cu orbii, ne h�rtuim f�r� preget, facem spume la gur� de-at�ta vorb�rie f�r� rost, doar de dragu' spusei, ba uite c� trebuie s� tremur�m iar de frica r�zboiului, duc�-se pe pustii. Da' altfel, unde te uiti, unde te �nv�rtesti, numai de destepti dai, care v�d, constat�, descoper� si stiu la perfectie, care mai de care ajunge la r�d�cina r�ului si arat� cu degetul c�tre tic�losi, da' mai departe... nimic. Nu vine unul s� spun�, gata, s-a terminat, uite cum tre' s� facem, c� sar altii, puzderie, s�-l �ntoarc�. Tare mi-i c� ne-om scufunda si nimeni n-o s� ne mai aduc� la suprafat�. Altfel, s�-ti zic io, om cu carte putin�, da' cu viata tr�it�, cam cum si ce as face si-as drege. De-aia vreau s� scriu.
- Bine faci, numai adast� oleac�, s� umplu dou� ulcelcute, cum �ti plac dumitale, cu un strop din s�ngele Domnului, c� numai ce mi l-a adus-o un apropiat, pentru Sfintele Pasti. N-o fi moarte de om, s-or potrivi vorbele mai bine si ne-om lumina.
- Stii... poate c� nu m-as fi pornit la drum, da' ce m-o sup�rat, mai amu' ceva vreme, Chiriac or T�r�iac �sta al nostru, �l cu mustat�, perciuni si barb� ca ale lu' Frant Iosif (s� m� ierte Dumnezeu, m-am �ntrebat odat� dac� d� cu niscai gaz pe ele, s� nu s� �ncuibeze niste p�duchi) �l de m�cel�reste f�r� frica lu' Dumnezeu, mistretii �ia, ce dac� sunt ai lui?, c�nd l-am auzit cu urechile mele la teveu, c� el s� are mai bine cu hotu' dec�t cu prostu'. Cum s� slobozesti asemine g�nd, de s� te auz� si altii, dec�t numa' dac� si tu esti ditamai hotomanu', �nc� neprins si te dai negustor cinstit ? Mai c�-mi venea s�-l scuip �n obraz
- Bade Gheorghe, nu lua seama la toate de pe sticla televizorului, omul mai d� �n mintea copiilor c�nd �mb�tr�neste. Nu are el grija noastr�, ci doar s� mai pun� doi gologani peste c�ti are. Curati, murdari, nu st�m noi s� vedem ce si cum. Spune mai bine cum e cu scrisoarea...
- Stai s-o iau pe �ndelete, c� nu e chiar simplu, c� multe sunt de �nchipuit ori de �ndreptat. Cea mai grea si mai urgent�, da' si f�r� dezlegare usoar� este a pusc�riilor. P�cat de Dumnezeu c� �ncep cu ele, fiindc� nu-i am la suflet pe �i de ajung acolo. Nu sunt oameni de treab�, oricum ar �ntoarce-o ei si avocatii lor. Si s-or �nmultit ca ciupercile dup� ploaie, de ai zice c� mai multi ar trebui s� fie �n pusc�rie ca afar�. Ei bine, nimic de zis, i-ai pedepsit, i-ai pus dup� gratii, nu mai poti s�-i pedepsesti a doua oar� si s�-i tii gr�mad� ca sardelele, s� nu aib� nici aer de respirat. Asa f�cea vechiul regim cu politicii, doar ca s�-i ispr�veasc�. Acum... de, s-o �ntors lumea, esti obligat s� le faci conditii ca s�-si isp�seasc� pedeapsa.
- Ai dreptate, ceva trebuie f�cut... dar usor nu e.
- Stiu, da' s�-ti zic ce as face io: condamnatii care au isp�sit o parte bun� din pedeaps� (trei sferturi, dou� treimi sau c�t or hot�r� cei mari), s� fie liberati. Si asta fiindc�, suntem oameni, pedeapsa nu se c�nt�reste cu balanta, cu suta de grame or cu centimetru'. Toat� pedeapsa are �n ea o s�m�nt� de �nt�mplare sau noroc. Sigur c� stie el judec�torul, c� de-aia e judec�tor, din experienta lui or a altora, unde s� scurteze sau s� adauge ceva, da' tot r�m�ne loc de discutie. Asa s-ar mai r�sfira locurile din pusc�rie, p�n� s-or construi unele noi.
- Da, ar fi o solutie, dar nu crezi c� ar fi mai simplu cu gratierea ori amnistia ?
- Doamne p�zeste! Cum ti-a putut iesi asa ceva din gur� ? Ap�i, nu te sup�ra, credeam c� esti mai mintos la asemine lucruri. P�i diferenta e mare, se vede de la o post�. Prin amnestie sau cum �i zici mata, �l iert de pedeaps�. Asta �nseamn� c� �i iert si fapta. Or, eu zic c� faptele, numai singur Dumnezeu le poate ierta. Cu scurtarea pedepsei e altceva. Si fapta si pedeapsa r�m�n la locu' lor, oamenii doar ce �ntind o m�n� spre �ndreptare vinovatului. Ba oamenii legii pot opri de la scurtarea pedepsei pe unia care nu mai au leac, stiu ei mai bine. Si mai departe, cei care se dovedesc oameni cuminti le ajunge si o zi de �nchisoare si bag� la cap, �n vreme ce r�ulenii ori �i f�r� cale de �ndreptare or s� se �ntoarc� dup� gratii mai devreme ori mai t�rziu.
- Bade Gheorghe, chiar c� n-ai tr�it degeaba. Frumos judeci si uite c� am s� te ajut s� scrii scrisoarea, ba s-o si trimiti...
- Numai c� cu ce ti-am spus, n-am terminat, c� m� fr�m�nt� destule altele care se cer limpezite. Si at�ta vreme c�t mai am judecat�, nu m-as da �n l�turi s� mai aduc la lumin� niscai g�nduri. Si dac� tot am pornit cu judec�tile si cu dreptatea, stai s�-ti mai zic ceva, ca s� termin�m cu ele...
- M� g�ndeam c� ai s� vrei s� vorbesti de s�n�tate. Stii... sunt mai acas�, pot s�-mi dau cu p�rerea... N-as vrea s� te feresti, doar fiindc� si eu tin de breasla doctorilor.
- Nu te gr�bi, domnu' doctor, doar nu-s chiar at�t de pref�cut. Cum as putea s� las la o parte, taman ce ustur� cel mai tare? C� dac� n-ai s�n�tate, degeaba mai vrei s� ai ceva alta. Ai putintic� r�bdare, stii vorba, c� sunt altele mai �n fat�. Uite... nu o singur� dat� m-am g�ndit c�, pentru noi rom�nii, tare e greu s�-ti cauti si s�-ti g�sesti dreptatea. Mi-aduc aminte c�t te-ai c�tr�nit c� a trebuit s� te judeci mai bine de doi ani de zile cu Casa de Pensii si, p�n' la urm� te-ai l�sat p�gubas. Mult� lume nec�jit� s� pl�nge de dreptate si nu mai stie cum s� fac� s� ajung� la ea. Am trecut si eu prin destule judec�ti, am mai auzit de unii si de altii si toti au p�timit.
- Asa-i bade, dar ca s� ajungi la adev�r si dreptate e cale lung�.
- Nu, nu, calea nu e lung�, oamenii o lungesc, trag de ea, fiindc� au de c�stigat. Uite cum as face io : simplu, mai �nt�i si mai �nt�i, as da un ordin ca nici o pricin� ajuns� la judecat�, s� nu dureze mai mult de (zic si eu la �nt�mplare), trei ori maxim sase luni de zile. Dreptatea nu se coace precum cozonacul la dospit. Dreptatea o ai ori n-o ai. Sigur c� nu toate procesele sunt la fel, da' sistemul �sta cu ani si ani de zile pentru un proces nu mai �nseamn� dreptate. Stiu c� �mi iau �n cap toat� suflarea avocatilor, dar am�narea cauzei este prima chichit� pe care tinerii o �nvat�. De la �i b�tr�ni. Si o folosesc cu s�rg. Ai v�zut cum merg trebile la tribunal? C�nd intr� completu' �n sal�, prima si prima lucrare e am�narea cauzelor: 5, 12, 33, 49, 76 si asa mai departe. Vreo �ntrebare despre motivele am�n�rii? Nici vorb�! Poti s-o condamni pe doamna judec�toare c� am�n� peste dou� s�pt�m�ni? Nu, fiindc� tot mai r�m�n destule cauze din cele peste 100 trecute pe list� pentru ziua respectiv�. Mai mare p�catu'. P�i c�nd am�ni si tot am�ni cauza, sigur c� ajungi la o avalans� de cauze si cedezi. Solutia ar fi la mintea cocosului: nici o cauz� nu intr� pe rol p�n� c�nd dosarul nu este complet, gata preg�tit de judecat�. Nu te mira, c� nu e n�rozie. Avocatii stiu, bine-mersi, ce trebuie s� contin� un dosar. �n sistemu' de acum, dosarul se deschide cu o singur� foaie, cu chemarea �n judecat� a p�rtii adverse. Si apoi, la fiecare termen se mai adaug� o adeverint�, un martor, unul mai lipseste, alt�dat� avocatul este prins �n alt� actiune si uite asa, cauzele cele mai simple, elementare, grosu' dosarelor, dureaz� ani si ani de zile. Dac� mai punem la socoteal� si planificarea aia aleatoare ori cum naiba �i mai zice, alt� n�zb�tie pitrocit� de vreo minte interesat�... adio dreptate. Poti s� mori �nainte de a afla cum e cu adev�ru'. Si ne mai mir�m c� Strasburgu' sau Bruxelu' ne pun la plat� de desp�gubiri? Cine pl�teste? Statu' adic� tot noi, am�r�tii.
- Apoi, bade Gheorghe... z�u c� nici c� m� asteptam la dumneata s� mai iei aminte la at�tea c�te sunt...
|