Generatia tatoo
�n mod curent, c�nd vorbim despre mod�, g�ndul ne duce la vestimentatie si la acele modalit�ti de expresie care sporesc armonia si frumusetea uman�. Este de la sine �nteles ca nu exist� domeniu care s� nu cunoasc� manifest�ri de acest gen. Definitoriu pentru ele este caracterul trec�tor, mai lung ori mai scurt, �n raport cu numeroase circumstante, fiind dislocate, �nlocuite cu/de alte modele. Nimic mai adev�rat, unele cap�t� consistent�, sufer� metamorfoze si perfection�ri, cap�t� valoare practic� si intr� �n patrimoniul domeniului respectiv, reprezent�nd, de fapt, pietrele de temelie ale progresului. N-am cr�cnit niciodat� �mpotriva acestui mod de manifestare cu larg impact public. M-am l�sat cucerit sau, dimpotriv�, deceptionat. Mi-a fost pe gust? M-am oprit mai mult asupra modelului, ori chiar l-am adoptat. Dac� nu? I-am l�sat pe altii s� se bucure de optiunea lor si
n-am cedat ispitei. Gusturile nu se discut�, ce-mi este mie pe plac nu este obligatoriu s� plac� si altora si, bine�nteles, invers. N-am agreat pantalonii foarte str�mti (tip Malagamba), dar m-am topit dup� pantalonul evazat, c�ruia i-am g�sit o elegant� particular� si l-am purtat c�t i-a fost sorocul. Aproape c� nu exist� generatie care s� nu poat� fi caracterizat� printr-o manifestare definitorie: generatia �n blugi, generatia hippy (ca port si limbaj), generatia rock’n roll, generatia cu cheia la g�t, generatia optzecist�, generatia fustelori mini si c�te altele. Fat� de cele deja exprimate, cineva m-ar putea da ca exemplu de �ntelepciune. Dar nu v� grabiti, fiindc� spun cu toat� sinceritatea c� m� apuc� toate pandaliile posibile c�nd dau cu ochii de tatuaje. Pur si simplu, sunt revoltat de lipsa de pretuire pentru propria alc�tuire dat� de natur� sau de Dumnezeu. S� mai vorbim despre educatie? Ar fi prea mult. Nu pot s� privesc si cu at�t mai putin s� accept c� am �n fat� o fiint� normal�, capabil� de g�ndire si judecat�. S� m� mutilez de bun� voie, s� m� maculez precum h�rtia igienic� (evident, folosit�) �n asemenea hal, �n conditiile �n care stiu c� o fac pentru toata viata? �mi este greata c�nd sunt nevoit s� m� apropii de asemenea persoane, cum nu-mi place s� m� aflu aproape de o persoan� murdar�, ne�ngrijit�, careia �i presimt izul de nesp�lare. Fiindc� nu poate fi vorba dec�t de o murd�rie care nu se mai duce nici cu s�pun, nici cu Persil sau cu alt detergent de marc�. Nu pot s� �mi �nchipui o femeie care s� se poat� apropia, cu pl�cere, de un om murdar, murd�rit de tusul intrat �n piele. La urma urmei, hai, accept, treaba omului ce-si face un tatuaj discret, pe p�rtile neexpuse privirii altora. Dar c�nd v�d tot felul de bendeaci, capatosi si smilei, care populeaz� toate genurile de showbiz (tehnic� a spectacolului), cu beatitudinea �ntip�rit� pe figur�, care nu mai stiu cum s�-si expun� bratele �nnegrite, de-a dreptul resping�toare, care sugereaz� �nainte de orice murd�ria, �mi vine s� pun m�na pe telefon. Nu s� m� adresez lor, ci celor care permit asemenea aparitii. S� stiu c� mi-a dat Dumnezeu o piele curat�, alb�, neted� si placut� la pip�it, care sporeste perfectiunea fiintei omenesti si s� m� apuc s-o stric, s-o acop�r cu pete netrebnice, s-o maculez �n mod iremediabil, de bun� voie si nesilit de nimeni, nu poate �nsemna dec�t patologie. Se poate vorbi de o art� a tatuajului? �n nici un caz. Eventual ea apartine celui care o practic� si care face bani din prostia omeneasc�. Arta are alte �ntelesuri, se face pe un suportmaterial, inert, cu variante nenum�rate, nu pe un organ viu si cu mare rol �n existenta noastr�. O asemenea acceptiune nu semnific� altceva dec�t spirit de gloat� si de maimut�real� ieftin�, lipsa de discernam�nt si de cultur� elementar�, degradant� pentru o persoan� dotat� cu g�ndire si judecat�. Din nefericire, tocmai spiritul acesta al imitatiei, face ca fenomenul s� prolifereze si tot mai multi tineri s�-i cad� prad�. Vedeti cum poate omul deveni radical? Nu sunt departe de a cere o lege care s� interzic� aparitia �n spatiul public a persoanelor tatuate. P�n� atunci... m� multumesc s�-i com-p�-ti-mesc!
|