Catedrala din lac, istorii noi si vechi
• din apele lacului de acumulare au „r�s�rit“ si-n acest an r�m�sitele p�m�ntesti ale bisericii din Hangu • l�casul de cult, unul impun�tor, a fost dinamitat �nainte de finalizarea lucr�rilor la barajul de la Bicaz • se spune c� biserica s-ar fi ridicat pe locul uneia vechi din lemn pomenit� �ntr-un document al lui Stefan cel Mare din 1458 • „Nu uit�m c�t om tr�i ce-o fost atunci, da' c�nd ruinele bisericii ies la lumin�, ne apuc� mai mare jalea“, spune trist Constantin Manolache din Hangu • Seceta din aceast� iarn� si o dat� cu ea sc�derea nivelului apei din Lacul Izvoru Muntelui au f�cut ca zidurile fostei biserici din Hangu s� ias� iar�si la lumin�. Numai c� de data aceasta tr�itorii locului parc� n-au mai �ncercat emotiile �nt�lnirilor trecute cu fostul lor l�cas de cult. La descinderea noastr�, mai acum vreo dou� s�pt�m�ni, c�teva zile �n urm�, pe la r�m�sitele p�m�ntesti a ceea ce fusese c�ndva biserica din Hangu, ne-am �nt�lnit doar cu linistea profund� a locului, cu c�tiva iubitori de istorie modern�, precum Daniela Ursu, Liliana P�ntea si noi, doi gazetari, cu propriile noastre emotii acumulate cu prilejul vizitelor anilor trecuti. Schimb�m c�teva vorbe �n treac�t, ca o dat� cu singur�tatea ce ne-a �nv�luit, s� ne revin� �n minte, ca un ecou pierdut in dep�rt�ri, vorbele fostului cronicar al locului Teoctist Galinescu: „C�nd v�ntul bate si frunzisul codrilor fream�t�, iar apele lacului v�luresc, auzim dang�t de clopote. Sigur s�nt cele ale bisericii din Hangu, dinamitat� si scufundat�“. Noi am auzit doar linistea istoriei, ce a fost extrem de crud� cu asa-numita Catedral� din Hangu si-n general cu gospodarii V�ii Muntelui. Asadar, Tara Hangului, cum a fost numit� zona ce se �ntinde de la Bicaz spre Largu, a g�zduit din vechime sih�strii, schituri si m�n�stiri, fiind o adev�rat� Meteor� rom�neasc� �mpreun� cu l�casurile monahale ale Ceahl�ului. �n poienele din munti s-au ridicat sih�strii si schituri �n vremea primilor musatini, iar apoi m�n�stiri domnesti sau boieresti precum Pionul, Buhalnita, Dur�ul. �n secolul al XVIII-a si prima jum�tate a secolului al XIX-a s-au ridicat bisericile t�r�nesti din lemn, bijuterii de arhitectur� popular� precum cele de la Farcasa, Bistricioara, Grinties. �nc� din a doua jum�tate a veacului al XIX-lea au �nceput s� se ridice biserici mari de zid, monumentale, precum cele din Poiana Grintiesului, Bistricioara, Ceahl�u - Schit si Gura Hangului. Cea din urm� numit�, subiectul articolului nostru, biserica de la Gura Hangului a impresionat prin maiestuozitate, dar si printr-o istorie trist�, printr-o existent� efemer�. S�nt multi autorii care spun c� biserica s-ar fi ridicat pe locul vechii bisericute din lemn pomenit� �ntr-un document al lui Stefan cel Mare din 1458, distrus� de vremuri si de oameni. Catedrala a fost rezultatul efortului s�tenilor care si-au dorit un l�cas de cult m�ret �n mijlocul „Sesului Hangului“, o zon� ce �ncepea s� semene cu un adev�rat or�sel.
Ultima slujb� a fost pe 21 mai 1959
Ideea a apartinut preotului Toader Gheorghiu, de loc din C�lug�reni, sub p�storirea c�ruia s-a sfiintit si locul viitoarei biserici, dar cel care a des�v�rsit lucrarea a fost preotul Mihai Coroam�, ce a dorit ridicarea unei biserici din beton armat, care s� d�inuie �n veacurile urm�toare. Pe Valea Hangului a fost o veche cale ferat� forestier� a unor evrei ce-au detinut aici o fabric� pe care �ns� au p�r�sit-o, iar hanganii au str�ns sinele ce apoi le-au d�ruit pentru constructia bisericii. Seful de lucr�ri a fost un inginer italian, �n acele vremuri cei mai priceputi la constructii din piatr� si betoane, iar muncitorii au fost localnicii, unii pl�titi, dar cei mai multi f�c�nd clac�. Era biserica lor pe care o vedeau cresc�nd an de an. Dar s-a hot�r�t ca �ntre munti s� apar� o „mare“ care s� „dea t�rii lumin�“. Si au disp�rut sate si gospod�rii, dar si biserici si cimitire. Oamenii si-au str�ns mortii si cimitirele. Unele biserici au sc�pat, precum cea veche de la R�pciuni sau bisericuta de la Hangu mutat� la Chiriteni, dar catedrala de beton armat a fost sortit� distrugerii. Era prea mare, prea impozant�, prea crestin� ca s� r�m�n�. Ultima slujb� a fost la 21 mai 1959, iar apoi obiectele bisericesti, carapeteasma au fost trimise la P�ng�r�cior unde preotul Mihai Galinescu ridica o nou� biseric�. Inginerii Iacoban si Lupan au pariat c� 70 de �nc�rc�turi de trotil declansate simultan vor d�r�ma biserica, dar abia au f�cut niste cr�p�turi minore. Spuneau oamenii c� mai mult s-a cheltuit pentru distrugere dec�t pentru ridicare, dar p�n� la urm� au reusit. Comunistii atei au mai transformat �n ruine un l�cas de tr�ire crestin�. Preotul Mihai Coroam� n-a precupetit nici un efort pentru a salva biserica, dar aprob�rile au venit prea t�rziu... �n 1977 apele lacului au sc�zut foarte mult, ruinele au iesit la suprafat� si preotul din Chiriteni a hot�r�t s� tin� slujba de �nviere pe locul vechii biserici. Si multime mult� a venit s� pl�ng� vechea biseric� si mortii si casele si gospod�riile. Aparitia din c�nd �n c�nd din negura unui trecut trist a ruinelor l�casului de cult, cum s-a petrecut si-n acest an, r�scoleste suconstientul v�rstnicilor locului p�n� la durere, care retr�iesc prin asta vremuri de mult apuse. Vremurile �n care si-au v�zut catedrala sufletului �n�ltat� dar si culcat� la p�m�nt, iar mortii dusi cu spatele pe dealurile din jur si pusi spre adormirea vesniciei �n gropi comune. „Nu uit�m c�t om tr�i ce-o fost atunci, da' c�nd ruinele bisericii noastre ies la lumin�, ne apuc� mai mare jalea. Eu cred c� din vreme-n vreme Dumnezeu face �n asa fel ca noi, cei mai b�tr�ni, s� mai vedem o dat� m�ndretea noastr� de biseric�, pe care ne-am dorit-o atunci din tot sufletul. Ce s� mai zic? C�nd o v�d, m� cutremur“, ne-a povestit Constantin Manolache din Hangu. Vorbele sale �nfioar�. Nu �ntelegem �ns� de ce at�ta liniste... S� fie doar uitarea asternut� pe jum�tatea de veac trecut� de la f�ptuirea unui gest necugetat prin care a fost distrus un l�cas de cult, s� fie necredinta �n cele sfinte ale contemporanilor nostri? Numai Dumnezeu stie. Iesirea din ad�ncuri a bisericii din timp �n timp, sigur, se s�v�rseste spre aducere aminte si b�garea de seam� a nu se mai repeta. De asta s�ntem siguri.
|