Capriciile verii, fapt obisnuit pentru meteorologii de la Toaca
• „S�ntem oameni obisnuiti, cu drag de munte si de meseria pe care o practic�m“, spune Ioan Cojoc • „S�ntem noi supusi vitregiilor naturii mai mult dec�t cei de jos, �ns� ne-am �nv�tat“, a ad�ugat Constantin Panaite • Capriciile acestei veri ne-au dus cu g�ndul, printre altele, la acei oameni care „cocotati“ �n v�rf de Ceahl�u, afl� primii ce si cum cu starea vremii. Printre fulgere si tr�snete, dar si-o „p�dure“ de antene, meteorologii de pe Toaca, fiindc� despre ei este vorba, prin natura meseriei lor, �nregistreaz� ceas de ceas temperatura, cantitatea de precipitatii, vizibilitatea, nivelul radioactivit�tii din atmosfer� si alte fenomene, pentru ca, mai apoi, valorile acestora s� ajung� la urechile tuturor. Cu ceva zile �n urm�, dornici de a afla mai multe despre felul �n care tr�iesc acei oameni, am descins pe v�rf de munte, acolo unde pe o platform� de c�tiva metri p�trati, la �n�ltimea de 1.904 metri se afl� situat� Statia Meteorologic� Toaca. Aici, aveam s�-i �nt�lnim pe meteorologul de serviciu, Constantin Panaite si pe tehnicianul meteo Ioan Cojoc. Ambii, la datorie, cu responsabilitatea unor zeci de ani experient� �n spate. Ambii, b�rbati cu tr�s�turi aspre de munteni sadea si agerime �n priviri. Rezervati, p�n� s� se conving� de rostul vizitei noastre, aveau totusi s�-si dea fr�u liber glasului, dup� ce i-am convins c� dorim s� afl�m una si alta despre profesia de meteorolog. „Ce s� v� zicem? S�ntem oameni obisnuiti, cu drag de munte si de meseria pe care o practic�m“, avea s� ne-o reteze scurt Ioan Cojoc. „Are dreptate. Nu s�ntem super-oameni, ba dimpotriv�. A, c� s�ntem noi supusi vitregiilor naturii mai mult dec�t cei de jos, asta da, �ns� ne-am �nv�tat“, adaug� Constantin Panaite. „Si totusi, fulgere, tr�snete, furtuni...“, insist�m noi, �ncerc�nd s� aducem vorba spre fenomenele meteo din aceast� var�. „Nu c� ar fi fost mai dificil ca alt�dat�, dar faptul c� vremea s-a schimbat, �n cursul aceleasi zile trec�nd usor de la o stare la alta, a f�cut s� privim lucrurile cu mai mult� atentie. Si-apoi, observatorul din care monitoriz�m fenomenele este si el supus riscurilor. Nu-i p�zit sut� la sut�. Forta naturii n-o poate sti nimeni p�n� la urm�. Ca urmare a tr�snetelor, p�n� prin ‘99, ni se pr�jea mereu aparatura. Dar, de c�nd a venit Romtelecomul si si-a instalat aici antena, s-a realizat o �mp�m�ntare foarte serioas� si nu prea mai avem probleme. Acum, v�rful Toaca este legat la nulul p�m�ntului printr-o centur� metalic� fixat� pe un beton bun conduc�tor de electricitate“, ne-a povestit Ioan Cojoc.
„Noi ne-am ales aceast� meserie“
La statie, un om lucreaz� 24 de ore, dup� care are liber patru zile sau doar trei, cum se �nt�mpl� vara, c�nd unii dintre cei cinci meteorologi, pleac� �n concediu. Asta aveam s-o afl�m de la unul dintre ei, care avea s� adauge: „Nu-i greu, dar nici usor. Lu�m vara concediu pentru c� mai avem treab� pe acas�. Si-apoi, vara, chiar �n conditii meteo mai proaste, munca noastr� este mai usor de executat dec�t iarna, c�nd, uneori, pentru escaladarea celor 100 de metri, de la caban� la statie, faci 2-3 ore. Asta, c�nd este z�pad� si viscol“, ne-a spus tehnicianul Cojoc. „Si totusi, ca orice meserie, cu bune cu rele, �ti ofer� si aceasta, uneori, si clipe de bucurie. Pentru noi, bucuria �nseamn� sentimentul m�retiei, creat de �n�ltimea de la care privim lumea din jur“. La acesta se adaug� si cel al fenomenelor optice, despre care avea s� ne vorbeasc� Constantin Panaite. „Eu am f�cut facultatea de matematic� si nu privesc cu misticism fenomenele optice pe care le putem surprinde de aici, dar nu poti s� nu fii impresionat de ele. C�nd este ceat� de o parte a muntelui si de partea cealalt� soare, umbra ta proiectat� peste ceat� poate avea un fel de aureol�, fenomen care se cheam� glorie. De multe ori, v�rful muntelui r�m�ne suspendat parc� de cer, pentru c� la o �n�ltime mai mic� exist� ceea ce se numeste o mare de nori. Umbra st�ncilor formeaz� uneori o piramid� cu aspect spatial, �n anumite conditii meteo si c�nd soarele are o anumit� �nclinatie“, ne-a povestit meteorologul Panaite. La r�ndul s�u, Ioan Cojoc, ceva mai putin spornic la vorb�, avea s� mai adauge c� fiecare dintre ei tr�ieste sentimente deosebite si atunci c�nd v�d de la �n�ltimea muntelui Romanul, Piatra Neamt, iar pe cer senin, aproape �ntreaga Moldov�. Si tot asa, mai cu una, mai cu alta, usor-usor dialogul nostru a devenit ceva mai deschis. V�z�nd asta, am �ncercat s� afl�m de la interlocutorii nostri c�te ceva mai mult despre un eveniment sau altul, care s� le fi marcat existenta de-a lungul anilor. Cu greu ne-au vorbit despre acele zile de iarn�, c�nd viscolul tinde s� te ia pe sus, iar ei trebuie musai s� urce sau s� coboare de pe munte, de troienele, ce fac calea dinspre Dur�u spre Toaca nesf�rsit�, despre vremea c�nd Cernob�lul a f�cut ca radioactivitatea pe munte s� fie de dou� mii de ori mai mare ca cea obisnuit� si �nc� altele, care pentru meteorologi s�nt lucruri obisnuite. „Asta e. Noi ne-am ales aceast� meserie. Si dac� n-ar fi fost acel drag de munte si drag de ceea ce facem aici de zeci de ani, n-am mai sta“, avea s� spun� unul dintre ei, citindu-i-se �n ochi, cu usurint�, sinceritatea. C�t priveste ideea cu care plecasem la drum, aceea de a surprinde niste oameni ce-si duc anevoie zilele printre fulgere si tr�snete, cu trimiteri precise la conditiile meteo ale acestei veri, am �nteles un lucru. Pentru meteorologii de pe Toaca, vara lui 2010 a fost una obisnuit�, �ns�, cu ceva mai multe capricii.
|