„Acesti clovni sďż˝nt depozitarii unei copilďż˝rii tďż˝rzii“

• interviu cu regizorul Louise Dďż˝nceanu

Reporter: Stimatďż˝ doamnďż˝ Louise Dďż˝nceanu, iatďż˝ cďż˝ de data aceasta, dupďż˝ ce l-ati consacrat la Piatra Neamt pe Ben Jonson, abordati un autor clasicizat al contemporaneitďż˝tii. „Angajare de clovn“ este o piesďż˝ destul de cunoscutďż˝ nu numai ďż˝n Romďż˝nia, ci si ďż˝n strďż˝inďż˝tate.
Louise D�nceanu: �ntr-adev�r, este una dintre piesele cele mai jucate �n tar� si �n str�in�tate. Cred c� - dup� gustul meu, cel putin - este cea mai bun� pies� a lui Visniec.
Rep.: Dar faptul c� a fost at�t de mult jucat�, �n mont�ri dintre cele mai diverse, nu v-a descurajat? Nu a creeat nici un complex?
L.D.: Aceast� stare de fapt complexeaz�, dar si provoac� �n acelasi timp. Este si cazul textelor clasice, Shakespeare, Cehov... Bine�nteles c� pot complexa pe orice regizor cu bun simt, dar �n acelasi timp �l si provoac�. Faptul c� o pies� este jucat�, constituie o dovad� a valorii ei si acest lucru nu e un motiv pentru a o exclude din proiecte. Ea nu se uzeaz� prin reprezentare. Valorile trebuie p�strate, pentru c� generatiile noi de copii care vin au dreptul s� accead� c�tre valorile autentice ale dramaturgiei.
Rep.: Faptul c� ati abordat-o �n aceste conditii presupune si o anumit� originalitate a trat�rii. Trebuie s� fie ceva nou �n stilul mont�rii.
L.D.: Da, asa este. Orice spectacol trebuie s� implice ori o versiune scenic� nou�, ori o lectur� personal� a regizorului. Eu cred c�, �n comparatie cu celelalte spectacole pe care le-am v�zut cu aceast� pies� - �n parantez� fie spus, n-am apucat s� v�d �nc� montarea de la Brasov, cu o distributie exceptional� - al nostru are o alt� abordare. Pornind de la o distributie t�n�r�, este evident c� e vorba de un alt tip de spectacol. O s� descoperiti un spectacol foarte dinamic, cu niste caractere pregnante. Acesti clovni s�nt depozitarii unei copil�rii t�rzii, conservate �n ei, care d� o not� ludic� reprezentatiei. Asta, cred eu, c� are �n plus fat� de celelalte reprezentatii ale piesei. Acestea erau tributare manierei lui Visniec; pentru c� se poate vorbi de o manier� a scriiturii dramaturgului. Fericit�, de altfel. El are un stil propriu �n care acuz� anumite mecanisme de limbaj, ticuri verbale, repetitii, toate acestea construind, �n final, o usoar� caricatur� prezent� constant.
Eu am �ncercat ca actorii s� asimileze textul si datele personajelor p�n� la confuzie. S� devin� al lor si s� nu respecte caricatura sugerat� de text. Pentru c� dac� ne uit�m bine �n jurul nostru, constat�m c� mecanicizarea limbajului a devenit at�t de puternic�, �nc�t face parte din structura noastr�; nu o mai constientiz�m.
Rep.: A devenit organicďż˝.
L.D.: Da, exact. De fapt, asta se �nt�mpl� si �n spectacolul meu. Nu mai este punctat acest aspect, ci este tratat ca un dat intrinsec, structural. Este un spectacol, cum spuneam, mult mai ludic, mai dinamic, actorii s�nt mult mai activi, mai colorati...

„Trebuie sďż˝ lďż˝sďż˝m textul sďż˝-si trďż˝iascďż˝ propria-i viatďż˝“

Rep.: Si din aceast� pricin�, b�nuiesc, mai firesc.
L.D.: Da, se poate. Dar lucrul pe care mizez eu este acela ca el s� fie si mai contrastant, pentru c� la final descoperim c�, totusi, a fost o tragicomedie, o fars� destul de macabr�. �n care, vrem nu vrem, ne putem recunoaste cu totii. Ceea ce e bine. E un text existentialist, evident, deci e peremptoriu s� mai spun c� se adreseaz� tuturor, dar eu m� adresez, ca de fiecare dat�, �n special publicului t�n�r, preponderent. Pentru maturi este mai simplu. Ei �nteleg mai usor despre ce este vorba. Si fiind un spectacol funciarmente trist, am �ncercat s�-i dau c�t mai mult� vitalitate, energie si ludicitate, tocmai pentru a contrapuncta tema tragic� a textului. Din acest contrast, spectacolul ar putea c�stiga un plus de dramatism, dar si de culoare, de pitoresc.
Rep.: Tin�nd cont de traiectul biografic si creator, �l puteti considera pe Visniec un emul, un prozelit sau un epigon al lui Ionesco?
L.D.: Dacďż˝ ne gďż˝ndim bine, vom constata cďż˝, la rďż˝ndul lui, Ionesco poate fi considerat un emul, prozelit si epigon al lui Caragiale. Se trage din acelasi gen de caricaturďż˝ socialďż˝. Caragiale a fost primul care a sesizat acest comic fabulos de limbaj, mecanicizarea de care vorbeam, ticurile verbale, schematismul, repetitiile. Or, Eugen Ionesco a adus acest bagaj pentru receptorii secolului XX, „Cďż˝ntďż˝reata chealďż˝“ constituind de fapt alfabetul omului contemporan. Un nou tip de limbaj pe care, din pďż˝cate, ďż˝l practicďż˝m cu totii ďż˝ntr-o totalďż˝ inconstientďż˝. Limbajul lipsit de continut, forma fďż˝rďż˝ fond, pierderea substantei din cuvďż˝nt, a continutului, a spiritului sďż˝u. La ďż˝nceput a fost cuvďż˝ntul, nu? Dacďż˝ cuvďż˝ntul se goleste de sens, lumea se goleste de Dumnezeu. Asta este o temďż˝ profundďż˝ pe care au dezvoltat-o si teatrul absurd si teatrul existentialist.
Rep.: Ati insistat foarte mult asupra sensurilor si conotatiilor lingvistice ale spectacolului. Are numai at�t?
L.D.: Nu, nici pomeneal�! Dar nu insist niciodat� pe ceea ce este evident. Pentru c� mi se pare pleonastic; deci, inutil. Ceea ce se spune explicit nu are nevoie s� fie dublat de semn regizoral sau de interpretare. Trebuie s� l�s�m textul s�-si tr�iasc� propria-i viat�. Am insistat �n spectacol asupra parabolei, metaforei.
Rep.: Parabola, ca notiune, nu este explicitďż˝.
L.D.: Asa este. De aceea ea trebuie explicat� celor tineri sau celor mai putin sensibili la subtilit�tile ei de c�tre critici, de c�tre regizori, de c�tre actori... De aceea, spectacolul trebuie jucat si nu numai citit. De fapt, parabola �l face s� fie, consider eu, unul dintre cele mai bune texte ale dramaturgiei contemporane. Si, �n plus, ea nu scoate ochii nim�nui.
Rep.: Prin urmare, e departe de a fi ostentativďż˝.
L.D.: Si nici nu e nevoie sďż˝ fie. Detest sentintele.