Sapa ºi piedica
Vorbeam, de curînd, într-o primã parte a unui interviu cu o mare personalitate a lumii culturale ºi muzicale europene, pianistul german de origine românã Gabriel Amiraº, despre criza mentalitãþii româneºti, exact în preajma posibilei împliniri a unui deziderat ce ne bîntuie de ºaisprezece ani încoace: intrarea în Uniunea Europeanã. Interlocutorul meu, de o foarte mare bunã credinþã, socotea cã problema mentalitãþii rudimentare a românilor, deturnatã de îndelungata perioadã a dominaþiei comuniste, constituie cel mai mare handicap naþional, ale cãrui implicaþii în tot teritoriul vieþii sociale e de naturã sã impieteze grav asupra intereselor noastre pe plan internaþional.
Ca pentru a confirma justeþea acestei opinii, ieri, în faþa Muzeului de Istorie din Piatra Neamþ, angajaþii firmei de soft ºi pripoane „XData“ - o nouã generaþie a exerciþiului coercitiv, faþã de care naþia noastrã are o atît de mare slãbiciune - s-au simþit datori sã facã încã o demonstraþie de prost gust ºi mitocãnie care, neîndoios, va fi disculpatã, ca de atîtea ori, de mai marii lor ierarhici. Pe scurt, un tînãr proprietar al autoturismului Renault cu numãrul de înmatriculare NT 98 SLK, s-a preumblat zadarnic, preþ de cîteva minute, pe trotuarul din faþa parcãrii, intenþionînd sã preschimbe în monede o bancnotã de zece mii de lei (vechi). Cum denunþãtorul de serviciu, care de regulã face convertirea hîrtiei în metal, nu se afla nicãieri prin preajmã, tînãrul s-a hotãrît a lãsa pe bord bancnota, alãturi de un bilet prin care, în trei cuvinte ºi trei semne de exclamare, explicita situaþia: „Nu am fise!!!“. La scurtã vreme, micul simbol pe patru roþi al Gestapo-ului parcãrilor ºi-a fãcut apariþia ºi harnicii priponitori au aplicat nemilos sancþiunea, cu fierãraia din dotare. Lovit brusc de inspiraþie, cel mai inteligent dintre ei socoate nimerit a da ºi o replicã, amuzantã dupã pãrerea lui - pentru cã a ºi imortalizat-o foto (pentru gazeta de perete a firmei, bãnuiesc) - pe o foaie de hîrtie prinsã sub ºergãtorul de parbriz: „Acum ai fise!“. Cu un singur semn de exclamare, e adevãrat.
Lãsînd la o parte faptul cã tonul ºi adresarea din textul replicii este ºi profund nepoliticos, ºi neavenit, ºi rãutãcios ºi, mai ales, imbecil, nu cred cã sarcinile de serviciu ºi, în speþã, fiºa postului prevãd exercitarea unor asemenea mostre de umor ieftin, îndoielnic ºi dispreþuitor din partea acestor angajaþi care se spetesc lucrînd în folosul comunitãþii. Nu cu sapa, nu cu mapa, ci cu piedica.
La cîteva clipe dupã plecarea mãscãricilor, tînãrul s-a întors precipitat privind resemnat la roata blocatã ºi la dosul maºinii cocoºate ce dispãrea la colþul strãzii. Spre Europa.
|