Ce-a fost asta?
Dintru �nceput �in s� fac precizarea c� �ntrebarea din titlu nu se refer� �n nici un caz la edi�ia din acest an a Festivalului de Teatru de la Piatra Neam�, care, trebuie s� recunoa�tem, a fost una foarte interesant� �i divers� din punctul de vedere al repertoriului �i mijloacelor de abordare dramatic�, chiar dac� nu a produs - c� tot s�ntem �n tem� - lovituri de teatru.
„Ce-a fost asta?“ constituie expresia real� a �ntreb�rii cu care m-am ridicat din fotoliu la sf�r�itul reprezenta�iei Teatrului „Fani Tardini“ din Gala�i. Lucrurile se puteau opri aici �i mi-a� fi spus c� astfel de lucruri se �nt�mpl�, totu�i, �n mod inevitabil. Dar, o sear� mai t�rziu, acest spectacol a fost �ncununat cu Marele Premiu. �i atunci am �ncercat ni�te senza�ii care, izvor�te din pricini estetice, au luat formele contrarierii �i suspiciunii, chiar dac� s�nt perfect con�tient c� subiectivitatea este inerent�.
Semnifica�ia unui premiu, atunci c�nd nu este acordat pe criterii stupide, e cople�itoare, �ntruc�t constituie o recunoa�tere public�, un semn de respect �i, nu mai pu�in, un model pentru cei din jur.
Vitregi�i de un argumentum public care s� motiveze decizia juriului celei de a XX-a edi�ii a Festivalului de Teatru de la Piatra Neam� referitoare la acordarea Marelui Premiu, ne-am �nver�unat, nedumeri�i fiind, s� afl�m, totu�i, punctul de vedere al evaluatorilor. �i, cu toate c� mi s-au p�rut pu�in surprin�i, iat� ce am aflat.
Pre�edintele juriului, actorul Ion Lucian: „Problema care m-a fr�m�ntat pe mine toat� s�pt�m�na asta era aceea c� nu puteam s� desprind, din ceea ce am v�zut, punctul culminant. Pentru c� toate spectacolele au avut farmecul lor, calit��ile lor, performan�ele lor, nu se desprindea ceva cu pregnan��. �i m� �ntrebam ce vom face? Ca s� fie acest ultim spectacol, care, cum s� spun?... prin explozia pe care a avut-o, de vitalitate, de... �i f�r� fisuri �n interpretare. E adev�rat, grotesc conceput�. Dar a avut o credin�� care pe mine m-a cucerit �i am v�zut c� to�i colegii mei au fost de acord“.
Criticul teatral Irina Budeanu: „Acordarea Marelui Premiu Teatrului din Gala�i a fost o dorin�� a celor cinci membri ai juriului. To�i, la unison, am g�ndit acela�i lucru. Valoarea extraordinar� a acestui spectacol, �n primul r�nd viziunea regizoral�... Modern, foarte dinamic, foarte alert, expresiv, cu un text al dramaturgiei clasice scos practic din uitare - pentru c� s-a jucat pu�in la noi. Viziunea regizorului este de luat �n seam�. Deci, �n primul r�nd modul cum a tratat acest text, da? �sta a fost primul argument. Al doilea argument a fost jocul actorilor. �i to�i, de la rolul principal p�n� la ultimul, s� zicem, din aceast� distribu�ie - impresionant�, de altfel - �i-au jucat partitura foarte bine. Asta �nseamn� c� au �n�eles textul, c� au comunicat foarte bine cu regizorul �i au comunicat foarte bine �ntre ei. Toate �mpreun� au dat acest spectacol, care a bucurat publicul - a�i v�zut reac�ia publicului - �i ne-a �nc�ntat �i pe noi. Dincolo de judec��ile de valoare, �ntotdeauna exist� �i subiectivitatea, �i emo�ia, �i multe altele...“
Asaltul derizoriului
Dac� �n privin�a lui D.R. Popescu prefer s� m� ab�in - pentru simplul fapt c� nu-i cunosc �ndeajuns estetica receptiv� - nu pot suspecta, Doamne fere�te!, de lips� de profesionalism nici pe reputatul �i finul om de teatru care este Ion Lucian, nici pe distinsul critic Alice Georgescu, nici pe inteligentul cronicar al cotidianului „Ziua“, Irina Budeanu, �i, cu at�t mai pu�in, pe cunoscutul actor Traian St�nescu. Dac� exist�, cu totul alta trebuie s� fie explica�ia acord�rii Marelui Premiu al celei de a XX-a edi�ii a Festivalului de Teatru de la Piatra Neam� unei produc�ii mediocre, ce nu are nici o leg�tur� cu arta dramatic� contemporan�.
Cu o variant� tradus� �i adaptat� a unui text obosit, de A.V. Suhovo-Kob�lin sub bra�, regizorul Ion Sapdaru s-a hot�r�t s� �ncerce contrabanda transfrontalier� de inep�ii. Uit�nd c� ne ajung ale noastre; ba chiar ne prisosesc. Dar nu tot ce vine din Moldova face ou� �n Rom�nia. Iar dac� face... cu gripa asta aviar�... �i dac� anul trecut am r�bdat indulgen�i istoria aceea cu traficul de carne vie, care era cutremur�toare �n sine, dar �n nici un caz nu se datora transfigur�rii dramatice cel pu�in �ndoielnice, anul acesta, dup� ce am suportat o istorie gratuit� despre falsa moarte a unui escroc care, �tim noi prea bine, �n Rom�nia nu va muri niciodat�, a trebuit s� accept�m �i �ncununarea imposturii teatrale.
�i ne mai mir�m de succesul produc�iilor tip „Vacan�a Mare“ �ntr-un spa�iu teatral recunoscut prin valoare �i profesionalism.
Dar dac� e s� vorbim �n termenii elogio�i care se cuvin unei asemenea recunoa�teri publice, putem spune c� Teatrul „Fani Tardini“ din Gala�i a prezentat �i reprezentat prostul gust �ntr-un stil remarcabil.
O impresionant� (numeric) echip� actoriceasc� s-a str�duit mai bine de dou� ore s�-�i etaleze calit��ile, potrivite mai degrab� arenei de circ sau revistei de doi bani. Umorul, de-a dreptul ieftin, provenea din exploatarea onomasticii (a�i observat c�t de copios se amuza sala la simpla pronun�ie a numelui Oftikosov sau Borfetova, de pild�), din artificiile caricaturale ale costumelor (potrivite pentru o mascarad� pe o estrad� din Bazar), din sonoritatea muzicii lui Bregovic (e �i asta o mod�) �i din grosiera gestic� dilatat� copios �i, de cele mai multe ori, contondent.
Dac� reac�iile sesizate �i invocate de criticul Irina Budeanu s-au dovedit, din p�cate, a fi �n parte adev�rate, �i tot... o parte a publicului pietrean nu �i-a putut disimula apetitul pentru umorul gros, avem o dovad� �n plus c� asaltul mediatic al derizoriului propagat furibund de televiziunile rom�ne�ti este, deja, eficient �i prolific. �i, dup� cum prea bine se �tie, al�turi de sala de concert �i bibliotec�, teatrul era - �i �ndr�znesc s� sper c� mai este - locul �n care bunul sim� �i fiorul spiritual vie�uiesc �nc� �n puritate. Tocmai de aceea, �n acest domeniu nu avem dreptul s� facem compromisuri. Cu at�t mai mult cu c�t (nu trebuie s� fii profesor sau inspector general pentru a-�i da seama de asta) al�turi de noi se afl� tinerii c�rora le propov�duim estetica �i alte valori umane �i spirituale, de care noi �n�ine ne batem joc.
Oricum, pentru amatorii de astfel de senza�ii estetice recomand�m show-ul lui Doru-Octavian Dumitru, care, sub genericul neao� „�mecher de UE“, vine s� �ncununeze festivalul.
Pueril� �i insalubr�, istoria lui Eskrokov nu spune nimic. Fiorul dramatic lipse�te cu des�v�r�ire, iar structura constructiv� precar� constituie doar un pretext pentru prezentarea exemplificat� a statului de func�iuni al institu�iei. Decupat secven�ial, scenariul ar putea fi folosit cu succes pentru delectarea comesenilor be�i la o nunt�. �i, dup� ce �i-ar interpreta partitura din pies�, fiecare actor ar putea fi r�spl�tit cu o bancnot� lipit� pe frunte. De tot hazul, nu?
Pentru c� - cine a v�zut trebuie s� recunoasc� - toat� istoria cu audierea martorilor nu e altceva dec�t un pretext de o gratuitate jenant� de a aduce la ramp� toat� garnitura actoriceasc� a teatrului, suplimentat� cu �nv���cei, �i care, din p�cate, nu are nici o noim� �n story-ul debilului conflict dramatic �mpov�rat cu recitaluri pe cont propriu.
R�m�n la convingerea c�, a�a cum a fost propus vineri seara, cel mai bun spectacol din Festival - chiar dac� �n afara concursului - a fost cel cu „Volpone“, prezentat de Teatrul Tineretului. �i apoi, f�r� alte argumente extraartistice, interesate �i v�dit inoportune, puteau fi luate �n considera�ie presta�iile celor de la Teatrul „Masca“, de la Teatrul Evreiesc, de la Teatrul Odeon �i a studen�ilor italieni din Viterbo.
�i astfel, semnifica�ia unui premiu �ntr-un festival care se respect� ar fi fost ne�ntinat� �i m�gulitoare. At�t pentru laurea�i, c�t �i pentru juriu �i organizatori. �i, nu �n ultimul r�nd, pentru public.
|
Autentificare
