ESECUL

DupĂŁ 27 de ani de „democratie originalĂŁ“, pentru care ne-am bĂŁtut ca chiorii, cocotati pe baricade mai abitir ca ĂŽn „rĂŁzboiul celor trei roze“, putem spune cĂŁ bilantul de astĂŁzi poate fi ĂŽncadrat perfect ĂŽn definirea esecului. Desi ĂŽn 1990 am pornit cu totii ĂŽnflĂŁcĂŁrati sĂŁ punem bazele unei „economii de piatĂŁ“, a „pluralismului politic“ si a unei „culturi a diversitĂŁtii opiniilor“, constatĂŁm cĂŁ la bilant, ĂŽn toate domeniile vietii din România, predominĂŁ nonvaloarea, coruptia, abuzurile si lipsa de predictibilitate. Am vrut cu totii sĂŁ construim o economie de piatĂŁ „ca afarĂŁ“ si ne-am ales doar cu statutul de „piatĂŁ de desfacere“ pentru cei de afarĂŁ, ĂŽn care hĂŁlĂŁduie multinationalele, ca prin colonii. Economia de piatĂŁ s-a dezvoltat pe fondul dezindustrializĂŁrii si al devalizĂŁrii avutiei nationale. Economia socialistĂŁ ermetizatĂŁ si superintegratĂŁ a fost pulverizatĂŁ ĂŽn câtiva ani ĂŽntr-o „grĂŁmadĂŁ de fiare vechi“ pe care s-au ridicat sutele de hipermarketuri pentru pĂŁtrunjelul si „barabulele“ de import. Produsele de lânĂŁ le importĂŁm ca produse de lux, ĂŽn timp ce lâna autohtonĂŁ o ardem pe lângĂŁ stâni. DacĂŁ a fost un consens general, privind tranzitia de la economia socialistĂŁ la economia capitalistĂŁ, constatĂŁm cĂŁ singurii capitalisti autohtoni care au luat nastere, au fost „profitorii tranzitiei“, iar singura formĂŁ de capitalism instalatĂŁ a fost capitalismul „de cumetrie“. SĂŁtui, ĂŽn decenii ĂŽntregi, de democratia socialistĂŁ instalatĂŁ ca expresie a „puterii poporului“, am fost cu totii de acord cĂŁ este momentul sĂŁ beneficiem de instalarea aplicatĂŁ a pluralismului politic. ÎmbĂŁtati de apa chioarĂŁ a „dreptului de a alege liberi“, ca dar suprem al democratiei mult râvnite, constatĂŁm contrariati cĂŁ de la un scrutin la altul, se micsoreazĂŁ numĂŁrul celor care ies la vot. La scrutinul din 2016, s-a ajuns ca trei milioane de români sĂŁ devinĂŁ „o majoritate confortabilĂŁ“. ConstatĂŁm cu greatĂŁ cĂŁ dupĂŁ fiecare golire a urnelor ne pricopsim cu un numĂŁr din ce ĂŽn ce mai mare de alesi lipsiti de valoare personalĂŁ, corupti si cleptomani, mafioti, gugumani si semidocti, cĂŁptusiti pânĂŁ la refuz cu diplome si cu certificate obtinute la kilogram, de la cooperative de „ĂŽnalte studii“. Am ajuns sĂŁ ĂŽnghitim si deviza diversionistĂŁ „sĂŁ ne conducĂŁ tinerii“, dupĂŁ care institutii importante din toate cele trei puteri ale statului au fost invadate de cohorte de diletanti, care nu stiu nici cum se face funda sireturilor la pantofi, dar sunt mai motivati de cĂŁpĂŁtuialĂŁ, decât de binele natiunii. Pe fondul noii democratii originale, statul a evoluat de la „statul clientelar“ cĂŁtre „statul mafiot“, cum l-a caracterizat, ĂŽn cunostintĂŁ de cauzĂŁ, fostul presedinte Traian BĂŁsescu. În prezent, trĂŁim din plin ĂŽntr-o Românie ĂŽn devenire ca „stat disciplinar“, transformatĂŁ ĂŽn „câmp tactic“, de monstuoasa coalitie dintre puterea judecĂŁtoreascĂŁ si serviciile secrete, ĂŽn frunte cu SRI. Interventiile serviciilor secrete, ĂŽn „câmpul tactic“, au avut ca reusitĂŁ infiltrarea propriilor oameni ĂŽn toate domeniile: justitie, partide, media, societatea civilĂŁ, sindicate, pânĂŁ si ĂŽn fotbal, pentru a influenta, atât politica de cadre, cât si orientarea deciziilor. În domeniile economice, ĂŽn cei 27 de ani, structurile de putere au cam fost distribuite si redistribuite, puterea economicĂŁ surclasând puterea politicĂŁ. În partide au dispĂŁrut reperele, iar ideologiile s-au mixat, de nu mai stii care este „stânga“ si care „dreapta“. Parlamentul a ajuns o institutie de „trei parale“, preocupatĂŁ mai mult de stârpirea ambroziei decât de stârpirea coruptiei. Scena politicĂŁ a României a devenit „tara nimĂŁnui“, ĂŽn care fiecare se preumblĂŁ, ca „vodĂŁ prin lobodĂŁ“, dându-si cu pĂŁrerea si fĂŁcând cĂŁrtile.
Societatea civilĂŁ vrea ca legile sĂŁ fie dictate ĂŽn stradĂŁ, justitia se bagĂŁ ĂŽn politicĂŁ, procurĂŁrii si-au fĂŁcut republica lor, iar serviciile, având ĂŽncĂŁ sindromul „sub papucul lui Ceausescu“, vor se devinĂŁ „farul cĂŁlĂŁuzitor“ al natiunii. Atât justitia cât si serviciile, au ĂŽnteles cĂŁ reconfigurarea sferelor de putere ĂŽn România, trebuie pornitĂŁ din sfera politicii. Politicile executivului si politicile legislativului, sunt predominante ĂŽn „câmpul tactic“ si aici trebuie create cadrele si deciziile, sub control total. Desigur cĂŁ asistĂŁm la balansul imixtiunilor, imixtiunea politicului ĂŽn justitie alternând cu imixtiunea justitiei ĂŽn politic. În politica „care pe care“, fiecare doreste sĂŁ-i rupĂŁ gâtul celuilalt. DacĂŁ nu gâtul, mĂŁcar gura. Echilibrul celor trei puteri ĂŽn România: legislativĂŁ, executivĂŁ si justitia, a rĂŁmas doar literĂŁ de Constitutie. Nu s-a cĂŁzut de acord cĂŁ ĂŽn România coruptia poate fi opritĂŁ prin legi clare, emise doar de Parlament, dar si prin activitatea unor magistrati integri moral si profesional, care sĂŁ aplice aceste legi. Cea mai sofisticatĂŁ formĂŁ de coruptie este ocuparea functiilor publice prin desemnĂŁri unipersonale. Trebuie eradicate nepotismul si favoritismul, si trebuie dat curs meritocratiei, ca singure sanse de ĂŽndreptare a lucrurilor. Ministrul Justitiei, Tudorel Toader, a lansat un pachet de legi menite sĂŁ mai reformeze ce se poate din justitie. PĂŁrerile cu privire la continutul acestor reglementĂŁri noi, sunt ĂŽmpĂŁrtite, pro si contra. Consiliul Superior al Magistraturii, chemat sĂŁ analizeze proiectele, ĂŽn loc sĂŁ-si exprime opinia selectiv, pe ce este bun si pe ce nu, a preferat sĂŁ emitĂŁ un aviz ĂŽn devĂŁlmĂŁsie, dupĂŁ principiul „aruncĂŁrii cojocului pe foc, pentru un pĂŁduche“. În atari circumstante, singura solutie pentru ministrul justitiei este sĂŁ repunĂŁ Parlamentul ĂŽn drepturi, ĂŽnaintând pachetul de legii acestuia, pentru a decide. LĂŁtrĂŁii de serviciu, reprezentanti jalnici ai democratiei controlate si dirijate, nu vor ca aceste legi sĂŁ ajungĂŁ ĂŽn Parlament, ci sĂŁ fie discutate colocvial prin cafenele sau cumetrial pe marginea santului. Desigur cĂŁ ĂŽntr-o democratie realĂŁ, cetĂŁteanului trebuie sĂŁ i se dea sansa deplinĂŁ de a-si exprima opinia. Dar democratia fĂŁrĂŁ educatie nu este posibilĂŁ. Unii se dau de ceasul mortii, ĂŽncercând sĂŁ ne convingĂŁ cĂŁ educatia este funciar legatĂŁ doar de elite. Se redeschide astfel lupta de clasĂŁ, ĂŽn care elitele nu prea au fost majoritare ĂŽn ultimele decenii. Asa cĂŁ educatia trebuie sĂŁ devinĂŁ bun comun. Si lipsa armoniei ĂŽn societatea româneascĂŁ este un mare Esec.