Frontierele absurde care ne dezbinĂŁ

AbsentĂŁ prezentĂŁ

Am folosit drept titlu aceastã figurã de stil, oximoronul, care exprimã starea de fapt a teritoriilor românesti, înstrãinate. Ele sunt absente de pe harta geograficã a tãrii, dar prezente în spiritualitatea româneascã, în sufletele noastre. Despre acest adevãr crud si usturãtor din 1940, cînd România a fost fortatã prin ultimatum sã cedeze URSS-ului nu numai Basarabia, dar si Nordul Bucovinei, a vorbit si Înalt Preasfintitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Rãdãutilor, acum douã sîmbete, cu ocazia oficierii la Mãnãstirea Putna a unei slujbe de pomenire a celor 3.000 de români, ucisi fãrã vinã. Ei s-au jertfit pentru demnitatea neamului românesc, fiind împuscati de trupele sovietice în data de 1 aprilie 1941, la Fîntîna Albã, în Nordul Bucovinei. Acest text este imprimat si pe troita care a fost ridicatã cu sprijinul Departamentului pentru românii de pretutindeni al Guvernului României. Un cucernic fiu al Bucovinei lui Eminescu, actualul staret al Mãnãstirii Putna, arhimandritul Melchisedec Velnice, a ales pentru troita omagialã cel mai simbolic loc, proiectat spre Dealul Crucii, în preajma efigiei Marelui Stefan, de la intrarea în incinta ctitoriei sale. Dupã slujba de sfintire a troitei s-au rostit litanii si elogii în memoria celor masacrati de regimul criminal. Au vorbit Eugen Tomac, ministru-secretar de stat al Departamentului românilor de pretutindeni, Tudor Pantîru, deputat în Parlamentul României si alti invitati. De la Onesti a venit, cu o coroanã de flori, patriotul Constantin Rusanovschi, iar nemtenii au fost reprezentati de Nadejda Anghel din Roman, vicepresedinta Consiliului National al Asociatiei Culturale Pro Basarabia si Bucovina. Despre tragedia de la 1 aprilie 1941 au mai vorbit reprezentanti ai autoritãtilor locale din Suceava si Putna. De la Bucuresti a sosit un autocar cu tineri si veterani de rãzboi, printre care si Dimitrie Onisciuc, nãscut în Cernãuti pe timpul României Regale, în 1932. Amintirile veteranului Onisciuc au fost mai elocvente decît un manual de istorie, explicînd cum trebuie sã întelegem abisul în care ne-a aruncat totalitarismul. El a fost martor ocular cînd NKVD-ul lansa zvonuri în Nordul Bucovinei, potrivit cãrora sovieticii ar fi permis trecerea granitei în România. Masacrul a avut loc în Duminica Pastelui. Un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pãtrãutii-de-Sus, Pãtrãutii-de-Jos, Cupca, Corcesti, Suceveni), purtînd în fatã un steag alb si însemne religioase (icoane, prapuri si cruci din cetinã), a format o coloanã pasnicã de peste 3.000 de persoane si s-a îndreptat spre noua granitã sovieto-românã. În poiana Varnita, la circa 3 km de granitã, grãnicerii sovietici i-au somat sã se opreascã. Dupã ce coloana a ignorat somatia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, continuu, secerîndu-i. Supravietuitorii au fost urmãriti de cavaleristi si spintecati cu sabia. Dupã masacru, rãnitii au fost legati de cozile cailor si tîrîti pînã în locul unde se aflau cinci gropi comune sãpate dinainte. Au fost îngropati acolo bãtrîni, femei, copii, unii încã în viatã. Douã zile si douã nopti s-a miscat pãmîntul în acele gropi, pînã cînd toti si-au dat duhul. Cînd i-am relatat despre înfrãtirea oraselor Piatra Neamt si Hlyboca, domnul Onisciuc si-a amintit de soarta cîtorva refugiati din aceastã localitate, pe atunci numitã Adîncata, arestati de NKVD. Dupã torturi înfiorãtoare, au fost dusi în cimitirul evreiesc din acel orãsel si aruncati de vii într-o groapã comunã, peste care s-a stins var. Zilele trecute, la 70 de ani dupã masacru, s-au ridicat rugi la Cer întru pomenirea mortilor la Putna si la Fîntîna Albã, în paralel. Românii de pe ambele maluri ale Siretului, însotiti de fratii din Basarabia, au aprins candela de neuitare a cumplitului eveniment, doar unul din nenumãratele acte criminale odioase, comise de sovietici împotriva populatiei românesti din teritoriile ocupate. Troita de la Putna ne îndeamnã sã interpretãm absenta provinciilor înstrãinate ca pe o eroare temporarã a istoriei. Ea simbolizeazã românismul care se afirmã plenar, în ciuda convulsiilor si confuziilor timpului.
Profesor Vlad VLAS, Piatra Neamt