 Sarpele de mîl
Reportaj printre ape Locuitorii satelor din lunca Siretului, în vecinãtatea Romanului, priveau, la începutul sãptãmînii, cu mare îngrijorare la apele rîului care le-a luat casele acum doi ani. Domnea un amestec bizar de teamã amestecatã cu sperantã, oamenii rugîndu-se la Dumnezeu sã nu fie nãpãstuiti din nou, dupã ce, abia-abia, si-au refãcut gospodãriile luate de suvoaie. Mai toti se uitau cu sufletul la gurã la televizor, în asteptarea ultimelor vesti dar îi si bombardau cu întrebãri pe oficialii locali. Ritmul de ridicare a cotei era alert luni dimineatã, cam 10 centimetri în adîncime într-o jumãtate de orã, ceea ce stîrnea maximum de îngrijorare.
Nu din nou...
Am poposit în Buruienesti, una dintre localitãtile cel mai greu încercate de viiturile din 2008 la primele ore ale diminetii de luni, sub un cer mohorît, într-o comunitate de oameni la fel de mohorîti. Principala lor teamã era Siretul, rîu care i-a nenorocit pe multi si a luat cu el case, animale si munca de zeci de ani de zile a sãtenilor. Primele semne ale supãrãrii oamenilor aveau justificare încã de la podul de la Lutca - Sagna, unde apa Siretului Mic (cursul de rîu dinaintea confluentei cu Moldova, n.r.) stãtea sã se reverse peste mal, dupã ce intrase, deja, în luncã. Pe ici, pe colo, se vedeau bãlti formate atît din apa ploii îndîrjite care se încãpãtîneazã sã cadã de aproape o lunã cît si din cea venitã din canalele cu iesire la rîu, umplute la refuz. Lumea pare sã îsi vadã de treburile cotidiene, negustorii sînt la locul lor în centrul satului, cine are de mers la cîrciumã, merge, în rest... vacantã, pentru cã în cîmp nu se poate lucra. Oamenii se mãrginesc în a-si îngriji animalele sau gospodãria, însã peste toate domneste o atmosferã apãsãtoare. Zona cea mai expusã eventualei viituri este o ulitã ce porneste în stînga de la podetul din centrul satului. Asfaltul se terminã brusc si începe o ulitã pietruitã cît de cît, care se terminã apoteotic într-o mocirlã si niste grãmezi de lut. De aici se poate merge la picior, cu mare atentie, printr-un scurt lan de porumb, circa 20 de metri, pînã la apã. „Am crezut cã am scãpat, dar se pare cã nu-i asa. Sîmbãtã spre duminicã, apa a ajuns pînã aproape de gardul primei case dupã care a început sã se retragã. Am înteles cã s-a dat drumul la digurile din aval, din zona Bacãu si asta a fãcut ca debitul sã scadã brusc. ÃŽn noaptea de duminicã spre luni, a început sã creascã din nou si acum stãm aici, sã vedem ce se întîmplã. Am înfipt un bãt în mîl, sã vedem cu cît creste si, de vreo jumãtate de orã, a «sporit» aproximativ 8-10 centimetri“, ne explicã Anton Dogariu, din Buruienesti, cu „proba“ în mînã. Acesta sperã cã, totusi, satul va scãpa din nou furiei apelor.
E mîna ucrainienilor!
Am gãsit, în aceeasi zonã a Buruienestilor, si oameni... resemnati. Un grup de bãrbati dezbãteau problema pe o bancã în fata gospodãriei unuia dintre ei, pentru cã de muncit nu prea era rost. Aceasta, cu atît mai mult cu cît era si zi de distribuire a pensiilor, factorul postal fiind urmãrit cu ochi de vultur din toate curtile, în timp ce trecea prin zonã. „Ce putem sã spunem sau mai ales sã facem acum? Trebuie sã ne rugãm sã se opreascã ploaia, altfel iarãsi se umflã Siretul pînã peste mal. Abia ne-am refãcut casele si gospodãriile, fiecare cum a putut, ar fi o nenorocire sã vinã apa din nou. Sînt multe persoane care abia îsi duc zilele, mai ales oameni în vîrstã. De unde puterea si banii s-o ia de la început“, se întreabã Vasile Suciu, un om la 60 de ani, care „stãtea oleacã de vorbã“ cu vecinii, pe bancã. Acesta este contrazis imediat de unul dintre amicii sãi. „Care ploaie sã se opreascã? Poate sã plouã cît o ploua, cã nu se umflã Siretul în asemenea hal. Aici e mîna ucrainienilor! Tot ei ne-au fãcut-o si data trecutã, cînd a fost viiturã. Dau drumul la baraje si la noi se produce nenorocirea. Cei de la Pascani nu au nici o vinã, ei dau drumul din lac numai asa... cîte putin, n-ar fi pericolul de la ei“, este de pãrere Iosif Enica, în vîrstã de 38 de ani. Una peste alta, oamenii nu prea stiu ce ar face dacã îi loveste necazul, însã sînt convinsi cã ar adopta cea mai bunã tacticã: fuga. „Noi sperãm sã nu fie cazul, însã, dacã vine apa mare, nu avem ce sã mai facem. Lãsãm casele în urmã, pentru cã acum sînt abia fãcute, solide si fugim pe deal. Care mai apucã sã-si ia animalele bine... care nu, nu! Important este sã-ti salvezi viata si sã-i salvezi pe oameni“, conchide Dan Dogariu. „Bucurosi le-om duce toate“, pare sã fie sloganul de resemnare al oamenilor din zona inundabilã a Buruienestilor. „Important este cã avem antrenament la asa ceva, dupã ce s-a întîmplat în 2008. Noi vorbim permanent cu domnul primar iar dumnealui ne linisteste, spunîndu-ne cã nu e cazul sã ne panicãm, deocamdatã. Totusi, apa poate veni foarte mare într-o singurã noapte si atunci ce facem? Trebuie sã fim vigilenti, cã odatã dau drumul ucrainienii la baraje si ne trezim sub apã“, trage semnalul suprem de alarmã Iosif Enica.
Mai dihai ca reducerea salariilor si TVA 24%
Pentru majoritatea familiilor din Buruienesti, la fel ca cele din Rotunda, Adjudeni, Tãmãseni, Gîdinti, Ion Creangã, Lutca, Recea sau chiar din Roman, perspectiva unei noi viituri este o spaimã mai mare decît reducerea salariilor sau cresterea TVA. În special cei care au copii sau gospodãrii înstãrite se tem cã totul ar putea sã le fie sters în cîteva minute de pe hartã, iar vietile celor dragi ar putea fi în pericol. Memoria viiturii din 2008 si noptile petrecute sub cerul liber sînt la fel de vii ca atunci în mintile a sute de persoane.
|
Autentificare
