Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori






  Stiri azi     Arhiva     Căutare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareÎnregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri August 2009
LMMJVSD
     12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31      
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Monitorul Bacău
 Monitorul Suceava
 Monitorul Vaslui
 C.C.I. Neamt
 EURISC
 Roman24 - TV Online
Optiuni Pagină Optiuni pagină
Adaugă in Favorites Adaugă in Favorites
Setează Pagină de start Setează Pagină de start
Tipăreste pagina Tipăreste pagina
Monitorul de Neamt » Stiri Locale 10 August 2009
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email
LA MORMINTE, PE CEAHLĂU

LA MORMINTE, PE CEAHLĂU

• fostul primar al comunei Ceahlău a înăltat o cruce pentru soldatii care au murit pe munte în al doilea război mondial • cum victimele erau rusi si nemti gestul lui Dumitru Lupu a avut si opozanti • octogenarul spune că aceasta a fost dorinta lui si a făcut totul din suflet • „Totul se uită si este păcat“, sustine învătătorul •

Luptele purtate în cel de-al doilea război mondial pe meleagurile noastre au avut loc demult, încît unii nici nu mai stiu de ele. În sufletele altora aceste evenimente au lăsat urme profunde, încît îsi amintesc ca si cum ar fi fost ieri. Deosebit este gestul crestin al unui octogenar din Ceahlău care a ridicat în punctul „La morminte“, de pe masivul Ceahlău, o cruce cu o placă comemorativă pentru cei peste 100 de soldati care si-au dat viata chiar în acel loc. Faptul că victimele nu erau ostasi români, cu rusi si nemti, nu a avut nici un fel de importantă pentru Dumitru Luca, ajuns la vîrsta de 80 de ani. El a fost motivat nu de nationalitatea sau religia soldatilor, ci de faptul că atîtea suflete s-au stins în acel loc. Asa că în urmă cu un an el s-a pus pe treabă pentru ridicarea semnului crestin în locul unde s-a vărsat sînge. Fără nici un fel de ajutor material de la nimeni si strict pe cheltuiala lui, Dumitru Luca a ridicat în locul cunoscut sub numele de „La morminte“ o cruce din fier, cu placă de marmură, care reminteste celor ce au drum prin zonă de sufletele care au sfîrsit în război. „Încă de anul trecut m-am gîndit să fac această cruce din fier, pentru că lemnul se degradează în timp, poate fi scrijelit sau îl rup animalele sălbatice. Am făcut mormintele părintilor, si al sotiei, si m-am apucat si de crucea asta, pentru soldatii care au murit «La morminte». Toate costurile le-am suportat eu, dar nu asta este important. Important este faptul că mă simt multumit, satisfăcut, fată de cei care trebuiau să se ocupe de acest lucru, statul român. Se uită, si este păcat“, spune cu o rară modestie fostul învătător, care a fost si primar al comunei în perioada 1992-1996. Crucea, înaltă ce circa 2 metri si 1,4 metri lătime a fost instalată pe 1 august 2009, zi la care în calendarul crestin ortodox este trecută Scoaterea Sfintei Cruci. „E o recunostintă să ridici o cruce, ca un omagiu cei ce au luptat pe front. Este ca o troită mai mică si a fost sfintită de părintele Andrei Fabian. Am fost ajutat de doi săteni, Gută Marcoci, de 70 de ani si Vasian Schiopu, de 74 de ani“, a mai spus Dumitru Luca.

Crucea pentru ai nostri si crucea pentru ai lor

Gestul bărbatului de a ridica o cruce „La morminte“ nu a fost un lucru usor. Dumitru Luca a întîmpinat oarecare împotriviri atît din partea localnicilor, cît si din partea autoritătilor. Parte din săteni nu au fost deranjati, dar unii s-au opus amplasării crucii deoarece victimele nu sînt români, ci rusi si germani. Cu toate acesea Dumitru Luca, om învătat, a stiut cum să facă să-i lămurească pe toti. A mers la biserică si le-a vorbit oamenilor despre credintă cu atîta patimă încît parte din cei prezenti au fost miscati pînă la lacrimi. „Nu are importantă că e rus, că e neamt, acolo au murit peste 100 de suflete si eu de asta am făcut crucea. Poate si pentru ai nostri rusii au ricat cruci si noi nu stim. Am fost la biserică si le-am spus celor prezenti, mai ales celor care se opuneau că atunci cînd săpam groapa pentru cruce parcă se auzeau din mormînt voci care spuneau «Iertati-ne, nu noi am vrut război». Niste bătrîni din biserică au început să plîngă. Cei care au sfîrsit aici erau si ei oameni, si trebuie ca lumea să stie ce s-a întîmplat“, a mai spus Luca. Avînd în vedere că acolo este parc national autoritătile s-au lăsat cu greu convinse să se înalte crucea. Dar cum înainte acolo mai fusese una de lemn, ce s-a deteriorat de vremuri, autoritătile nu s-au mai opus.

„Nemtii ne dădeau ciocolată, dar rusii ne-au luat hainele si mîncarea“

La vremea bătăliei din 1944 Dumitru Luca era copil. Avea aproape 13 ani, iar părintii îl trimiseseră la seminar, la Roman. Cînd armata rusă înainta, copiilor li s-a dat drumul acasă. „Nemtii ocupaseră deja partea de sud si de nord a muntelui Ceahlău, iar cam la 1-2 săptămîni după ce am ajuns eu acasă, frontul a ajuns la noi. Nemtii erau acolo cam de o lună. Erau disciplinati. Noi eram copii si ne dădeau ciocolată, ba am si o curea de piele de la ei. S-a mai rupt, am cusut-o, dar o păstrez ca amintire. Rusii nu erau agresivi, în schimb ne luau si mîncarea, si hainele. În ziua bătăliei fiecare, din partea lui, a pornit către dusman. Nemtii si rusii s-au întîlnit la «Curmătură». Au iesit din pădure fată în fată si lupta s-a dat corp la corp. Apoi au trecut la armamentul din dotare, automate si pusti mitraliere. Au murit peste 100 de oameni. Cîteva zile sătenii au stat departe după care au îngropat o parte din morti. Parte din cadavre au fost mîncate de animalele sălbatice. După aceste evenimente, în ‘51 am terminat scoala de ofiteri de rezervă de artilerie de la Buzău, iar în următorii 5 ani am fost militar. Voiam în rezervă, dar nu mă lăsau. Ar fi vrut să mă trimită la academia militară de la Moscova, dar mama a zis să nu mă duc“, povesteste bătrînul semet, căruia nimic nu-i trădează vîrsta. Si mai ales amintirile. Nu a devenit militar de carieră, ci a preferat să-i învete pe cei mici buchea cărtii. A fost „domnul Trandafir“ pentru multi copii pe care i-a învătat tainele scrisului si plăcerea cititului.

Germani în vizită „La morminte“

Bătălia din vara anului 1944, petrecută pe Ceahlău, l-a avut ca protagonist pe un soldat german care a supravietuit măcelului. După 40 de ani, în 1984, neamtul cu cîtiva colegi s-a întors la locul faptei, pentru a aprinde o lumînare în memoria camarazilor căzuti în acele locuri. Turistii germani au fost ghidati de Ion Tăranu, pe atunci seful statiunii Durău. Acesta a povestit că oaspetii au vrut să urce muntele. I-a însotit, iar „La morminte“ germanii s-au orientat după repere numai de ei stiute. Apoi s-au oprit si au aprins o lumînare. Unul dintre ei a povestit cum în vara lui lui ‘44 acolo si-a pierdut fratele si camarazii. Germanul a spus că se afla pozitionat cu sase tunuri si un pluton de soldati, printre care si fratele său, pe munte, în locul care, astăzi, se numeste „Stînca lui Enescu“. Aveau misiunea să distrugă coloanele rusesti ce se deplasau spre Transilvania, în urmărirea germanilor care se retrăgeau. Fiind o zonă înaltă, „tunarii“ din masiv aveau un atu de partea lor, putînd lesne tine sub observatie drumul care serpuia în acele vremuri pe lîngă albia Bistritei. Cu ajutorul translatorului, fostul sef al statiunii Durău a mai aflat de la turistul german că supravegherea lor a dat roade, astfel că rusii au făcut tot posibilul să distrugă pozitia camuflată, care le stînjenea înaintarea. O patrulă de cercetare s-a strecurat prin comuna Ceahlău si cu ajutorul unor călăuze a descoperit de unde se trăgea. Apoi, în preajma locului amintit au fost aduse, cu caii, mitraliere, fără ca soldatii nemti să sesizeze acest lucru. Ce a urmat a aflat Ion Tăranu, de la cel care a trăit pe viu drama. „Cum ne cunosteu deja programul, într-o dimineată, la adunarea pentru înviorare si fixarea programului, rusii au deschis focul, lovindu-ne în plin. Eu si trei camarazi am scăpat cu fuga, stînd ascunsi pînă ce rusii au plecat. Apoi, ne-am întors si am îngropat pe ceilati camarazi după care ne-am retras spre Bicazul Ardelean. Cu greu am ajuns acasă. Întrucît anii au trecut, am decis ca înainte să mi se sfîrsească zilele să mai trec odată prin locul unde consider că m-am născut a doua oară si să aprind o lumînare la căpătîiul mormîntului fratelui meu“, a spus translatorul, traducînd cele relatate de germanul care si-a văzut fratele murind sub ochii săi.

Articol afisat de 2571 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Gabi MUNTEANU)
Nu sunteti autentificat pe site!
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Adăugat de gyovy la data 10.08.2009 13:33
Unul din cele mai bune articole scrise vreodata in monitorul.
Bravo!Vedeti ca se poate?
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri Alte Titluri Stiri Alte Titluri
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Powered by SiteManager CMS
©2003-2006 Drepturile de autor asupra întregului continut al acestui site apartin în totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totală sau partială a materialelor este permisă numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective