Cersetor pentru mamã
• o femeie care nu vede, nu aude si nu vorbeste îsi duce viata într-un bordei din Cotu Vames • fiul sãu cerseste pentru ca sã îi poatã da ceva de mîncare • culmea este cã bãtrîna ar beneficia de pensie de handicap, dar nu are acte de identitate • primãria spune cã a ajutat-o, dar nici rudele nu prea s-au „omorît cu firea“ • O cãsutã de cîtiva metri pãtrati, o sobitã cu plitã, miros de fum, un cîine costeliv dar „rãu de gurã“, cîteva toale, geamuri sparte sau înghetate si o vedere de ansamblu pe care sãrãcia si-a pus stampila de „aprobat“ reprezintã imaginea unor cetãteni europeni din comuna Horia, sat Cotu Vames. O dramã greu de imaginat, într-un secol XXI lovit oricum si el de criza financiarã, se consumã în chichineata Olgãi Ursu, de pe strada Vasile Lupu. Femeia, în vîrstã de 60 de ani, poate reprezenta caz de studiu pentru multi medici, din cauza bolilor de care suferã, maladii ce au tintuit-o, de ani buni, la pat. Culmea este cã tot sãrãcia, diluatã cu putinã nepãsare, poate, au fãcut-o sã piardã si putinii bani pe care îi primea ca pensie de handicap. Este îngrijitã de fiul în vîrstã de 26 de ani, care stã pe acasã prea putin timp, din cauzã cã trebuie sã cerseascã pentru a o putea întretine. Durerea este mutã, femeia neputînd sã vorbeascã aproape deloc, mai ales cã nici nu aude. Cataracta si glaucomul au fãcut-o sã nu vadã. Singurul lucru pe care îl mai poate face, cu greu, este sã pipãie în jur. La ora documentãrii noastre, am gãsit-o întinsã pe patul din singura încãpere cu sobitã, învelitã cu plapuma, pînã la ochi, si cu o cãciulã în cap. Fiul sãu se chinuia sã facã focul, din putinele lemne luate din „rezerva“ familiei, de lîngã un gard. Femeia, care nici mãcar nu a înteles cine o viziteazã si de ce, avea doar un rest de „eugenie“ la cap, pe pervaz si niscaiva lapte într-un fund de sticlã. Imaginea casei aratã fãrã dubii o boalã grea a societãtii si mai ales a unora dintre indivizi - sãrãcia. Pe nerãsuflate, Florin Dobocan îsi spune povestea tristã. „Mama este bolnavã grav, nu stiu cît o va mai duce. Nu aude, nu mai vede si, în afarã de asta, are si alte boli, cam la toate organele. A pierdut si pensia de handicap, singurul venit stabil, din cauzã cã nu si-a putut revizui dosarul, cã am pierdut actele. Zace aici, în pat, de ani de zile, dar mãcar este mai bine, cã a stat si într-o încãpere neîncãlzitã. Nu avem curent, nu avem ce mînca, practic, nu mai avem nimic. Trãim si noi... asa... Eu plec de dimineatã la cersit, în oras, ca sã putem mãcar sã ne alimentãm cît de cît. Fac de la 40.000 pînã la 200.000 de lei pe zi, în functie de milostenia oamenilor. ÃŽmi pun un carton scris cu problemele mele în fatã si astept sã vãd dacã îmi dã cineva ceva. Spun cã cersesc pentru mama, dar nu stiu cît de multã lume mã crede. Am avut ajutor de la primãrie, dar nu ne descurcãm cu actele în nici un chip. Dintre rude, cine sã ne ajute, cã si ei se descurcã la fel... Mai am o sorã vitregã, care stã în Bucuresti, numai cã nu mai stiu nimic de ea“, afirmã Florin Dobocan.
Cît timp acesta stã cu mîna întinsã pe lîngã bisericile din oras, pe mama sa o mai viziteazã din imediata vecinãtate, sã vadã dacã mai trãieste, un frate, Constantin Ursu. Si acesta se plînge de greutãti, cu fiecare prilej de discutie. „Uitati-vã cum poate trãi sora mea! Ar fi avut dreptul de bani de la stat, pentru cã, la un moment dat, a fost încadratã cu grad de handicap. A luat o vreme pensie, circa douã milioane lunar, dar nu a putut sã îsi facã din nou actele, pentru cã si-a pierdut si buletinul. Practic, pentru stat, ea nu mai existã. Vai de capul nostru“, se lamenteazã bãrbatul. Autoritãtile din comuna Horia cunosc în amãnunt situatia Olgãi Ursu. S-au fãcut anchete sociale la fata locului, dupã cum afirmã primarul Vasile Baciu si le-au fost date ajutoare sociale. „Noi am vrut si vrem sã îi ajutãm. Stim cã femeia ar putea beneficia de pensie de handicap, dar nu are nici mãcar acte de identitate. ÃŽn plus, cine sã «umble» pentru ea? Le-am fãcut formalitãtile pentru scoaterea unui nou buletin, numai cã nu s-au mai îngrijit de ceea ce trebuiau sã facã. Sînt un caz social, o familie cu probleme pe care Primãria Horia a sprijinit-o, inclusiv prin alocarea de lemne de foc. Au avut si ajutor social, dar cine sã munceascã? De exemplu, în dimineata de luni, 2 martie, la prima orã, cînd eram cu muncitorii de la «416» (Legea ajutorului social, n. red.), la curãtat satele de gunoaie, fratele femeii în cauzã era la cîrciumã. Mai mult, ce poate fi spus?“, a declarat primarul Vasile Baciu.
|