Stolojan si optiunea liberala

La 63 de ani Theodor Stolojan este cel mai popular si mai credibil politician dupa Traian Basescu, in conditiile in care nu este nici lider de partid si nici nu are o functie cu mare vizibilitate in aparatul puterii. Premierul Calin Popescu Tariceanu, care este si presedintele PNL a format excluderea lui din rindurile liberalilor nu doar din cauza pozitiilor sale critice fata de partid sau a loialitatii fata de Traian Basescu, ci si fiindca Stolojan ar fi putut oricind deveni concurentul sau la sefia PNL. O intrebare pusa asta vara intr-un sondaj facut de Centrul de Sociologie Urbana si Regionala (CURS) scotea in evidenta preferinta neta a electoratului pentru Stolojan in detrimentul lui Tariceanu. 57 la suta dintre romani spuneau ca l-ar prefera ca prim ministru pe Stolojan, in vreme ce doar 20 la suta optau pentru Tariceanu. În plus multi dintre liberalii care nu au beneficiat de favorurile actualului premier, fie ele functii in administratia centrala si locala sau rente provenite din consiliile de administratie ale unor societati in care statul are inca actiuni, s-au indepartat tot mai mult de actuala conducere a PNL. Unii dintre ei din frustrare, iar altii dindu-si seama ca partidul pierde teren din cauza razboiului ineficient pe care il duce Calin Popescu Tariceanu cu Traian Basescu.
Theodor Stolojan ar fi fost dupa excluderea Monei Musca din PNL singurul liberal cu anvergura de lider, intr-un moment in care nici PSD, nici PD nu au personaje capabile sa devina locomotive care sa traga dupa ele aceste partide. De aceea excluderea sa din PNL pare mai degraba un fel de auto-sabotaj pe care Tariceanu l-a pus la cale pentru a-si asigura suprematia in partid, fara sa se gindeasca la efectele ulterioare asupra Partidului National Liberal, aflat deja intr-o situa?ie dificila: in acest moment PNL ar fi votat de doar 16 la suta din electorat, spre deosebire de PD care stringe 29 la suta din simpatiile votan?ilor.
PNL nu a reusit in perioada post-decembrista sa-si gaseasca un lider charismatic care sa coaguleze electoratul de dreapta. Theodor Stolojan, presedinte al PNL intre 2002-2004, parea pentru liberali mai degraba o solutie de compromis, fiindca fostul premier adus in 1991 in fruntea guvernului de Ion Iliescu, pentru care de altfel a facut campanie electorala si in 1996, nu era un liberal convins, ci unul de conjunctura. Cu toate acestea Stolojan a reusit sub conducerea sa, sa ridice scorul partidului si sa impace (pentru scurta vreme) grupurile divergente din PNL, dovedind ca poate fi mai convingator decit multi liberali cu pedigree.
Formarea unei platforme liberale, in afara PNL, sub bagheta lui Stolojan si cu strategia lui Valeriu Stoica ar putea construi, pe termen mediu fuziunea liberalo-democrata dorita de presedintele Basescu. Aceasta formula ar atrage in perspectiva alegerilor o parte semnificativa a electoratului Aliantei, avindu-l ca locomotiva pe Theodor Stolojan. PNL va avea in acest caz doua solutii: sa se alature noii formatiuni sau sa-si asume rolul de partid mic erodat de imaginea unei guvernari ineficiente.