Zi de zi dispar dintre noi, fãrã a li se face dreptate, neconsolaþi, oripilaþi de indiferenþa generalã, ultimii rezistenþi anticomuniºti, foºti deþinuþi politici, supravieþuitori ai fazei de exterminare în masã comisã de cãtre regimul comunist. Pier, neconsultaþi, martorii unei "crime împotriva umanitãþii din România".
Se retrag din scenã netulburaþi ºi cãlãii, lãsând moºtenire averi fabuloase, realizate fraudulos ca pradã a spolierii poporului român întemniþat.
Ramîne o otravã care sufocã România.
Se etaleazã încã miturile vechilor luptãtori comuniºti "ilegaliºti" ºi ale comunismului "naþional". Noile generaþii sunt intoxicate, degradate, þinute departe de adevãrul care le-ar permite sã înþeleagã destinul þãrii lor. De 16 ani, regimul post-comunist nu face nimic pentru a corecta aceastã situaþie, dovedind continuitatea acaparãrii statului român, folosit aproape jumãtate de secol ca principal instrument pentru gestiunea lagãrului de muncã, exterminare ºi alienare. Nu acordãm acestui stat, încã neeliberat de reþeaua securisto-comunistã, un cec în alb pentru a analiza (judeca) singur crimele comise cu ajutorul sãu, pe care le-a acoperit pânã acum. El nu poate fi ºi judecãtor ºi acuzat - un evident
conflict de interese.
Luând act de iniþiative ca înfiinþarea
"Institutului de investigare a crimelor comunismului" ºi
"Comisiei Prezidenþiale pentru analiza dictaturii comuniste din România", rãmînem lucizi ºi vigilenþi faþã de previzibilele încercãri de minimalizare, escamotare ºi confiscare a cauzei justiþiare anti-comuniste, de cãtre orice instituþie înfiinþatã ºi controlatã de acest stat român. Rezultatele analizelor fãcute de instituþiile sale nu vor avea legitimitate istoricã, dacã nu opereazã în dialog cu victimele ºi total transparent. Ele vor trebui validate de un numãr suficient de mare de reprezentanþi legitimi ai nãzuinþelor ºi intereselor reale ale victimelor, organizaþi într-un comitet independent - nu numai faþã de stat ci ºi faþã de orice grupãri ºi interese doctrinare, propagandistice, economice. Va trebui sã evitãm compromiterea cauzei rezistenþei naþionale din Romania cu o actiune de genul celei întreprinse de Comisia Wiesel în 2004.
Nici persoanele ºi agenþiile finanþate din exterior nu au credit moral absolut, pentru cã sunt conduse de alte agende (interese comerciale, dorinþa de a nu perturba mediul de afaceri, ascunderea unor participãri la instaurarea comunismului ºi colaborãri cu regimul Ceauºescu, recuperarea unor proprietãþi pentru cetãþeni emigraþi, deschiderea subiectului incomod al raportului dintre cetãteni ºi stat, etc.).
Semnalãm ºi
conflictul de interese produs de problema reparaþiilor pentru daune, care genereazã o situaþie concurenþialã între diversele categorii de pretendenþi faþã de statul român: rudelele celor asasinaþi, foºtii deþinuþi politici, vechii proprietari deposedaþi, muncitorii prost plãtiþi în lagãrul comunist, tinerii jefuiþi în ultimii 16 ani, victimele unor abuzuri mai vechi (dinainte de 1944, etc.).
Nimeni nu-ºi poate aroga dreptul de a reduce pretenþiile celor cãrora le-a fost distrusã viaþa la scuze formale sau despãgubiri simbolice de un ban. Numai fostele victime sau urmaºii lor pot decide dacã sunt sau nu satisfãcute de gesturile reparatorii ale statului român.
Distribuþia echitabilã a reparaþiilor va trebui stabilitã prin dezbateri publice, nu prin tratative de culise.
Este inadmisibil, de exemplu, ca, în timp ce unii îºi recupereazã palate sau salarii de torþionari cu dobînzi cu tot, þãranii deposedaþi de un pogon, de o cãruþã ºi de o viaþã decentã sã fie spoliaþi din nou, la adãpostul legii 18 (care nu a denunþat criminalitatea cooperativizãrii).
Semnalãm deja insuficienþa obiectivelor ºi mandatului actualelor Institute ºi Comisii.
Nu acceptãm eludarea fazei interbelice a activitãþii PCR (în care s-a pregãtit crima), sau a fazei post-decembriste (în care ea a fost fructificatã copios, acoperindu-se urmele). Nici "discreþia" pe problema crucificãrii Basarabiei ºi Bucovinei, cea mai gravã pierdere a României, pe consideraþii "geopolitice".
Semnalãm ºi rezerve faþã de compoziþia ciudatã a comisiilor, în care victimele sunt insuficient reprezentate iar conducerea este încredinþatã urmaºului unui activist PCR. Ne îndoim cã s-ar fi tolerat prezenþa fiului unui activist nazist în comisia pentru studiul Holocaustului.
Dar cea mai gravã derivã (diversiune) este tratarea exclusiv "istoricã" a unui subiect care trebuia abordat de mult în registru politic (dându-se legile corespunzãtoare) ºi juridic (fãcîndu-se corecþiile de rigoare în baza lor). Adevãrul istoric e deja cunoscut - de oricine a vrut sã scoatã capul din nisip.
Unde sunt juriºtii care sã propunã mecanismul reparaþiilor?
Afirmaþia cã nu ar exista deja suficiente dovezi este o minciunã stupefiantã ºi cã nu ar exista istorici români credibili pentru a spirijini cercetãrile juridice - o insultã ºi un semn de umilinþã colonialã.
Toate acestea ne fac sã lansãm azi, 8 mai 2006, un Apel pentru înfiinþarea
Comitetului pentru reprezentarea victimelor comunismului. Acesta va analiza ºi exprima dorinþele reale ale victimelor ºi le va reprezenta în raportul cu instituþiile statului român.
8 mai 2006
Plasat la:
http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/comitet_victimele_comunismului.htm
Aºteptãm alte semnãturi de susþinere (nume, calitate, adresã de contact sau email) la:
[email protected]
Lista de semnãturi