Pocheriºtii
Nici Irakul, nici Afganistanul n-au stat la inima politicienilor noºtri, pînã mai acum douã zile. Între timp, primul ministru ºi ministrul apãrãrii au decis sã retragem trupele din Irak, iar preºedintele Bãsescu ºi Consiliul Suprem de Apãrare al Þãrii au declarat ideea iresponsabilã. Dupã care, circul fiind deja declanºat, au început reacþiile de diverse nuanþe, probabil în ideea deversãrii crizei. În aceste zile, s-au cerut, pe rînd, demisiile ministrului apãrãrii, altfel un distins vorbitor de englezã cu mîinile, a primului ministru ºi, în contrareplicã, a ministrului de externe ºi de finanþe care au votat în CSAT contra plecãrii trupelor noastre din Irak, a consilierului prezidenþial Sergiu Medar, PNL-ul strînge semnãturi ºi tot aºa. Circul odatã amorsat, nu pare sã se mai întoarcã nimeni îndãrãt sã se întrebe ce l-a declanºat, de fapt.
Sfînta mea naivitate de civil neºcolit, m-a fãcut sã mã gîndesc cã, în mod normal, pentru ca primul ministru ºi ministrul apãrãrii sã treacã peste discutarea în Guvern a acestui aspect , ca ºi peste CSAT, trebuie sã fi avut la îndemînã o informaþie vitalã legatã de mersul rãzboiului sau al lumii. O informaþie atît de importantã pentru þarã, încît ºi-au riscat ºi carierele, ºi obrazul în faþa diplomaþiilor strãine ºi au luat o decizie istoricã. Una care i-a lãsat cu gura cãscatã pe numiþii neinformaþi de-alde Bãsescu ºi Ungureanu. Fiindcã nu e de crezut nici cã sondajul de opinie care zice cã peste 60% din români vor retragerea trupelor, nici cã sutele de milioane de euro plãtite pentru trupele din teatrele de rãzboi, ar fi informaþii arzãtoare, de ultimã orã. Se ºtia de toate astea cînd s-au semnat înþelegeri militare, nu? Se ºtia ºi cã batalioanele din Irak sînt sub comandã italianã, cã italienii pleacã ºi cã ai noºtri vor trebui redistribuiþi în teatrul de rãzboi, iar o parte extraºi. Nimic atît de fierbinte.
ªi atunci, ce i-a fãcut pe cei doi înalþi demnitari sã treacã la mãsuri atît de drastice?
Mila de cei cãzuþi în Afganistan sau Irak? Mîm...E vorba de militari de profesie, oameni care plãtesc cu sînge o meserie riscantã, fãcînd alegeri conºtiente. Da, în contextul existenþei unor victime în rãzboaiele care nu au fost nici o clipã ale noastre, retragerea „dã bine“ pentru cîþiva politicieni în cãutare de capital electoral. ÃŽnsã anularea, din avion, a înþelegerilor diplomatice ºi militare fãcute de România, dã foarte prost pentru cetãþenii români, deveniþi victime colaterale într-un rãzboi al politicii interne. Un rãzboi avînd ca victimã principalã politica externã.
Cu informaþiile care existã, rezultã cã premierul ºi ministrul apãrãrii au greºit, fie ºi în paºii formali: o decizie de importanþã naþionalã a fost subsumatã interesului de partid. Mai mult, nu pare sã fi existat nici un organism protector în cadrul Armatei sau al serviciilor de informaþii care sã le fi pus o mînã pe gurã celor doi înalþi vorbitori. Nu au fost protejaþi din acest punct de vedere, nici ei - ºi de ei, zãu dacã mai îi pasã cuiva - nici România. Asta, dacã nu cumva, cei doi sînt victimele unei dezinformãri de bunã calitate, care i-a împins sã iasã la rampã. Cui i-ar folosi aceastã dezinformare? Cine îl vrea afarã pe Tãriceanu din scaunul de prim ministru?
Dar, chiar ºi aºa, miza este mult prea mare pentru un rãzboi politic meschin. Un rãzboi politic în care sinistraþii ºi decedaþii români, aflaþi mai aproape, nici mãcar nu conteazã. ªi avînd ca victime colaterale 20 de milioane de oameni ºi viitorul lor, jucat ca la cãrþi. Pocheriºti.
|