Cînd iarna glumeºte
ÃŽntr-o þarã unde iernile seamãnã leit cu luna noiembrie de pe la noi, cam la început, cînd vine „vara Sfinþilor Arhangheli“, fãrã de ger ºi zãpezi precoce, unde în miez de ianuarie iarba este tot verde ºi cirezile de vaci hãlãduiesc paºnic, pãzite doar de „pãstorul electric“ (aici nu se furã vitele!), dacã o datã la zece ani, într-o vineri noaptea cãtre sîmbãtã dimineaþa, se aºazã un oghial de omãt gros cam de 10-15 centimetri, parcã ar începe Apocalipsa.
Utilajele pentru curãþirea drumurilor trec val-vîrtej pe ºosele, poliþia patruleazã cu girofarurile ºi sirenele în funcþiune, oprind „tirurile“ în imensele parcãri ale benzinãriilor, primarii sar pe cai ºi se trateazã cu bromoval, copiii ºi cîinii innebunesc de fericire, milioanele de ºoferi de pe „gîndaci“ fac tahicardie pen'cã habar n-au sã conducã în condiþii de iarnã º.a.m.d.
Numai noi, esteuropenii musafiri vremelnici, dedaþi cu iernile adevãrate, nu ne pierdem firea ºi numai „tiriºtii“ noºtri din rãsãrit înjurã amarnic cînd sînt traºi pe dreapta, neînþelegînd nimic, ei fiind deprinºi cu nãmeþii ºi gheþuºurile de pe Tihuþa ºi din Cheile Bicazului, pe lîngã care neaua din preajma Atlanticului e o micã glumiþã. Toatã lumea s-a prins pînã la urechi în prizã, dar treaba merge înainte; ºi merge a naibei de bine!
Iatã cã o asemenea zãpadã a cãzut ºi tevatura stîrnitã de plapoma albã, care va pieri în viitoarele douã zile, cãci streºinile curg de zor, e în toi. Dacã o asemenea ninsoricã pune pe jar localnicii, ce catastrofã ar fi dacã, glumind oleacã, Cel de Sus le-ar acorda o iarnã adevãratã, ca la noi?
Printre oamenii de zãpadã, ocolind pe cît pot omãtul fleoºcãit de pe aleile parcului central din apropierea palatului ducal din Nevers, mã simt acum ca acasã. Pãcat cã poimîine va fi din nou primãvarã!
ªi fiindcã veni vorba: aici au înflorit alunii ºi mestecenii.
|
Autentificare
