Majoritatea mare, majoritãþile mici ºi rostul chiulangiilor
Campania de toamnã a Coaliþiei conducãtoare împotriva preºedinþilor de Camere parlamentare ºi consilii judeþene, dupã cum se vede, aduce bine la chip ºi consistenþã cu tranziþia la români: nu se mai sfîrºeºte. Perfect adaptatã la mediu, vorba unei reclame, campania a confirmat încã o datã inepuizabilele resurse ale politicienilor „cei mai egali“ în drepturi cu noi de a tocmi demnitãþi ºi funcþii la care nu au acces.
Opintelile succesive ale nucleului PNL - PD riscau sã producã aºa de mulþi dubleþi pentru rîvnitele ºefii ale Senatului ºi Camerei Deputaþilor încît tragerea la sorþi începuse a se contura ca o soluþie fericitã pentru curmarea suferinþelor negociatorilor, sponsorilor ºi… împingãtorilor de sfori. Risipa de energie, furia ºi rãtãcirea în concretele meandre ale regulamentelor au readus în prim-plan, mãcar pentru nemþeni, pe unul dintre pricepuþii cu experienþã de la PSD, nimeni altul deputatul Ioan Bivolaru. Ce bine ar fi prins acum Alianþei un deputat ca Ioan Onisei, nemþean de-al nostru!... Deh, n-a încãput pe lista preliminarã a Partidului Democrat, asta e.
Dacã aleºii „mari“, obiºnuiþi a se scãlda în baia de luminã asiguratã de reflectoare, n-au avut unde sã se ascundã de opinia publicã, nu în aceeaºi situaþie se aflã aleºii mai mici de la judeþe. Nu toþi, ci numai din vreo 19 judeþe, în care se preconizeazã debarcarea preºedinþilor de Consilii aleºi anul trecut. Dupã aproape 14 ani de la primele alegeri locale post-revoluþionare, se vede treaba, românul din spatele opiniei publice, investigatorii oficiali din presã ºi personajele angajate în politicã la nivel judeþean tot nu învaþã sã acorde interesul cuvenit politicii de anvergurã localã. Tocmelile din teritoriu nu sînt cu nimic mai prejos, numai cã au avut parte de o discreþie rece ºi perfect înºelãtoare. ÃŽn spatele uºilor - închise sau perfid sugerat a fi închise - s-au pus în operã tranzacþii cel puþin interesante. Deosebirea, lesne de sesizat, este cã majoritatea de la Centru existã, dar nu funcþioneazã, iar cea din judeþe trebuie reconfiguratã - de unde ºi alt tip de „negocieri“. Nici o grijã însã, mai devreme sau mai tîrziu, argumentele ºi resursele angajate vor fi aflate. Un nemulþumit, acolo, sau un om de bine e inevitabil sã aparã. Asemãnarea e una care oferã reþeta preparãrii încã unui cocteil de rîs ºi plîns: au fost stabiliþi urmãtorii preºedinþi de Camere ºi judeþe, dar nu existã temeiul legal pentru schimbarea celor în funcþie.
În aºteptarea naºterii temeiului legal, deloc lipsitã de interesã este urmãrirea singurei ºi firavei majoritãþi de vot existente scriptic, cea din Parlament. A fost cum a fost pînã acum, cu aducerea imunitarilor la vot ºi cu numãrarea voturilor, dar sã vedeþi cum va fi de acum încolo.
Preocupatã de termene de notorietate, precum 15 septembrie (pentru schimbarea lui Nicolae Vãcãroiu ºi Adrian Nãstase) sau 1 octombrie (pentru promovarea unor legi din pachetul angajat cu Uniunea Europeanã), lumea (?!) a uitat cã aceste zile marcheazã ºi debutul a 35 de parlamentari români ca boboci - însãrcinaþi cu privitul ºi vorbitul, mai puþin cu votul - în Parlamentul European. Structura lotului nostru de euro-observatorii noºtri respectã desenul politic din Parlament ºi, la prima vedere, nu ar afecta majoritatea de acasã. Cît, cum ºi în ce condiþii de activitate oficiale ne vor reprezenta cei 35 de absenþi motivat de la activitãþile legislative domestice, prea puþin conteazã acum. Importantã este înclinaþia lor consacratã spre chiul. La cît de fragilã e majoritatea din Parlamentul nostru, nu ar fi o surprizã pentru nimeni sã descoperim euro-observatori brusc îndrãgostiþi de ridicarea mîinii acasã, la locul oficial de muncã. O diferenþã de un singur vot, la o adicã, asiguratã din jocul euro-observatorilor chiulangii, poate decide viitorul lui Vãcãroiu, Nãstase ºi al celor vreo 19 preºedinþi de consilii judeþene. Delicat subiect, ce naiba? Fãrã nici o supãrare, încã unul care þine de interminabila ºi originala noastrã tranziþie.
|
Autentificare
