„Orasul“ de la marginea orasului
• Colonia Danubiana tr�ieste dup� ritmul propriu • oamenii au probleme fel de fel, desi, de mult, au tr�it �n prosperitate • scoala, stadionul si clubul au r�mas vestigii ale unei „epoci apuse“ •
„Colonia Danubiana“, zon� m�rginas� a Romanului, a avut tot timpul un statut si un parfum aparte, fiind construit� �n jurul fabricii de zah�r, zona dezvolt�ndu-se si involu�nd la fel ca „inima“ ei, una dintre cele mai mari �ntreprinderi ale municipiului. �n prezent, cartierul, veritabil mini-or�sel odat�, cu scoal�, liceu, stadion, magazine, blocuri si vile, club si cunoscuta teras� „La Calul B�lan“, a ajuns s� aib� o imagine dezolant�. Poti ajunge acolo travers�nd calea ferat�, prin gangurile dinspre gar� sau pe strada Dumitru M�rtinas, care arat� ca dup� bombardament. Este un cartier vechi, unde „noul“ a r�mas la stadiul blocurilor ceausiste, comerciantii si c�rciumarii fiind cei care s-au adaptat primii la democratie. Doar soarele prim�v�ratec le mai �ndulceste viata oamenilor cu priviri apuse. Zona este „p�zit�“ de o unitate militar�, cenusiul caz�rmilor p�r�site asort�ndu-se cu cel al blocurilor din prefabricate de peste drum. Magazinele si c�rciumile au v�nzare bunicic�, clientii fiind mai ales b�tr�nii locului, proprietarii „de la bloc“ si trec�torii c�tre Cordun si gar�. Oriunde privesti, vezi gunoaie pe spatiile verzi si locurile de parcare pentru cei mai �nst�riti. Locuitorii nu prea anim� str�zile, dar, dac� vrei �i �ntrebi „de viat�“, �ncep s�-si spun� p�surilee. „M� numesc Georgeta Protopopescu, am 76 de ani si s�nt pensionar�. Pensia mea de abia m�rit� este de 328 de lei. S�nt singur� pentru c� sotul a murit de trei luni si c�nd r�m�i doar cu o pensie este foarte greu. Multumesc autorit�tilor pentru suma de 26 de lei pe lun� ajutor de �nc�lziere. Nu avem nici dispensar, nu avem nimic. S�nt �nregistrat� tocmai la Policlinica veche si e foarte departe, nu avem nici mijloc de locomotie. Noroc mare c� avem 4% reducere din ce cump�r�m la alimentar�, pentru noi, pensionarii“, spune b�tr�na. Cumnata acesteia are o poveste si mai dureroas�. „Pensia mea este foarte mic�, 145 RON. Cum pot eu oare s� m� descurc din banii acestia? Veneam de la alimentar� si, din cauza drumului, am c�zut si mi-am rupt piciorul. �n plus, am mai stat si cinci s�pt�m�ni �n spital, iar la Piatra Neamt mi-au pus tij� �n picior si trebuia s� o scot, dar nu am bani. Suf�r si cu inima, iar medicamentele le iau cum pot. Tocmai la gar� am medic de familie, �ns�, cu tija �n picior, cum s� m� deplasez?“, se pl�nge Lucretia Protopopescu, �n v�rst� de 84 de ani. Nemultumirile oamenilor s�nt multe, �ns� s-au cam resemnat. „Drumul acesta este stricat de at�t timp si nimeni nu-l face. Avem o alimentar� si o cr�sm�, astea nu ar fi o problem�. Munc� mult� si salarii mici. Cu ce s� tr�iesti?“, spune D�nut I., un „colonist“ constr�ns s� stea �n aceeasi cas� cu mama sa. Colind�nd zona am observat multe gropi si mult noroi. Oamenii continuau s� se pl�ng�. „Eu locuiesc la c�minul de nefamilisti. Nu am curent, nu am c�ldur�, nu am ap�, nu am nimic. C�minul e �n demolare, dup� cum am �nteles. Ce s� fac, s� m� dea afar�? Unde s� dorm, pe stadion?“, a spus un om care �si ascundea cu greu lacrimile din ochi. Cei de la case mai cresc si ei cum pot o g�in�, un purcel si se multumesc cu at�t.
Copiii vor „�n r�nd cu lumea“
Cei de la bloc nu o duc mai bine. „Ne descurc�m greu, pentru c� am un copil care este la scoal� �n oras, nu aici �n cartier. M� chinui cum pot cu el, s� fie �n r�nd cu lumea“, se cain� o femeie care tocmai fusese la magazin s�-si cumpere o p�ine. Oare ce ar fi vrut femeia s� zic� „la scoal� �n oras“? Pentru cei de aici orasul e dincolo de calea ferat�, cu str�zi luminate si magazine de electrocasnice? Copii de acolo au r�mas si f�r� Scoala Nr. 10, construit� special pentru cei din „Colonie“, pentru c� erau multi copii, pe c�nd fabrica de zah�r avea multi angajati. Institutia a ajuns o cl�dire �n prag de d�r�mare si cu peretii m�zg�liti de „smecherii“ zonei. Si stadionul de aici este o ruin�: b�nci rupte, peretii stau s� cad�, gazon nu prea, ci... doar vara pentru g�ste. Asa numita Scoala Nr. 10 mai are doar dou� clase a III-a si a IV-a �n incinta Colegiului Tehnic „Danubiana“. „Eu am venit �n 1974 la Scoala Nr. 10. Am g�sit sistemul de �nv�tare simultan. Aveam o clas� la care predam. Scoala 10 a existat p�n� �n anul 2002, iar din 2003 am venit la Colegiul Danubiana. Eram patru �nv�t�toare si, pentru c� era un num�r mic de cadre didactice, nu a mai fost nevoie de un conduc�tor. Initial, am fost �ntr-un corp foarte mic, care sem�na cu o cas�, la intrarea �n Colonie. C�nd fabrica era «ï¿½n form�» crescuse num�rul de copii, chiar aveam 100. Prin 1988 c�nd fabrica si-a dat interesul, ne-a oferit un corp de cl�dire grozav unde am avut spatii pe �ndelete si am fost patru clase, function�nd �n felul acesta p�n� �n 2002. Fiind o unitate mic�, s-a mers pe ideea s� fim �nglobati de una mai mare. �n cele din urm� ne-am mutat si a sc�zut si num�rul de copii“, a spus unul dintre cadrele didactice de la aceast� institutie.
FOTO: Colonia Danubiana se chinuie �n „Europa“
|