RELEUL PIETRICICA. Gunoiul comunismului are loc la geam
Am avut r�bdarea de a transcrie un dialog, pe care �l reproduc la sf�rsitul acestui articol, pentru c� este plin de platitudini cu moft de profunzime pentru eternitate. Interviul �mi aduce aminte de un altul, ap�rut �n Catavencu, chiar �ntr-unul din primele numere: „Da, l-am iubit pe Ceausescu!“ se numea, titlu onorat cu litere corp-afis, curajosul autor al afirmatiei fiind Corneliu Vadim Tudor. Eu, �nt�mpl�tor, afl�ndu-m� atunci prin redactia de la Curtea Veche, fiind pus la corvoada corecturii. Sincer, l-am apreciat c� avea s�nge �n instalatie. Desigur, nu-l pot aprecia pentru ce-a f�cut recent �n Parlament, fiindc� am oroare de asemenea manifest�ri viscerale, dar, domnule!, ca s� ajungi la asemenea declaratii si gesturi socante, trebuie s� ai ceva dr�cesc �n tine. Sincer s� fiu, am o team� inefabil� fat� de asemenea oameni �n care se combin� cultura enciclopedic� si violenta unui b�t�us retardat. At�t Vadim, c�t si P�unescu s�nt ca niste buldozere uriase, ca niste hipopotami din calea c�rora trebuie s� fugi. Mai plastic, �i v�d urc�ndu-se �ntr-un autobuz supraaglomerat, d�nd la maxim din gur�, coate, picioare si �naint�nd cu frenezie ca s� ocupe un loc la geam, netin�nd cont de femei gravide, copii, b�tr�ni si alti cet�teni banali. S�nt de neoprit. Echimozele l�sate �n urm� nu-i intereseaz�, mortii de la Ploiesti, flegmele din decembrie 89', coalitiile cu Iliescu, Constantinescu si B�sescu. Chiar, la un moment dat, credeam c� B�sescu, destept, �l manipuleaz� pe Vadim pentru sondaje, e m�n� �n m�n� cu Tribunul, au ei niste colabor�ri suspecte, fiindc� Tribunul asa a supravietuit dup� Livolutie: d�ndu-se lovit. �mp�rtind tortul cu Iliescu si f�c�ndu-le p�rtie lui Constantinescu si B�sescu. Soi r�u acest Vadim, iar despre P�unescu, ce s� mai spunem? Fiindc�, l-a lovit Dumnezeu si ni l-a ar�tat asa cum e el, prin nevast�-sa mai t�n�r�. Care a ucis, din culp�, �ntr-un accident de masin� si r�m�ne, �n continuare, nepedepsit�. Despre cum �i bate Dumnezeu pe tic�losi, prin copii, sotii, rude, este un alt subiect. Revenind la Marele Circ Milociu de la Parlament, cit�m: „Regimul comunist din Rom�nia a fost ilegitim si criminal“ (B�sescu); „Numai un r�zboi nuclear ar putea distruge comunismul“ si „�ntr-o zi nu se poate face condamnarea comunismului“ (Lech Walesa); „Comunismul este mai periculos dec�t fascismul“ (Jelio Jelev); „Viata mea a fost o lung� si loial� asteptare“ ( Mihai, ex-rege). Ion Iliescu, liderul de necontestat al perioadei post-ceausiste, a absentat de la sedint�. Nici pe P�unescu nu l-am v�zut prin sal�, dar poate este o lips� a mea. �n schimb, omniprezent, Vadim a fluierat, umf�ndu-si obrajii umflati, ca la meci. O definitie a penibilului. Fiindc�, pentru a intra �n Parlamentul Rom�niei, trebuie s�-ti preg�testi o anumit� tinut�, bun, r�u, asa cum e el, Parlamentul nu este un stadion.
Ceausescu, erou national
Citez din ultima parte a articolului „Ceausescu-statur� de exceptie“, publicat �n ziarul Vremea, la data de 4 decembrie 1993. Este vorba despre o discutie purtat� de Adrian P�unescu si Gelu �n buc�t�ria primului. Gelu Voican Voiculescu (pentru cei care nu stiu, groparul lui Ceausescu):
„A. P�unescu: Ati f�cut din Ceausescu, care devenise un personaj ur�t de toat� lumea, un erou national.
G.V.Voiculescu: Dar nu merita s� i se acorde aceast� sans�? S� aib�, �n sf�rsit, un deznod�m�nt pe m�sura unui destin si a unei staturi de exceptie?
A.P�unescu: Dac� din acest punct de vedere ai f�cut-o, este explicabil si justificat totul.
G.V.Voiculescu: Am probitatea s�-ti m�rturisesc c� n-am avut �n vedere asemenea lucru. Asta o spun acum.
A.P�unescu: Da, dar probabil c� te-a survolat aceast� logic�. Hegel spune despre Socrate - si cu asta as vrea s� fim de acord s� �ncheiem- exact �n directia �n care vorbesti tu despre Ceausescu acum: Socrate este ce este abia prin felul deznod�m�ntului. Altfel, zice Hegel, Socrate r�m�nea un filozof particular al Atenei. �ntr-adev�r, Nicolae Ceausescu r�m�ne unul dintre liderii Europei de R�s�rit si asupra lui ar fi planat incertitudinea faptelor de eroism din timpul vietii sale. Asa cum a sf�rsit - si trebuie s� recunosti c� a terminat ca un b�rbat - si chiar ea, care nu mi-a fost niciodat� drag�, a terminat frumos (Am muncit �mpreun�, am luptat �mpreun�, s� murim �mpreun�!), au scris o pagin� care lor nu le mai foloseste. Dar nou� ne foloseste, ca exemplu de demnitate �n fata mortii.
G.V.Voiculescu: Dar nu te g�ndesti c� tragismul mortii lor a fost o ocazie nesperat�, care le-a oferit posibilitatea de a se m�ntui, �n clipa mortii respective, si c�, �n felul acesta, si-au putut r�scump�ra o foarte mare parte din p�cate, prin �nsusi dramatismul si martiriul mortii lor?
A.P�unescu: M� g�ndesc si cred c� e adev�rat ce spui c� e cu at�t mai adev�rat, cu c�t avem s� ne m�ntuim de faptele noastre rele prin fapte bune viitoare si, eventual, printr-o moarte pe m�sur�.
Este ziua de 18 noiembrie 1993. A fost un dialog cu Gelu Voican Voiculescu, la noi acas�, �n buc�t�rie“.Are dreptate polonezul: „�ntr-o zi nu se poate face condamnarea comunismului“. C�t despre predictia r�posatului Brucan, se pare c� a fost optimist.
|