Festivalul de Teatru Piatra Neamt - Editia a XXI-a
Oameni de plastilin�
�ndatoritor si plin de �nsufletire, asa cum �l cunosteam de altfel de acum vreo doi ani, c�nd a adus pe scena festivalului pietrean spectacolul lui Alice Barb cu „Vassa Jeleznova“, directorul Teatrului „Toma Caragiu“ din Ploiesti, Lucian Sabados, argumenta noua prezent�: „Este o bucurie s� revenim la Piatra Neamt, un oras care �nseamn� at�t de mult pentru teatrul rom�nesc si cu un public extrem de cald, inteligent, cultivat si atasat de actul artistic. Mai ales cu un spectacol de aceast� factur�. Eu zic c� este un spectacol care, dincolo de modernitatea si inteligenta lui, este unul emotionant, care vorbeste chiar despre noi, despre iadul si raiul din fiecare dintre noi, despre iadul fiec�rei zile, despre un tineret debusolat, p�r�sit de toti, de la guvernanti p�n� la profesori, despre o societate �n deriv� pe care o cunoastem destul de bine. Salvarea acestei lumi cred c� este motto-ul spectacolului nostru. Care poate veni de la cultur�, de la educatie, de la cultivare, de la carnea tocat� de la Palatul Culturii. Este o bucurie s� revenim cu acest spectacol si sper din suflet s� mentinem aceste relatii care, dincolo de distanta dintre Ploiesti si Piatra Neamt, �nseamn� prietenie, �nseamn� solidaritatea aceasta de breasl�, bucuria de a ne revedea dup� ani si s� st�m la un pahar de vorb�“. La r�ndul lui, actorul Alin Teglas, interpretul unuia din rolurile principale, ne-a spus: „Am tr�it si eu o vreme experienta maidanezului de dup� blocuri. Cu toate c� procesul de creatie a acestui rol e mai mult intuitiv. E un rol unic. Nu cred c� voi mai avea ocazia s� mai joc ceva asem�n�tor. Chiar si numai pentru faptul c� voi �mb�tr�ni, c� voi deveni mai matur. Si poate nu voi mai avea timp s� m� joc cu plastilina“.
O iubire p�timas�
Despre Maria T�nase, marele om de teatru care a fost Soare Z. Soare scria: „O viziune de Velazquez, Carmen, Madame Sans-Gene. O ingenu�... O inim� de aur. C�stig� mult, n-are nimic. D� tot. Naiv�, crede �n recunostint�. O fat� care e un b�rbat si jum�tate. Dintre toate z�nele care au dansat la leag�nul ei, una singur� i s-a devotat si o conduce si azi pe c�r�rile �nflorite ale vietii: Fantezia. Pe scen� a debutat c�nt�nd c�ntece rom�nesti pe care at�tia le c�nt� si nu s�nt c�ntate dec�t de Ea. Taina imensului succes? Cuvinte vechi, realit�ti vesnice“. Adriana Trandafir are - se observ� imediat, �nc� �nainte de a m�rturisi p�timas acest lucru - un adev�rat cult pentru inegalabila interpret� Maria T�nase. Travaliul artistic al ne�ntrecutei artiste, din C�r�midari �n Europa, si de acolo peste Atlantic, traseul agitat al unei vieti b�ntuite de c�ntec a fost concentrat �ntr-un compendiu spectacular care a pus �n evident� si capacitatea de transfigurare si cea de reconvertire emotional�. E drept, spectacolul poate suporta critici sau rezerve, dar sinceritatea iubirii fat� de personaj �i iart� sc�derile.
Un superb exercitiu de art� actoriceasc�
Recitalul actorului R�zvan Vasilescu a fost cu totul altceva. O imens� confesiune, rostit� egal si cu nuante sugerate subtil, despre conditia, ingrat� de bun�seam�, a „profului“. Un prelung exercitiu de expresie actoriceasc� extrem de distilat�, accesibil� numai unui deplin st�p�nitor al discursului scenic. Aproape nici un gest, aproape nici o miscare si nici o modificare a tonului menite s� ajute, s� argumenteze sau s� augmenteze. Pregnanta discursului, bine scris de altfel de Jean-Pierre Dopagne, elocventa intrinsec� si decopertat� magistral de harul rostirii unui actor de mare talent a tintuit pur si simplu publicul vr�jit, aproape nou�zeci de minute. C�t un meci de fotbal, pe care, si nu putini, �l prefer� acestui exercitiu superb de art� actoriceasc�.
Triumful snobismului
Ultimul act al celei de a XXI-a editii a Festivalului de Teatru Piatra Neamt, 2006, s-a consumat �ncep�nd de la miezul noptii de duminic� spre luni. Spectacolul Adei Milea a fost, dac� e s� ne lu�m dup� cronici, foarte bine primit de lumea teatral�. De pild�, Constantin Vic� scria �ntr-un supliment de cultur�: „A fost un Don Quijote asteptat de foarte mult timp. Nu stim cine l-a tinut captiv, nu stim cine l-a ascuns de noi p�n� acum. Nu stim dac� povestea lui e chiar povestea lui - sau a lui Cervantes, sau a demonului lasciv-ubicuu numit scriitur�. Pe scena clubului Prometheus din Bucuresti a ap�rut deodat�, nici �n zale, nici �n litere, nici �n ceea ce credeam noi despre el, nici �n ceea ce credea el despre noi, nici gol, nici �mbr�cat, nici frumos, nici ur�t, f�r� v�rst� si f�r� trecut. Un Quijote vagabond, care a vorbit foarte putin cu Miorita, �n schimb a jucat sah cu Apolodor si a privit filmele lui Jarmusch. Acest Quijote f�cut din muzic� si cuvinte, acest Quijote poart� numele Ada Milea“.
Ornat cu at�tea aprecieri m�gulitoare, spectacolul c�ntat al Adei Milea nu putea s� nu produc� o bun� impresie publicului pietrean. �n „english version“ si „based on Cervante’s work“, cu o echip� tehnic� local� inscriptionat� vanitos „Professional Audio Video & Lights Equipment“, recitalul a fost savurat, nu ne �ndoim, doar de cei care, obisnuiti fiind cu nuantele mai subtile ale limbii engleze, au descoperit si relatia particular� cu sound-ul, de altfel, rafinat si foarte elaborat. Cum se cuvine, de altfel, c�tre dimineat�.
|