Accesul la o finantare externa

Scrisoare deschisa adresata domnului Jonathan Scheele

Pentru ca va consideram un prieten adevarat al romanilor, bine informat asupra realitatilor unei societati controversate �n �ncercarile ei de a-si depasi propriile conditii si a-si afla locul cuvenit �ntre celelalte natiuni ale Europei, va adresam aceasta scrisoare deschisa, cu referire la unele probleme ale parteneriatului cu Uniunea Europeana. Credem �n sinceritatea dezamagirii Dvs. fata de folosirea partiala a resurselor oferite de Uniunea Europeana din care, conform propriilor Dvs. constatari, s-au cheltuit mai putin de 30% din totalul unei oferte mai mult dec�t generoase. C�nd s�nt at�tea necesitati si at�tea lucruri de facut! �n antiteza, nu-l putem scuza si nu-i putem acorda credit domnului secretar de stat din Ministerul Finantelor, care explica (nejustificat) realitatea prin lipsa abilitatii solicitantilor de a �ntocmi proiecte de program. Sigur ca, la o prima vedere superficiala, judecata poate fi simpla, �n a explica situatia paradoxala a decalajului dintre necesitati si solicitari: incompetenta potentialilor beneficiari (lucru grav) sau chiar lipsa de interes (lucru si mai grav). Realitatea este �nsa alta. Una dintre cele mai delicate probleme legate de accesul la o finantare externa este �nsasi metodologia de �ntocmire a proiectelor. O metodologie extrem de dificila, cu tot felul de constr�ngeri, stufoasa si dominata de inutilitati care obliga solicitantul la declaratii de circumstanta, daca nu fanteziste sau incorecte. Metodologia clamata devine, este, una dintre cele mai serioase piedici �n calea accesului la finantare. Afirmatia nu este lipsita de temei si, daca ne este permisa comparatia, dificultatile de redactare a unui proiect de finantare nu s�nt prea departe de ale unei teze de licenta, daca nu chiar de doctorat.
Spre exemplu, a mentiona p�na la unitati (732!) marimea grupului tinta, a beneficiarilor directi (315!) sau a celor indirecti (4762!) nu poate avea nici o relevanta. Si �n aceeasi categorie intra dovada unei experiente �n derularea programelor, posibilitatea de continuare a proiectului dupa terminarea finantarii, bilanturile contabile ale partenerilor sau asociatilor, acordurile dintre parti, CV-urile, interdictia ca partenerii sa fie producatori de venituri si multe altele. De altfel, cum ati putea califica un proiect final de program (nu este o fantezie!) care c�ntareste (setea de h�rtie a birocratiei romanesti nu trebuie subestimata) 23 (douazeci si trei) de kilograme !?!. Sigur ca fiind vorba de resurse financiare, solicitantul trebuie sa ofere unele garantii: corectitudinea si utilitatea proiectului, seriozitatea si capacitatile manageriale ale solicitantului s.a.m.d. Dar trebuie dezvoltate acele capitole absolut esentiale care pot oferi asemenea garantii, simplific�nd la maximum metodologia �ntocmirii proiectelor.
Din acest punct de vedere, nu mai putin neavenite s�nt acele prevederi prin care un proiect gata depus nu mai poate fi discutat, corectat sau completat. �n conditiile �n care orice solicitare a partenerului roman pentru o indicatie sau (de ce nu ?) ajutor sau un sfat, te trimite invariabil la Ghidul de program care nu �ntotdeauna este explicit.

„Handicapul major al accesului la un program de finantare“

�n acest fel, viciile de forma, uneori simple formulari incorecte sau incomplete, care ar putea fi corectate, s�nt primele care te scot din cursa, mai �nainte de a fi fost analizat fondul proiectului.
Mai departe, cum priviti Dvs., mentiunea tuturor „Ghidurilor de finantare“ ca „nu este obligatorie epuizarea ďż˝ntregii sume alocate pentru programul X!“ si ce semnificatie poate avea ea? Prin forta ďż˝mprejurarilor, proiectele din care UE trebuie sa aleaga vor fi inegale ca importanta si calitate: unele exceptionale, altele foarte bune sau numai bune, este logic sa fie asa. Ce face UE ? Acorda finantare numai primei categorii, nu si celorlalte si lasam fondurile necheltuite? Ma ďż˝ndoiesc ca aceasta este intentia finantatorului extern.
De asemenea, trebuie semnalat handicapul major al accesului la un program de finantare: constr�ngerea coparticiparii sau a contributiei proprii �n bani, �n cuantum de 20% din valoarea proiectului. Se stie foarte bine ca ONG-urile nu au resurse financiare proprii. Nu s�nt producatoare de profituri. Singurul lor capital este tocmai dorinta si capacitatea lor de a se implica �n diverse programe care vizeaza dezvoltarea si sustinerea comunitatii, energia, inteligenta sau inventivitatea membrilor lor. Asa numitii sponsori dintr-o comunitate oarecare s�nt supralicitati, pentru ca s�nt mereu si mereu aceeasi la care apeleaza toata lumea si care, �n conditiile unei legislatii rizibile a sponsorizarii, epuizeaza cur�nd posibilitatile de sustinere a proiectelor de program.
Fara a avea pretentia ca mentiunile noastre s�nt exhaustive, credem ca nu se va ajunge la un rezultat favorabil fara simplificarea metodologiei de �ntocmire a programelor, cu accent asupra capitolelor practice, esentiale si nu enuntiative ale acestora si �n care implicarea reprezentantilor nationali ai Uniunii Europene sa fie mult mai consistenta si mai flexibila.
Poate ca unul dintre cele mai solicitate programe (si cele mai dificile) este Fondul Europa care, �n fapt, are ca finalitate informarea cetateanului, sensibilizarea opiniei publice asupra politicilor, scopurilor si realizarilor Uniunii Europene, asupra implicatiei si costurilor reale ale aderarii s.a.m.d. Or, lipsa de flexibilitate si acces mai facil la acest program poate induce reticente si confuzii privitoare la Uniunea Europeana pentru societatea romaneasca. Exemplele recente ale unor tari care au spus NU Constitutiei Europene trebuie sa dea de g�ndit reprezentantilor nationali ai Uniunii. Si terminam cu o �ntrebare: cum se �mpaca derularea unor programe nonguvernamentale prin Ministerul Finantelor, organism strict guvernamental? Oare Uniunea Europeana nu dispune de propriile organisme bancare care sa ocoleasca implicarea statului �n activitati nonguvernamentale ? �n speranta ca semnalarile noastre, pornite din cele mai bune intentii, vor fi receptate de Dvs. asa cum se cuvine, �n mod constructiv, va asiguram de consideratia noastra deosebita.