Cum se poate construi, zimbind, o dictatura

Imi dadeam cu parerea, saptamina trecuta, ca presedintele Basescu, dind buzna in emisiunile care il privesc, rasturnind calimara ziaristului care tocmai incheaga din trairi si cuvinte un articol despre seful statului, incalca grosolan libertatea de expresie. Cu ce drept se baga presedintele unde nu-i fierbe oala? „Lasa-l domnule, ca asa e el“, ar putea spune, impaciuitor, alegatorul, un alegator. Zimbetul asimetric al presedintelui, ca si privirea lui blajin-chiorisa, cuceresc. Urmarind mai atent mimica abil schimbatoare a presedintelui, vei observa insa ca risul, chiar si cel hahait, nu este acompaniat decit rar de cumsecadenia ceruta a ochilor. Ochii ramin metalici, in simetrie cu dedesubturile mimicii, cele nevazute si stiute doar de personajul in cauza. O sticlire rea, de cobra care-si paralizeaza victima, ramine numitorul comun al trairilor presedintelui. Cineva mi-a atras atentia asupra uneia din minciunile jucate magistral de domnul Basescu, in cazul tinarului Vulpe, martor involuntar al unei expeditii prezidentiale circiumaresti. „Spui ca un sepepist ti-a sters telefonul? Miine ii aliniez pe toti in fata ta si daca il recunosti, il dau afara“. Brav si cinstit presedinte, atent la restabilirea dreptatii! As! Presedintele stia la acea ora, fusese informat ca sepepistul presupus nu era nimeni altul decit carciumarul, unul din amicii sai din lumea paharelor acompaniate de lautari. Totul a fost un joc menit sa turteasca mortal credibilitatea tinarului si sa-i restituie domnului Basescu eventualii alegatori pierduti. Presedintele face totul zimbind. In spatele acestui zimbet, el construieste dibaci un sistem care ma face sa ma cutremur. O dictatura mai a dracului poate decit toate. La masa cu el, pe post de vasal, sta in pozitie de drepti-asezat seful Internelor. „Aproape ca nimeni n-a vorbit la masa“, spune tinarul Vulpe. A vorbit tot timpul presedintele. „Nu a fost o intilnire de partid, ci o intilnire cu amici“, spune, cu o sinceritate dezarmanta, domnul Basescu. Sa fim seriosi. Intr-o intilnire cu amici nu vorbesti doar tu, iar ceilalti noteaza respectuos vrerile sultanului! Deci mai-marele peste batalioanele de galonati cu pulane si ciini de urmarire e un supus credincios. Mai-marii serviciilor secrete sint oameni pe care i-a impins discret spre virf in intervalul de cind se afla la Cotroceni. Armata ii lipsea. Cu zimbetul pe buze, afisind aceeasi sinceritate a dialogului cu poporul, il detroneaza pe ministrul liberal Atanasiu, dupa ce-l determina sa propuna in fruntea militarilor un viceamiral de marina. Fireste, om agreat de presedinte. Ii promite lui Atanasiu ca nu se va atinge de vreun picior al scaunului lui ministerial. Peste doua ore il da afara. Presedintele conduce acum direct, nu numai prin CSAT, si armata. Toti cei care l-au atacat (aviz ziaristilor care-l critica!) nu vor ramine nepedepsiti, anunta, facindu-se ca glumeste, intr-o emisiune in direct, presedintele. Atentie, deci! Zimbind, facind prestidigitatie cu alegatorul, minuind abil floreta minciunii, domnul Basescu „ne face“, vorba unui pusti de cartier, pe toti. Sistemul de care ne-am despartit cu o plata dureroasa de singe, e refacut meserias. Romanii, fascinati de comportamentul popular al presedintelui, zimbesc la rindu-le. „Lasati-l domnule, ca asa e el!“. Asa e, intr-adevar! Tocmai de aceea nu trebuie lasat. Coboriti-l cu picioarele pe pamint pina nu e prea tirziu. Pentru noi toti.