Eternitate cu far
Pentru c� am fost monarhist p�n� la v�rsta adolescen�ei, m-am hot�r�t s� petrec o parte din ziua de 10 mai �n singurul loc ce mai aminte�te de regalitate �n urbea noastr�, anume �n cimitirul „Eternitatea“, aproape de mormintele eroilor rom�ni c�zu�i �n r�zboaie.
P�n� acolo, drumul meu pe scurt�tur� trece prin cele trei str�zi de pe terasa din apropierea stadionului, �ntre pripor �i blocuri, c�tre sc�rile antediluviene pe care urc� cohortele de microbi�ti c�nd are meci „Ceahl�ul“. Ca �i pe vremea Elenei Doamna, cele vreo trei str�du�e, m�rginite de c�su�e cu gr�dini pline de tulipe �i flori mirositoare de liliac, dorm �n colb, h�rtoape �i uitare. Se vede c� ori din veac tr�itorii locului nu au pl�tit taxe �i impozite c�tre comunitate, ori conduc�torii municipiului au ce au cu zona de o las� �n p�r�sire. Sau poate c� vor s� fie acolo un col� de t�rg adormit, cum va fi fost Piatra �nainte de Nicu Albu, un fel de muzeu sui-generis.
�n jurul stadionului, ca �n mai multe alte p�r�i ale ora�ului, opereaz� de zor „schimbarea“. Se taie castanii, se renoveaz� gardul/zidul de incint�, se sap�, se toarn�, se zumz�ie, se bubuie, m� rog tot tac�mul, cum �i �ade bine unui ora� moldav gata s� intre cu dreptul �n Europa cea nou�.
Impresionante, cele patru turnuri ale „nocturnei“ par a fi scoase din filmele cu invadatorii mar�ieni. De ce i-o fi zic�nd „nocturn�“, dac� face lumin� noaptea, de vreo c�teva ori pe s�pt�m�n�!?
Mai �nt�i a fost cimitirul, �nc� de pe vremea c�nd pietrenii nu aveau habar c� exist� un fel de fiesta colectiv� numit� fotbal. Acolo, la marginea ora�ului, era lini�tea de care cei du�i �n eternitate aveau nevoie. Pe urm�, fiindc� alt teren plat �n inima ora�ului, apt s� ad�posteasc� sporturile de echip�, nu exista, armata a predat ora�ului medeanul de la Borzoghean, s-a mutat albia p�r�ului cu acest nume �i adormi�ii de la „Eternitatea“ au c�p�tat vizavi un spectacol periodic de sunet, acum �i de lumin�. Pe l�ng� „ve�nica pomenire“, r�sun� s�mb�ta �i „Ha! ha! Hai Stea-ua!!!“ (Ca s� nu fac trimiteri mai locale.)
Bag sama c� al�turi de crucile cam �mburuienite ale eroilor rom�ni, din cimitirul care acompaniaz� stadionul, este destul spa�iu gol, �nc�t mai pot muri mul�i rom�ni �n diferite noi r�zboaie, fiindc� avem unde-i aduna spre neuitare. Ba mai v�d c�, �ntr-o fr��ie post mortem zac acolo �i osta�ii sovietici, �nfr��i�i cu ai no�tri dup� moarte, f�r� a lua seama c� s-au ucis reciproc. Istorie...
Fostul monarhist din amintirile adolescen�e mele �mi aminte�te de scopul sosirii mele la „Eternitatea“, �n sectorul eroilor: s� aduc un omagiu sufletesc vechilor �i glorio�ilor no�tri regi! Dar vacarmul de peste drum nu-mi �ng�duie reculegerea �n lini�te, f�c�ndu-m� s� pricep c� eu tr�iesc �n �ara domnului Givanni Becalli, a lui „id! id!! hai Ra-pid!!!“, ci nu a b�rbosului Nicolae Iorga, pe care ni�te „fl�c�i“ de ginte latin� l-au t�r�t de barb� �i i-au ciuruit �easta �ntr-o p�dure rom�neasc�, acum mai multe decenii.
�i tot nu pot s� nu m� �ntreb ce zic oare stafiile bunicilor no�tri c�nd farurile din turnurile mar�iene le lumineaz� umbletul pe aleile str�mte.
Se �tie c� p�inea este foarte ieftin� �n Rom�nia, iar patricienii Romei ofereau plebeilor, cu m�rinimie, pe l�ng� p�ine, �i circ. E bine! E chiar foarte bine! „Hui! hui! hai Vas-lui!!!“ Et caeterra...
Dar cine �i c�nd va pl�ti datoriile contractate acum cu larghe�e de senatul urbei? Vom a�tepta, ca str�mo�ii romani, s� vin� spre a ne �terge creditele cu t�v�lugul, ostrogo�ii?
|
Autentificare
