Jos labele de pe pres� !
„�ndemnul“ din titlu e adresat politicienilor, sefilor din administratie si institutii publice si �n general tuturor celor au ajuns la un moment dat s� ocupe o pozitie public� sau/si de conducere si se cred niste „mici dumnezei“. C� ei s�nt �n eroare, si de fapt de cele mai multe ori s�nt doar niste „mari tic�losi“, e un lucru bine cunoscut si poate nici n-ar trebui s� constituie subiect de articol. �ns�, ca jurnalist m-am s�turat s�-i aud �n ultimii ani pe acesti mici tic�losi cu pretentii de mari dumnezei atac�nd presa. Am suportat, cu un stoicism condamnabil pentru c� unii poate au crezut c� e o recunoastere, s� ni se spun� santajisti, sp�gari si lachei. Sau „tonomate“. Poate c� �n unele cazuri aceste „epitete“ au fost meritate, dar acestea s�nt exceptii. Iar c�t priveste partea penal�, n-am auzit �n ultimii 10 ani s� fie vreun ziarist din Neamt condamnat pentru spag� sau santaj. Oameni politici pentru mit� �ns� cu toptanul. �nc� un motiv s� nu mai accept�m s� fim catalogati la gr�mad� �n modul descris. Si s� spunem lucrurilor pe nume: acesti mari tic�losi �si doresc ca �n pres� s� fie doar santajisti, pentru a-i asmuti asupra adversarilor, doar sp�gari, ca s� le accepte mita pe care o ofer� din bani publici de obicei pentru a nu fi eroi de anchete jurnalistice, si lachei, pentru a le pupa dosurile pe care dup� ce le-au asezat pe un jilt public le consider� ridicate pe vecie la rangul de „auguste“. Aceasta e dorinta lor, unii jurnalisti probabil se conformeaz�, �ns� cei mai multi, nu. Iar asta deranjeaz� teribil. Si urmeaz� prigoana. Care poate �mbr�ca formele cele mai diverse: de la simpla �njur�tur�, la datul obsesiv �n judecat� pentru „delicte de opinie“ �nchipuite si chiar p�n� la amenint�ri dintre cele mai serioase. Cu �nchisoarea, sau mai r�u. Si aici ar trebui s� intervin� solidaritatea �ntre jurnalistii onesti. Un astfel de gest de solidaritate se doreste a fi si acest articol. Pornit dintr-o redactie care s-a trezit cu o serie de convorbiri telefonice f�cute publice, f�r� ca vreo institutie s� clarifice dup� mai bine de un an cine a f�cut �nregistr�rile si �n ce scop. Publicarea lor probabil c� era un fel de atentionare. Pe noi �ns� ne-a �nd�rjit s� continu�m. Chiar dac� acesta e un articol de opinie �si propune s� nu fie absolut subiectiv. S� porneasc� si de la situatii reale. Si, cu permisiunea unor colegi din pres�, vom trece �n revist� c�teva dintre „�nt�mpl�rile“ c�rora le-au c�zut victime. Cu scuze pentru alti colegi care poate au avut de tr�it experiente similare, dar nu le cunoastem. �ns� s�ntem �nc� aici si s�ntem dispusi s� relat�m despre astfel de cazuri. Dar s� ne reamintim c�teva cazuri recente:
Daniel Muraru, administrator al site-ului atacul.ro. A f�cut public �n urm� cu ceva timp c� s-a �ncercat mituirea sa pentru a opri o serie de anchete de pres�. C�nd a refuzat, s-ar fi trecut la amenint�ri. Mai mult, sau mai putin voalate. Monitorul de Neamt si Roman a luat atitudine si a prezentat public cazul, Daniel Muraru �si continu� dezv�luirile, dar credem c� s�nt indicii mai mult dec�t suficiente c� �i poart� cineva s�mbetele si va mai �ncerca s�-i �nchid� gura.
Cristian Galan, jurnalist Roman TV, jignit de un politruc din Roman cu microfoanele pe mas�. Respectivul vorbea ceva despre o „executie“. Nu stim ce era �n capul „distinsului“ politician, dac� o fi fost ceva, dar sup�rarea pornea, am �nteles, de la faptul c� Galan f�cuse un reportaj ce viza o afacere a respectivului. Au urmat niste scuze, nu de la „distins“, dar toat� t�r�senia nu poate duce dec�t la o concluzie: jurnalistii care deranjeaz� trebuie „executati“. Monitorul de Neamt si de Roman a luat si atunci atitudine, dar �n afar� de respectivele scuze nu s-a mai �nt�mplat nimic.
Ionut Corfu, administrator al site-ului de stiri tvmneamt.ro, ne-a vorbit si el recent despre presiunile la care consider� c� este supus. La obiect, s-a trezit dat �n judecat� de un fost director de societate subordonat� consiliului local pietrean pentru c� a scris despre lucruri ce le-a considerat �n neregul� la respectiva societate. P�n� aici nimic anormal. Oricine poate apela la instant� dac� se consider� nedrept�tit. Numai c� Ionut Corfu consider� c� la mijloc e de fapt o �ncercare de a i se �nchide gura. Si are si argumente: „afirmatiile“ incriminate au fost f�cute publice de diverse personaje. S�nt, altfel spus, niste citate. �n orice societate normal�, actiunea �n justitie ar fi �n acel moment �ndreptat� �mpotriva emitentului, nu jurnalistului. Chiar si asa, printre motivele pentru care e chemat �n instant� Corfu se vorbeste la un moment dat de campanie de denigrare continuat�. Nu judec�m noi dac� exist� sau nu denigrarea, dar oare nu toti jurnalistii „denigreaz�“ c�nd scot la lumin� aspecte negative din activitatea unei persoane publice sau institutii? Or' poate, �n mintea unora, presa ar trebui s� se �ntoarc� la perioada comunist� si s� scrie numai de bine? Atunci probabil c� nu ar mai denigra. Asa cum am mai spus, exemplele ar putea continua si poate chiar vom continua cu prezentarea lor dac� si alti colegi vor dori. Poate unii vor accepta s� spun� public despre cum poate un politician opri o editie de la tipar pentru c� nu-i convine s� apar� un articol pozitiv cu un „adversar“ din propriul partid. Sau cum pot unii politicieni suna si cere s� fie scos din ziar un articol ce nu le convine pentru c� au un contract de imagine, publicitate cu respectiva publicatie. N-ar strica poate astfel de exercitii de sinceritate. Iar manipularea cu contractele de publicitate ar trebui si ea transat�. Dac� o publicatie are un contract legal cu entitate public�, sau cu un politician, asta nu �nseamn� automat c� la mijloc e un santaj, ori o hotie. Dac� se efectueaz� servicii si se emit facturi, e absolut legal. Cel putin p�n� la o prob� contrarie. �ns�, dac� pentru acel contract, respectiva publicatie alege s� pupe �n fund pe unii sau pe altii, sau s� atace la comand� pe unii sau pe altii, asta tine doar de verticalitatea (sau lipsa ei) a jurnalistului. Dar pentru ca jurnalistul s� poat� da aceast� prob� a verticalit�tii, marii tic�losi ar trebui s�-si ia labele de pe pres�. Altfel, se vor g�si, credem noi, �nc� suficienti ziaristi care s� le dea peste l�bute.
|