Levantina tichie de m�rg�ritar
Fac parte dintre naivii care s-au l�sat p�c�liti de gestul teatral cu care domnul Constantinescu, aflat la ultima confruntare dinaintea prezidentialelor din noiembrie 1996, si-a smuls ochelarii si a �ntrebat pe un ton inchizitorial: „Credeti �n Dumnezeu, domnule Iliescu?“. Prin acest artificiu simplu, domnia sa si-a adus adversarul �n pragul b�lbei cataleptice si a �nvins. Fac parte dintre milioanele de rom�ni c�rora declaratia sa solemn�, f�cut� �n entuziasta noapte a c�stig�rii alegerilor, potrivit c�reia venise vremea ca demnitarii si nu poporul s� se sacrifice pentru prop�sirea t�rii, le-a dat sperante. Din nefericire, ele s-au dovedit a fi fost desarte. Dup� ce agitatia provocat� de victoria CDR s-a potolit si rom�nii au �nceput s� astepte onorarea promisiunilor din campania electoral�, s-a dovedit c� presedintele Constantinescu si CDR au ignorat complet faptul c� preluarea puterii trebuie preg�tit� din timp si cu responsabilitate. Dup� s�pt�m�ni de �mbr�nceli pentru �mp�rtirea portofoliilor ministeriale, fruntasii Conventiei au reusit s� �ncropeasc� un guvern de conjunctur�, cur�nd sufocat de „prietenii politici“ si dezactivat de logoreea sindicalist� a premierului Victor Ciorbea. Ulterior, discursul sfor�itor, f�r� substant�, al lui Radu Vasile nu a �mbun�t�tit situatia. Lunile treceau, iar cei care promiseser� c� vor �nf�ptui „adev�rata Reform�“ nu produceau dec�t vorbe. Tot b�jb�ind prin tunelul f�r� de sf�rsit al tranzitiei, rom�nii au constatat c� „luminita“ lui Ciorbea nu exist� si c� cei 15.000 de specialisti ai presedintelui Constantinescu au fost doar o gogorit� electoral�. �n mai putin de trei ani, exercitiul democratic �n fort� promis �nainte de alegeri s-a transformat �ntr-o b�l�c�real� de coterii, pe care domnul Constantinescu, preocupat doar de imaginea sa de lider regional, a tolerat-o cu o detasare olimpian�. C�nd a devenit limpede c� sansele la viitoarele alegeri sunt nule, presedintele Constantinescu s-a simtit brusc ne�nteles si, „sc�rbit de toate“, precum �ntr-un sonet shakespearean, s-a lep�dat f�r� remuscare de cei care l-au ales si de partidul care i-a sprijinit propulsarea din anonimat �n fruntea Rom�niei. Cel pe care societatea civil� l-a vrut un arhanghel al drept�tii si al adev�rului s-a declarat �nfr�nt de sistemul securist. Numai c� lament�rile si tentativa de martirizare a propriei persoane nu puteau servi drept explicatie pentru prestatia involutiv� la presedintia Rom�niei. Pe tot parcursul mandatului s�u, „sistemul“ �nvinuit de c�tre presedinte ca fiind cauza tuturor esecurilor sale, si-a v�zut nestingherit de interese si a produs averi fabuloase sub nasul Puterii, care asista impasibil�, precum un majordom atent doar la felul �n care duce tava. Pentru a-si masca impotenta politic�, fostul presedinte ne explic� de c�te ori are ocazia, precum unor retardati, c�... at�t i-a permis Constitutia! Dar cum Constitutia nu interzice exacerbarea orgoliilor, iar sprijinul acordat de c�tre fostul presedinte lui Victor Viorel �n alegeri se cerea onorat, senatorii majoritari au aprobat cu m�rinimie �nfiintarea Institutului de Studii Avansate pentru Cultura si Civilizatia Levantului, de parc� fondul de urgent� al guvernului nu-si putea g�si o destinatie mai presant� dec�t finantarea acestui institut, pe care domnul Constantinescu si-l doreste ca sinecur�. C�t priveste ardentele interese stiintifice ale Rom�niei pentru bazinul r�s�ritean al M�rii Mediterane, zicala despre chelul si tichia de m�g�ritar �si ilustreaz� pe deplin valabilitatea. M� �ntreb, totuti, de ce e musai ca tichia, pardon!, studiile, s� fie avansate?! Asa, niste simple studii, f�r� acest atribut „dezvoltator“, nu ar fi fost suficiente pentru ostoirea ambitiilor domnului Constantinescu?!
|