Elevi nemteni cu condeie fermecate
Impresionant! „Pasi repezi c�tre moarte“
Elevii nemteni au mai ar�tat o dat� ceea ce pot si si-au f�cut c�rare c�tre podiumul de premiere al unor importante concursuri nationale. Festivalul national al c�rtii pentru copii, a fost o sans� pentru doi elevi al Liceului Teoretic Vasile Alecsandri S�b�oani de a lua cele mai importante premii, l�s�nd membrii juriului f�r� cuvinte, dup� ce le-au citit creatiile literare . Cu o poveste de o incredibil� intensitate a tristetii, tr�it� �nc� din copil�ria mic�, atunci c�nd cea care i-a dat viat� a sf�rsit, eleva Alexandra G�l�tanu a obtinut premiul I, la sectiunea Creatii literare. Tot premiul I a primit si Claudia Pl�cint�, de la Colegiul National Stefan cel Mare T�rgu Neamt, la sectiunea Creatii plastice. La sectiunea Eseu a fost r�spl�tit cu premiul I si Andrei Tamas, de la Liceul Alecsandri. La alt� competitie, Concursul national de creatie literar� Tinere condeie, doi dintre cei care au participat au obtinut cele mai mari premii. Altii doi au avut mentiuni. Elevele Iuliana Cioc�rlan, de la Colegiul National Calistrat Hogas Piatra Neamt si Lavinia Maxim de la Colegiul Tehnic Gheorghe Cartianu Piatra Neamt, au obtinut premiul I si au participat la Tab�ra National� de Creatie de la Muncel, judetul Iasi. Corina Mazilu, de la Colegiul National Calistrat Hogas si Ioana Zaharia, de la Colegiul National Roman Vod� Roman, au obtinut fiecare c�te o mentiune. Concursul Tinere condeie este o form� de evaluare si valorificare a talentului si capacit�tii creatoare a elevilor �n domeniul literar. Competitia se desf�soar� anual, pe etape (local�, judetean� si national�) si se adreseaz� tuturor elevilor iubitori de literatur� din clasele VII-XII, membrii ai cenaclurilor literare din scoli generale, licee, palate si cluburi ale copiilor. „Adres�m felicit�ri tuturor participantilor la Concursul national de creatie literar� Tinere condeie. Mult succes �n activitatea competitional� viitoare!“, a declarat inspectorul scolar Elena Preda, purt�tor de cuv�nt al Inspectoratului Scolar Judetean Neamt. Red�m mai jos creatia elevei Alexandra G�l�tanu, „Pasi repezi c�tre moarte“ - o m�rturisire sincer� a autoarei.
Leg�tura mea sufleteasc� cu o fiint� inexistent� - si �ndeajuns de ireal� pentru cineva care �ntr-adev�r a existat -, nu o poate �ntelege dec�t autorul �nsusi. Au fost ultimile ei zile de viat�. De acum suferinta i-a �nfr�nt �ntru totul sufletul r�pus de boal� si se stingea tot mai mult la fiecare apus, f�r� s�-si recapete puterile la r�s�rit. G�ndeam la existenta ei si cum am ajuns, printr-un mod prea banal, s� �i cunosc o clip� din aventura �n care si-a tr�it viata desi leg�tura dintre noi nu putea fi stears� de nici o �mpotrivire a firii. Dar �nt�mplarea f�cea c� eu �nc� tineam vie amintirea ei, si sez�nd l�ng� p�m�ntul �n care z�cea trupul mort, am �nceput s� mi-o �nchipui asa cum mi-a fost l�sat� s� mi-o imaginez �n memorie, contopind m�rturisirile ei din cartea scris� pe un oarecare pat de moarte, cu putinele amintiri pe care mintea mea �nc� le p�stra tacit, fiind tinute ascunse de mine. Iar banca neagr� din fier forjat nu era dec�t cel mai comod lucru pe care am stat vreodat�. Desi simteam �mpuns�turi ca de spini r�nindu-mi spatele, nu izbuteam s� m� ridic �n capul oaselor si s�-mi iau r�mas bun de la atmosfera ce m� �nconjura totodat� cu a ei maiestuoas� virtute a recunostintei. Asa st�team si priveam necontenit cerul, contempl�nd �ntreaga natur� cu al s�u v�nt cald prim�v�ratec, cu ale sale raze ce se r�sfr�ngeau pe pielea mea, cu norii vasti ce au c�p�tat brusc o nuant� gri, disp�r�nd �ntr-un timp scurt. Prevedeam c� o s� mi se lipeasc� �n cur�nd pic�turile ploii reci pe chipul ce mi-a fost br�zdat de c�teva lacrimi fade, v�rsate �n zadar. Dar nu puteam cunoaste dec�t v�ntul ce-mi lovea fata ating�ndu-m� ca o m�ng�iere matern�, c�nd mai tare, c�nd mai �ncet, c�nd ca o mustrare, c�nd ca o consolare. M�car de-ar c�p�ta o form� uman�, astfel �nc�t s�-i stiu adev�rata putere ce se afl� �n zgomotele confuze ale fantomei v�ntului. Nici nu-mi este cu putint� s�-mi amintesc cum am �nceput dintr-o dat� s� tremur, mai tare ca si c�nd mi-ar fi fost fric� de ceva. Era �ntr-adev�r v�ntul cel care m� f�cea s� vreau s� m� ad�postesc de vremea rece ce s-a dezl�ntuit �ntr-o clip� neobservat� si s� p�r�sesc linistea unei vieti lipsite de constiint�? Nu stiam atunci, �n at�tea zile pierdute f�r� rost, nu pot cuteza s� stiu nici acum, c�nd cu acelasi tragic sentiment m� tin str�ns lipit� de o bucat� de fier, neg�nd absolut orice manifestare de evadare. Adev�rul e c� nu am un loc �n care m-as putea �ndrepta cu g�nduri absente care m-ar hot�r� s� �ncuviintez, f�r� repros, o banal� existent�. Dup� un timp de meditat �n singur�tatea sufletului meu, am �ncetat s� mai pun �ntreb�ri cerului si s� nu aud nici un r�spuns din partea p�m�ntului. Din geanta ce sedea tol�nit� �n cap�tul b�ncii am trimis un g�nd spre cartea �n care odat� a tr�it o viat�. Am izbutit s� o scot si am luat-o �n m�ini, r�sfoind paginile rupte si murdare, adesea citite printre suspine si sentimente de neputint�, �n privinta �ntoarcerii fiintei la viat�. Dac� �n esent�, cartea continea vreo tain� care s� �mi renasc� sentimentele �nn�busite c�nd nici m�car eu nu stiam de mine, atunci aceasta trebuie s� fie extrem de ermetic� �nc�t s� ascund� adev�rate simt�minte ce numai un om le-a putut cunoaste c�nd le-a scris si le-a l�sat cuvintelor drept mostenire la stingerea vietii. Mi-am trecut privirea �ncetosat� peste confesiunea de la �nceputul c�rtii, timp �n care natura �ntreag� s-a aflat �n inertie, fiind cuprins� de o t�cere subit�: „Dac� am sc�pat de aceast� zi, �nseamn� c� �nc� tr�iesc“. Moartea a cuprins toate cele ce tr�iau �n acea clip�. Sentimentul mortii s-a g�sit s�-si �ncerce puterea �nc� din �nt�iul r�nd furat de ochii cititorului. Am asteptat s� treac� n�vala coplesitoare ce m� cuprinsese. Nu m� credeam �n stare a mai continua s� citesc, cu toate c� stiam ce urma ca si cum mi-as fi citit propria poveste, doar c� �n mine z�cea �ncredintarea aceea a inutilit�tii care parc� se afla �n fiecare cuv�nt. Simteam o greutate ametitoare ap�s�ndu-mi ochii, ce-mi f�cea privirea s� fie insuportabil�, scindat�. �n ceasul �sta as fi vrut ca greutatea s� se mute �n inim�, dar inima �mi era mai usoar� dec�t o pal� de v�nt, nev�zut� si imposibil de atins. Priveam �n sus cu ochii �ntepati de amintiri ce se perindau ca �ntr-un film nesf�rsit. O ap�s�toare senzatie ce-mi r�mase ca amintire, ad�ncea �n mine rana deschis� a unor �nt�mpl�ri trecute care nu f�ceau dec�t s� l�rgeasc� si mai mult pustietatea �n care sufletul meu se g�seste adesea. Amintirile �nceteaz� s� mai trezeasc� g�ndurile ce au fost uitate odat� ce ele nu mai aduc �n nici un chip vreun fel de tr�ire l�untric� si care laolalt� nu produc alt sentiment dec�t acela de moleseal� existential�. Zgomotele stranii ale noptii �ncepur� s� apar� pe nesimtite si �n m�sura �n care vederea �mi devenea tot mai neclar� mi-am propus s� las cartea din m�ini si s� m� ofer �ntunericului. Am asezat capul pe banca ce acum era ca de gheat�. Nemiscat, trupul meu asculta sunetul lunii care c�nta stelelor oda noptii �ntr-o sublim� armonie. Cu mintea si sufletul supuse �n �ntregime timpului taciturn, am �nceput s� alunec �n visare contopindu-m� cu �ntunecimea vast� care detinea umbre si t�r�muri necunoscute. Totul �mi p�rea acum mai sters, lipsit de culoarea ce d�dea viat� lucrurilor. Am c�zut �n visare, ad�nc, ca �ntr-o f�nt�n� f�r� fund, si �n vis mi s-a �nf�tisat un suflet care obisnuia s� se odihneasc� �ntr-un trup. Timpul i-a fost efemer �ns�, si aripile mortii i-au furat ultima r�suflare. M� privea cum priveste un creator opera f�cut� cu m�inile sale, cu niste ochi senini, bl�nzi care puteau potoli orice fiar� s�lbatic� si, f�r� s� scoat� o vorb�, p�rea c� asteapt�. Eu eram uitat�, pierdut� �n imaginea ei confuz�, neput�nd dec�t s� �mi provoace o fric� st�njenitoare care aluneca pe sira spin�rii cu fiecare suflu. M� st�p�nea o fort� ce ajungea ca un efect t�m�duitor p�n� �n m�duva oaselor. Am strigat cu un sunet �nn�busitor: „Tu esti oare fantoma c�reia �i vorbeam adineauri? Tu esti v�ntul c�tre care suflam cuvinte �n van? S� fii tu cea din carte?“ F�sia de ceat� ce acoperea silueta ne�nsotit� a c�p�tat o nuant� mai �nchis�, puternic�, fiindu-mi imposibil s� deslusesc dac� �naintea mea se afla fie o fiint� uman�, fie o himer� adus� de timp. M-as fi asteptat �n orice clip� s� �ntind� m�na si s� m� elibereze de cele lumesti, purt�ndu-m� cu ea, lep�d�ndu-m� de realitate. Miscarea r�m�nea necunoscut� si ascuns�, mai ascuns� dec�t �ntelegerea lunii si a soarelui care si-au hot�r�t fiecare timpii lor de existent�, dec�t motivul pentru care s-a rupt catepeteasma templului dup� r�stignire, si mai ascuns� dec�t taina ce �l desparte pe om de viat�. Mi-as fi dorit ca acel moment s� fie unul revelator pentru �ntreaga mea viat� care o tain� oarecare a tinut-o captiv� ca �ntr-o �nchisoarea. Nu st�ruiam �n a-mi imagina realitatea �nt�mpl�rilor. Priveam am�girea mintii mele care a fost transpus� �ntr-o fantasm� si ea m� privea pe mine. „Putea ea vorbi?“ M� �ntrebasem �n l�untrul meu. Sufletul meu ar fi vrut s� i se vorbeasc� ca s� poat� fi scos din �ntunecimea �n care se g�sea de at�ta vreme. Dar mai degrab� destinul nu ne dest�inuie �ntelesul lucrurilor, ci ne aprofundeaz� �n taine si eventualit�ti inefabile. �ncepuse s� m� epuizeze sirul nesf�rsit al g�ndurilor mele si o amorteal� real� �mi cuprinsese �ntregul trup. �n tot acest timp tinusem, sub m�inile �mpreunate pe piept, cartea fiintei pe care �mi doream cu ardoare s� o fi cunoscut si nu ispr�vii dec�t prin a-i citi necontenit ultimele cuvinte care nu-mi aduceau de altfel nici o satisfactie. Nu-mi d�dea tihn� �ns� linistea cu care primeam �nt�mpl�rile �n plin�tatea lor iar pe reversul monedei se aflau cu stupoare revolta �n fata lucrurilor care nu mi-au fost date s� le privesc. Stiam cu certitudine c� a existat o fiint� uman�, si care de altfel scrisese �n cartea pe care o tineam aievea, �ns� nu suportam ideea c� �n pofida leg�turii puternice dintre noi, nu cunosteam dec�t o amintire searb�d� a ceea ce a fost odat�... Contenesc �n a �ntelege rapiditatea cu care se sf�rseste viata �n toate neor�nduielile ei. Nu exist� o entitate antropomorf� care pedepseste r�ul si r�spl�teste binele? Cum de altfel de-a lungul �ntregii vieti nu mi-a fost dat s� �nteleg dec�t frumoasa virtute a piet�tii din actiunile s�v�rsite �n realitatea ei, a faptelor ei. P�n� voi ajunge s� deprind �ntelesul celor povestite, nu-mi r�m�ne dec�t s� �mbr�tisez adev�rul creat de mintea mea, un adev�r care s� m� fac� s� suport o pierdere ce nu am simtit-o, nu am cunoscut-o si nu am putut-o iubi. P�n� atunci...
|