Despre Bacovia, cu gratie
Cine, �n afar� de elevii de liceu, �si mai aminteste de Bacovia? Chiar asa? �n lumea aceasta tembel� si preocupat� de cu totul alte m�runtisuri ale vietii, de la pneurile de iarn� la cenepeuri, de la afaceri la penalit�ti, de la spoliere la amenzi, e greu s� crezi c� cineva se mai poate apleca cu dragoste, �ntelegere si patim� asupra redescoperirii unor valente poetice. Dar, cu mirare, cu oarecare �ndrept�tit� si precaut� suspiciune, afl�m c� astfel de oameni exist�. Ne-a demonstrat-o, zilele trecute, distinsa profesoar� Olimpia - Magda Iftimie, care, �ntr-o cald� atmosfer� creeat� de prieteni si interesati a lansat �n sala Teatrului de Joac� a Bibliotecii Judetene „G.T. Kirileanu“ volumul „Traditie si Modernitate �n poezia lui George Bacovia“, iesit de cur�nd de sub tipar la Editura „Privirea“ din Bucuresti, �ntr-o tinut� sobr� si, implicit, elegant�. O cunosc mai demult pe autoare: timid�, pertinent�, neostentativ�, ba chiar mult prea discret�, iubind cu gratie romanta, folk-ul si poezia. Cu toate acestea nu m� asteptam s� savurez cu at�ta pl�cere discursul elaborat si plin de sens, coerent� si logic� stiintific� si pedagogic� cu care a vrut s� ne converteasc� �ntru redescoperirea liric� a controversatului poet din Bac�u. Asta, dincolo de argumentele pedante impuse prin cartea ce, de fapt, reprezint�, nici mai mult nici mai putin, dec�t o lucrare de doctorat. Un examen important, luat cu brio si argumentat cu satisfactiile ad�ugirii unei contributii valoroase la �mbog�tirea bibliografiei bacoviene. De bun� seam�, principalul argument al alegerii acestei teme este, ne�ndoios, afinitatea (s)electiv� a autoarei cu dimensiunile expresiei poetice bacoviene. Ea �ns�si a m�rturisit-o, invoc�nd �ndeosebi anii de liceu c�nd, se stie, impresiile s�nt proaspete, reav�ne si nealterate de prejudec�ti si nici strivite de povara analizei mature. Si astfel se face c�, �n ciuda rigorilor unei trat�ri stiintifice, caracterizate prin aparent� detasare, neimplicare emotional� si mult� luciditate, Magda Iftimie reuseste s� strecoare, nu de putine ori, c�te ceva din fiorul afectiv resimtit �n mod autentic, asemeni vibratiei unei frunze bolnave �n toamn� sub s�rutul abia perceput al suflului aproape stins al unui vers soptit. De altfel - autoarea �ns�si sublinia - lucrarea s-ar fi vrut un eseu �mp�nat de simtire si reactie fireasc� la opera bacovian�. Rigorile stiintifice �ns�, au obligat-o s� recompun� traseul afectiv �ntr-unul analitic; dar nu �ntrat�t de minutios �nc�t s� nu transpar�, deseori, nuanta afectiv�. Iar spusa lui Croce, invocat� de autoare �n Argument - „Stiinta nu ne poate explica intuitiile, transform�ndu-le �n concepte“ - se dovedeste a nu fi contrazis� �n spiritul tendintei generale si nu de putine ori insidioase a criticii. Referindu-ne strict la lucrare, putem spune c� Traditia si Modernitatea (nu �nt�mpl�tor consemnate si �n titlu cu majuscule) s�nt de fapt obiectivele intreprinderii si �ntruc�tva pare ciudat c� notiunile �n cauz� s�nt abordate abrupt �nc� din primul capitol; unde prefigur�rile unui „climat poetic“ dominat de „emotie“, „sinceritate“ si „patetism“ preludiaz� consideratiile asupra esteticii romantice clasicizat� de Eminescu, pentru ca apoi - �n spiritul al�tur�rii, �n mare parte exact�, cu fenomenul muzical clasic „romantizat“ de Beethoven - s� comit� „tr�d�rile“ necesare c�tre dep�sirea limitelor, impus� de modernitate. Iar simbolismul, �n fine, asemeni impresionismului oarecum, este v�zut ca o „schimbare de paradigm�“. E un circuit extrem de logic si bine sustinut at�t structural c�t, mai ales, la nivelul argumentatiei bazat� pe o profund� cunoastere a epocii si fenomenelor literare. Cu toate c� nu s�nt nici noi nici inedite, notiunile de „eminescianism“ si „bacovianism“ (cel de al doilea termen mai dificil �n pronuntie dec�t cel de bovarism, de pild�, precum a tinut s� ne demonstreze, cu exemplific�ri obstinate, o distins� si iubit� profesoar�) devin �n lucrarea Magdei Iftimie repere �n delimitarea conjunctural� a devenirii poetice bacoviene; integrat� f�r� reticente �n poetica simbolist�, f�r� a-i interzice evad�ri vremelnice, mai mult sau mai putin evidente, �n spatiul altor curente (�ntre care cel mai mult este invocat expresionismul) si, mai mult, printr-o surprinz�toare propunere a unei posibile „chei de lectur�“ prin apelarea la absurd. Si dac� �n comentariul nostru ne abtinem a scoate �n evident� oarece observatii sau ne�mpliniri, e pentru faptul c� �ntregul demers al autoarei, �n ciuda caracterului stiintific al lucr�rii, este dominat, tr�it si resimtit, asa cum am mai spus, de... gratie. END
|