Lectia de muzic�
La vita e bella
�nt�mpl�tor, r�sfoind o mic� enciclopedie de buzunar luat� de pe pupitrul unui elev, aflu c� eschimos �nseamn� „m�nc�tor de carne crud�“. Spiritual, elevul adnotase dedesubt cu un creion bont: „rom�nul �nseamn� m�nc�tor de...“. Aici, �mi pare r�u, nu se �ntelegea prea bine. Si tot pe undeva pe acolo dictionarul sustinea c� locuitorii de la Polul Nord se numesc „inuiti“. Replica spiritual� a „loazei“ - o spun cu simpatie, evident - consemna previzibil si amar: „rom�nii se numesc... chinuiti“. Iat� c� realit�tile triste ale acestei t�ri au ajuns deja �n si la mintea copiilor. Cum se face atunci c� oamenii cu pretentii nu le �nteleg? Tara asta a devenit o adev�rat� adun�tur� de curiozit�ti; si de hoti. Cine si-ar fi �nchipuit c� nea Ilie de la scul�rie va ajunge om de afaceri, bancher sau parlamentar? Si peste toate, din toate p�rtile, zilnic, numai nenorociri. Cu toate c� uneori avem parte si de stiri cel putin amuzante, dac� nu ne-ar afecta; chiar si indirect. Afl�m astfel, cu stupoare, c� angajatii Serviciului de Informatii Externe stau prost cu „iesitul afar�“. Altfel nu se explic� cheltuirea c�torva zeci de mii de euro pe... laxative. Agentul zero, zero, trei, a f�cut caca pe ei. Sau - sacrific�nd rima - pe el, m� rog! P�n� s� se cufureasc� spionii �n chiloti si �nainte ca gropile din asfalt s� fie acoperite, afl�m c� Guvernului i-a c�sunat pe pneuri. Si amenint� cu golirea buzunarelor dac� am�r�steanul nu are cauciucuri de iarn�, iarna si de var�, evident, vara. Urmeaz� cauciucurile de prim�var� si de toamn� care, �n foamea de bani a guvernului, vor deveni obligatorii c�t de cur�nd. Anotimpurile �n viziune auto rom�neasc�. Boc si Vivaldi. Ce al�turare imposibil�! Dar dac� tot am intrat pe teritoriul muzical, m� simt tentat s�-l aprofundez.
Noaptea de sabat
�ntr-una dintre cele mai spectaculoase manifest�ri ale fictiunii poetice �n muzic� - si m� refer aici la celebra „Simfonie fantastic�“ op. 14 - compozitorul romantismului francez, Hector Berlioz, a reusit o performant� incredibil�, justificat� de altfel de renumele de maestru al expresiei timbrale, bazat� pe tratarea diferit� a paletei orchestrale �ntr-o secvent� pe c�t de celebr� pe at�t de cunoscut�, de altfel, care str�bate ca un leit-motiv �ntreaga structur� dramatic� a lucr�rii. Tema iubitei, c�ci la ea ne referim, apare �n iuresul balului str�lucitor si exuberant din partea a doua, asemeni unei idealiz�ri a exacerbatului sentiment de dragoste si p�timas� d�ruire. Ei bine, dup� introducerea vis�toare din finalul intitulat „Visul unei nopti de sabat“, tema pur� a iubirii apare din nou, identic� �n notatie dar degradat�, vulgar�, grotesc�, asemeni unui r�s batjocoritor, datorit� contributiei timbrale a clarinetului piccolo, a tobei mari, a clopotelor ce completeaz� partitura descriind �n registre stridente noaptea sabatului si chipul desfigurat al iubitei. O s� v� �ntrebati, de bun� seam�, de ce am recurs la acest exemplu, specios �n contextul rubricii acesteia. Ca om care m� ocup oarecum cu muzica, m� simt dator s� aduc un argument �n favoarea celor care au fost acuzati c� la adun�rile de la Iasi si Focsani au impietat, prin atitudinea ostil� fat� de guvernanti, asupra simbolului sonor al statului, Imnul National.
Minorul natural
Dup� umila mea p�rere, tin�nd seama de ce se �nt�mpl� �n tara asta, care nu mai e �n criz� (c� asta trece, medicii o stiu) ci �n com� profund�, �ns�si partitura simbolului muzical national ar fi trebuit s� se exprime distorsionat, chiar �n absenta contributiei unui maestru al orchestratiei precum Berlioz. M�retia imnic� nu putea acompania, �n nici un caz, parodia atotputernicilor veniti s�-si fac� datoria anual� fat� de momentele importante ale istoriei rom�nesti maculate de cetele de politruci exhibitionisti. Imnul nu poate fi ilustratia sonor� a mizeriei si cinismului, a reprim�rii si stoicismului exersat �n fiece zi de fiecare rom�n. E drept, mai mult sau mai putin. Poate �ns�si faptul c� imnul nostru este conceput �ntr-o tonalitate minor� si natural�, prin urmare, �n spiritul vremii... eco - lucru ce cu putine alte partituri mobilizatoare se �nt�mpl�, dar poate c� acest fapt exprim� elocvent latura poetic� a firii rom�nesti - sugereaz� drama acestei natii care, �n ciuda petrecerilor interminabile, a optimismului exaltat si inconstient, a micilor si berii, este, �n fond, o natie trist�. Si nu �nt�mpl�tor �ndr�znesc s� cred c� ritmul ternar, de dant, din partitura original� intitulat� „Din s�nul maicii mele“ dezv�luie oarecum si apetitul pentru usur�tate si pentru o oarecare naiv� superficialitate. Iar superficialitatea este evident� la fiecare scrutin electoral de care avem parte periodic si �n urma c�ruia, de fiecare dat�, suduim. P�n� data viitoare. Imnul national - pe care eu, spre deosebire de multi parlamentari, �l stiu - trebuie tr�it, cinstit si simtit de c�tre oamenii cu adev�rat curati si care vor binele acestei t�ri. Si atunci va suna cu adev�rat m�ret, simbolic, armonios si mobilizator. Iar m�na dreapt� se va arcui cu gratie si recunostint� deasupra inimii. Mai mult, s�nt sigur, nimeni nu va �ndr�zni - si nici nu va mai avea motive - s� huiduie! Ca �n Egipt. �ntre timp, Cairo...
|