Voi ce-ati f�cut?
La vita e bella Mi s-a schimbat inopinat sf�rsitul de s�pt�m�n�. Am �nlocuit articolul �n ultimul moment. Ast�zi, aici, trebuia s� m� ocup de impostori. Am s� o fac alt�dat�. M-ati f�cut s� improvizez. Mi-ati stricat planurile de week-end, mi-ati compromis mititeii, mi-ati strepezit berea si, mai mult dec�t at�t, m-ati obligat s� lacr�m. �n primul r�nd pentru c� Adrian P�unescu a murit. Si cu el odat�, o parte esential� din viata noastr�. Si �n al doilea r�nd, pentru c� nu putini, �ntr-un acces stupid de impietate, au g�sit de cuviint� s� pl�teasc� polite. Si, o spun sincer, multi nu au nici un drept s� o fac�. Esenta vietii mele se afl� �n acea perioad�, at�t de denigrat� de imbecilii de ast�zi, c�nd, t�n�r fiind, plin de sperante si entuziasm, f�ceam ceea ce credeam c� trebuie s� fac. S� fiu sincer, bogat �n idei si s� m� bucur c� s�nt om. Ceea ce, din p�cate, nu mi se mai poate �nt�mpla acum; �n epoca dominat� de mascati, cagule, c�tuse, servicii secrete si fecalele regimului „democratic“ vegheat de niste idioti. Si care amenint� s� devin� politienesc. Credeam c� v-ati �nghesuit al�turi de mine la spectacolele de aiurea. Credeam c� stiti c� am aranjat piesele lui Socaciu si ale lui Gheorghiu, pe vremea c�nd erau studenti la TCM, c� percepeti emotia care ne �ncerca c�nd, tineri fiind, ne prosteam frenetic cu „Un’ te duci tu, mielule?“ la S�cele, Rupea, Victoria sau S�mb�ta de Sus. �n oglinda lacului unde se limpezea sub valuri chipul lui Br�ncoveanu. Poetul e tineretea si viata noastr� pierdut�. Nu b�nuiam c� Adrian P�unescu se va trece �n eternitate at�t de brusc. Credeam c� viata si Dumnezeu vor avea r�bdare cu un om care a �nsemnat foarte mult pentru tineretea si entuziasmul nostru de atunci. Ce vrem s� demonstr�m? C� s�ntem capitalisti pur s�nge? Nu s�ntem... C� nu avem scrupule? S�nt sigur c� unii avem, pentru c� am dovedit-o de at�tea ori. C� s�ntem niste imbecili? Nu voi crede asta niciodat�. Cum am putea vorbi de r�u un om care ne-a dat motive de bucurie �n mai multe r�nduri? Dac� le-am ignorat e vina noastr�. Si, crestini adev�rati fiind, nu putem �nc�lca regula crestin�: despre morti numai de bine! Detest�m comunismul? Detest�m dictatura? De ce le revitaliz�m cu consecvent�? E adev�rat, un om de cultur� „fin“ precum Patapievici, �si poate permite s� caracterizeze poezia p�unescian� ca fiind un reflex a ceea ce a �nsemnat Bolintineanu la vremea lui. �ntre timp, seful Institutului Cultural Rom�n ne-a demonstrat ce �nseamn� cultura pe care o diriguieste: ponei roz, zvastici si �nsemne licentioase, aduc�nd cu o imens� p...; sau mai multe! Ce s� �nteleag� copiii de ast�zi din ceea ce le spunem despre P�unescu? De ce nu-i l�murim cum st� treaba cu politicienii de azi? C� �si ur�sc poporul... P�unescu, cel putin, �l iubea. Si �si satisf�cea si el orgoliul si vanitatea ce s�l�sluiesc inevitabil �n cuprinsul oric�rei fiinte umane. Uneori cam ostentativ, e drept. N-as fi spus toate astea dac� nu le-as fi c�ntat copiilor acum c�teva zile „Delta lunar�“. O poezie pe care s-ar putea s� o stiti, dar care tot at�t de bine s-ar putea �nt�mpla s� v� lipseasc� din repertoriu. Si care se termin�, magistral, cu o imagine fabuloas�: „numai noi, numai noi vom r�m�ne/ dou� aripi prin trestii b�t�nd“. E frumos, orice ati spune! Nu puteati nici voi si, cu at�t mai putin eu, s� rostim aste cuvinte. Unii, pentru c� nu le-ar fi trecut prin cap, eu, pentru c� mi s-ar fi p�rut a fi banale. Lui Adrian P�unescu nu i s-au p�rut a fi astfel. Spunea lucruri normale care au fost percepute ca atare; cu sufletul si simtul. Si care, dincolo de suprafata superficial�, vulnerabil� �n fata unor critici sofisticate, contineau adev�ruri profunde. Aduceti-v� aminte de cel care a cerut lui Mos Geril�, nici mai mult nici mai putin, dec�t s� i-l aduc� �n dar pe... Mos Cr�ciun! �n comunism. C�ti dintre noi am fi fost �n stare s� spunem asta? Si mai ales atunci? Era vizionar: „Ti-am fost drumeag, mi-ai fost c�rare“ o dovedeste. Cu prisosint�. A construit cariere, a s�dit sperante. Ce a f�cut r�u? Dup� 89 a stat cuminte aproape, desi postura nu i se potrivea, privind cum leprele analfabete si neputincioase �si fac num�rul hilar. A s�dit demnitate si �ncredere �n sufletele noastre. Si, mai presus de toate, a vorbit profund, slujit de metafore, epitete si figuri de stil ce n-au ecou �n sufletul cretinilor. �n comunism am avut curaj s� port plete, �n ciuda faptului c� Militia �mi anula periodic buletinul, am avut curajul s� m� opun c�c�narilor de partid, tot at�t de imbecili ca si cei de acum si, cel mai important, am avut curajul s� tr�iesc. Curaj care acum, recunosc, aproape c� e pe cale s� m� p�r�seasc�. Si toate acestea �n parte i se datoreaz�. M� doare-n cot, ca s� nu spun cu adev�rat unde, de continutul discursurilor de circumstant� ale politicienilor veniti la c�p�t�iul lui. „Aflarea la putere e cel mai bun examen“ spunea poetul. Pentru c�, vorba lui... „Pe p�m�nt avem de toate...“; doar c� trebuie s� alegem �ntre „noroi si stele“; pentru a nu fi „un neam de delatori si t�rfe“. �mi pare r�u c� trebuie s� o spun! De ast� dat� ne-am f�cut... de poezie. Poate c� resentimentele acestea vor fi fost valabile pe vremea c�nd credeam cu adev�rat c� exist� undeva o lumin� care o s� ne n�p�deasc� c�ndva... Au trecut dou�zeci de ani si din p�cate si ast�zi trebuie s� murmur�m la fel: „�ntr-un veac cu bezn� mare / noi aprindem felinare“... El a aprins. Voi ce-ati f�cut?
|