LA MORMINTE, PE CEAHL�U
• fostul primar al comunei Ceahl�u a �n�ltat o cruce pentru soldatii care au murit pe munte �n al doilea r�zboi mondial • cum victimele erau rusi si nemti gestul lui Dumitru Lupu a avut si opozanti • octogenarul spune c� aceasta a fost dorinta lui si a f�cut totul din suflet • „Totul se uit� si este p�cat“, sustine �nv�t�torul • Luptele purtate �n cel de-al doilea r�zboi mondial pe meleagurile noastre au avut loc demult, �nc�t unii nici nu mai stiu de ele. �n sufletele altora aceste evenimente au l�sat urme profunde, �nc�t �si amintesc ca si cum ar fi fost ieri. Deosebit este gestul crestin al unui octogenar din Ceahl�u care a ridicat �n punctul „La morminte“, de pe masivul Ceahl�u, o cruce cu o plac� comemorativ� pentru cei peste 100 de soldati care si-au dat viata chiar �n acel loc. Faptul c� victimele nu erau ostasi rom�ni, cu rusi si nemti, nu a avut nici un fel de important� pentru Dumitru Luca, ajuns la v�rsta de 80 de ani. El a fost motivat nu de nationalitatea sau religia soldatilor, ci de faptul c� at�tea suflete s-au stins �n acel loc. Asa c� �n urm� cu un an el s-a pus pe treab� pentru ridicarea semnului crestin �n locul unde s-a v�rsat s�nge. F�r� nici un fel de ajutor material de la nimeni si strict pe cheltuiala lui, Dumitru Luca a ridicat �n locul cunoscut sub numele de „La morminte“ o cruce din fier, cu plac� de marmur�, care reminteste celor ce au drum prin zon� de sufletele care au sf�rsit �n r�zboi. „�nc� de anul trecut m-am g�ndit s� fac aceast� cruce din fier, pentru c� lemnul se degradeaz� �n timp, poate fi scrijelit sau �l rup animalele s�lbatice. Am f�cut mormintele p�rintilor, si al sotiei, si m-am apucat si de crucea asta, pentru soldatii care au murit «La morminte». Toate costurile le-am suportat eu, dar nu asta este important. Important este faptul c� m� simt multumit, satisf�cut, fat� de cei care trebuiau s� se ocupe de acest lucru, statul rom�n. Se uit�, si este p�cat“, spune cu o rar� modestie fostul �nv�t�tor, care a fost si primar al comunei �n perioada 1992-1996. Crucea, �nalt� ce circa 2 metri si 1,4 metri l�time a fost instalat� pe 1 august 2009, zi la care �n calendarul crestin ortodox este trecut� Scoaterea Sfintei Cruci. „E o recunostint� s� ridici o cruce, ca un omagiu cei ce au luptat pe front. Este ca o troit� mai mic� si a fost sfintit� de p�rintele Andrei Fabian. Am fost ajutat de doi s�teni, Gut� Marcoci, de 70 de ani si Vasian Schiopu, de 74 de ani“, a mai spus Dumitru Luca.
Crucea pentru ai nostri si crucea pentru ai lor
Gestul b�rbatului de a ridica o cruce „La morminte“ nu a fost un lucru usor. Dumitru Luca a �nt�mpinat oarecare �mpotriviri at�t din partea localnicilor, c�t si din partea autorit�tilor. Parte din s�teni nu au fost deranjati, dar unii s-au opus amplas�rii crucii deoarece victimele nu s�nt rom�ni, ci rusi si germani. Cu toate acesea Dumitru Luca, om �nv�tat, a stiut cum s� fac� s�-i l�mureasc� pe toti. A mers la biseric� si le-a vorbit oamenilor despre credint� cu at�ta patim� �nc�t parte din cei prezenti au fost miscati p�n� la lacrimi. „Nu are important� c� e rus, c� e neamt, acolo au murit peste 100 de suflete si eu de asta am f�cut crucea. Poate si pentru ai nostri rusii au ricat cruci si noi nu stim. Am fost la biseric� si le-am spus celor prezenti, mai ales celor care se opuneau c� atunci c�nd s�pam groapa pentru cruce parc� se auzeau din morm�nt voci care spuneau «Iertati-ne, nu noi am vrut r�zboi». Niste b�tr�ni din biseric� au �nceput s� pl�ng�. Cei care au sf�rsit aici erau si ei oameni, si trebuie ca lumea s� stie ce s-a �nt�mplat“, a mai spus Luca. Av�nd �n vedere c� acolo este parc national autorit�tile s-au l�sat cu greu convinse s� se �nalte crucea. Dar cum �nainte acolo mai fusese una de lemn, ce s-a deteriorat de vremuri, autorit�tile nu s-au mai opus.
„Nemtii ne d�deau ciocolat�, dar rusii ne-au luat hainele si m�ncarea“
La vremea b�t�liei din 1944 Dumitru Luca era copil. Avea aproape 13 ani, iar p�rintii �l trimiseser� la seminar, la Roman. C�nd armata rus� �nainta, copiilor li s-a dat drumul acas�. „Nemtii ocupaser� deja partea de sud si de nord a muntelui Ceahl�u, iar cam la 1-2 s�pt�m�ni dup� ce am ajuns eu acas�, frontul a ajuns la noi. Nemtii erau acolo cam de o lun�. Erau disciplinati. Noi eram copii si ne d�deau ciocolat�, ba am si o curea de piele de la ei. S-a mai rupt, am cusut-o, dar o p�strez ca amintire. Rusii nu erau agresivi, �n schimb ne luau si m�ncarea, si hainele. �n ziua b�t�liei fiecare, din partea lui, a pornit c�tre dusman. Nemtii si rusii s-au �nt�lnit la «Curm�tur�». Au iesit din p�dure fat� �n fat� si lupta s-a dat corp la corp. Apoi au trecut la armamentul din dotare, automate si pusti mitraliere. Au murit peste 100 de oameni. C�teva zile s�tenii au stat departe dup� care au �ngropat o parte din morti. Parte din cadavre au fost m�ncate de animalele s�lbatice. Dup� aceste evenimente, �n ‘51 am terminat scoala de ofiteri de rezerv� de artilerie de la Buz�u, iar �n urm�torii 5 ani am fost militar. Voiam �n rezerv�, dar nu m� l�sau. Ar fi vrut s� m� trimit� la academia militar� de la Moscova, dar mama a zis s� nu m� duc“, povesteste b�tr�nul semet, c�ruia nimic nu-i tr�deaz� v�rsta. Si mai ales amintirile. Nu a devenit militar de carier�, ci a preferat s�-i �nvete pe cei mici buchea c�rtii. A fost „domnul Trandafir“ pentru multi copii pe care i-a �nv�tat tainele scrisului si pl�cerea cititului.
Germani �n vizit� „La morminte“
B�t�lia din vara anului 1944, petrecut� pe Ceahl�u, l-a avut ca protagonist pe un soldat german care a supravietuit m�celului. Dup� 40 de ani, �n 1984, neamtul cu c�tiva colegi s-a �ntors la locul faptei, pentru a aprinde o lum�nare �n memoria camarazilor c�zuti �n acele locuri. Turistii germani au fost ghidati de Ion T�ranu, pe atunci seful statiunii Dur�u. Acesta a povestit c� oaspetii au vrut s� urce muntele. I-a �nsotit, iar „La morminte“ germanii s-au orientat dup� repere numai de ei stiute. Apoi s-au oprit si au aprins o lum�nare. Unul dintre ei a povestit cum �n vara lui lui ‘44 acolo si-a pierdut fratele si camarazii. Germanul a spus c� se afla pozitionat cu sase tunuri si un pluton de soldati, printre care si fratele s�u, pe munte, �n locul care, ast�zi, se numeste „St�nca lui Enescu“. Aveau misiunea s� distrug� coloanele rusesti ce se deplasau spre Transilvania, �n urm�rirea germanilor care se retr�geau. Fiind o zon� �nalt�, „tunarii“ din masiv aveau un atu de partea lor, put�nd lesne tine sub observatie drumul care serpuia �n acele vremuri pe l�ng� albia Bistritei. Cu ajutorul translatorului, fostul sef al statiunii Dur�u a mai aflat de la turistul german c� supravegherea lor a dat roade, astfel c� rusii au f�cut tot posibilul s� distrug� pozitia camuflat�, care le st�njenea �naintarea. O patrul� de cercetare s-a strecurat prin comuna Ceahl�u si cu ajutorul unor c�l�uze a descoperit de unde se tr�gea. Apoi, �n preajma locului amintit au fost aduse, cu caii, mitraliere, f�r� ca soldatii nemti s� sesizeze acest lucru. Ce a urmat a aflat Ion T�ranu, de la cel care a tr�it pe viu drama. „Cum ne cunosteu deja programul, �ntr-o dimineat�, la adunarea pentru �nviorare si fixarea programului, rusii au deschis focul, lovindu-ne �n plin. Eu si trei camarazi am sc�pat cu fuga, st�nd ascunsi p�n� ce rusii au plecat. Apoi, ne-am �ntors si am �ngropat pe ceilati camarazi dup� care ne-am retras spre Bicazul Ardelean. Cu greu am ajuns acas�. �ntruc�t anii au trecut, am decis ca �nainte s� mi se sf�rseasc� zilele s� mai trec odat� prin locul unde consider c� m-am n�scut a doua oar� si s� aprind o lum�nare la c�p�t�iul morm�ntului fratelui meu“, a spus translatorul, traduc�nd cele relatate de germanul care si-a v�zut fratele murind sub ochii s�i.
|