Clopotelul a sunat iarãsi dupã o jumãtate de veac
• o emotionantã manifestare a avut loc la Liceul Mihail Sadoveanu din Borca • a fost vorba de revederea promotiei 1965 dupã 50 de ani de la absolvire •
La Liceul Mihail Sadoveanu Borca a sunat din nou clopotelul... sãptãmîna trecutã. De astã datã, nu pentru intrarea în noul an scolar, ci pentru absolventii anului 1965. Absolventi ce plecau în viatã de-acolo, dintre munti, plini de optimism si sperante. Si de atunci au trecut 50 de ani. ÃŽntîlnirea de la Borca de sîmbãtã, 12 septembrie, a fost impresionantã, asa cum sînt toate revederile peste ani si ani, dat fiind cã dupã jumãtate de secol de absentã motivatã, pe motiv de probleme ale vietii ca oameni maturi, aceastã promotie a retrãit pentru o zi vremuri trecute. Din adolescenta si tineretea lor. S-a strigat catalogul, s-a fãcut prezenta de cãtre Mihãitã Pieptanariu, unul dintre absolventi si amfitrionul manifestãrii, asta din lipsã motivatã a profesorilor de altãdatã. Fiecare si-a prezentat frînturi din realizãrile vietii, s-a glumit, s-au depãnat amintiri si s-a pãstrat un moment de reculegere în memoria celor plecati din aceastã lume, dascãli ori fosti colegi. Desi timpul îsi pusese amprenta pe chipul fiecãruia iar experienta de viatã nu poate fi tãgãduitã, de remarcat este cã, sîmbãtã, la primul pas fãcut în scoala tineretii lor, toti aveau emotii, poate chiar mai mari decît atunci cînd erau în anul I de liceu si stãri de smerenie si respect. Au fost si momente de tristete, cauzate de absenta fostilor profesori, care, în cel mai fericit caz, din motive de sãnãtate n-au putut da curs invitatiei. Cu toate acestea, s-au trãit cu prilejul revederii momente unice. „O parte dintre colegi nu mai existã sau sînt bolnavi si n-au putut veni. N-ai cum sã nu fii trist, dar asta este viata. Alãturi de ei am trãit toate clipe de neuitat, cu bune cu rele, ne-am format alãturi de ei, si, zicem astãzi, dupã aproape o viatã, cã noi, copiii de atunci, am fost o generatie bunã. Am devenit specialisti în multe domenii, aproape toti am urmat facultãti si scoli superioare, ne-am realizat ca oameni, avem copii si nepoti“, aveau sã afirme unii din participanti. Vorbe mestesugite au prezentat toti fostii elevi, cîtiva dintre acestia, precum Paul Scripcaru, unul dintre initiatorii revederii, Vasile Gãinã, Elena Alungulesei, Ion Buftea, Ioachim Tãnase, Elena Lupuleasa si mai cu seamã Mihãitã Pieptanariu, care i-a surprins pe fostii colegi prin darul oferit - o diplomã de participant si o monografie a clasei, cu elevii de altãdatã si evolutia lor viitoare ca oameni ai unei generatii de succes. Si n-a fost doar atît. Sefa de promotie din urmã cu jumãtate de secol, Elena Alungulesei, avea sã completeze: „Plecat-am fiecare cu vise albe-n gînd/ S-ajungem la limanul dorit cu-atîta sîrg./ Viata ne-a hãrãzit pe fiecare cu-n destin/ Pe care ni l-am asumat pînã la cap deplin./ Sîntem acum pãrinti, bunici, cãrunti, se pare,/ Cu suflet încã de copil fragil si mare/ Ajunsi acum la ceas de sãrbãtoare./ (...) De-acum ne mai dorim doar multã sãnãtate/ Si-alãturi de cei dragi, cu inimi împãcate,/ Sã ducem senectutea la rang de demnitate...“ Vorbe revãrsate cu simtire si generozitate despre o generatie, în calitatea sa de profesor si slefuitor de caractere. Si cît de frumos au sunat versurile rostite printre lacrimi! Toti cei prezenti la întîlnire aveau sã-i aibã alãturi pe actualul director al liceului, profesorul Vasile Amariei si pe Geo Ovidiu Nitã, primarul comunei Borca. ÃŽntîlnirea fostilor absolventi de acum 50 de ani, s-a încheiat cu o petrecere la una din pensiunile locului, iar la încheiere fostii colegi si-au promis o nouã revedere.
|