BACALAUREAT ˊ50

Tinere, nu-s povesti!

Iunie, 1950. Galati. Intrasem la examenul de bacalaureat dominat de spaime si nesigurantďż˝. Nu de ale buchei cďż˝rtilor, ci fiindcďż˝ aveam fratele mai mare arestat de mai bine de jumďż˝tate de an (mama ďż˝l cďż˝uta prin ďż˝nchisori), ďż˝mpreunďż˝ cu cďż˝tiva colegi, pentru vina de neiertat cďż˝ juraserďż˝ credintďż˝ bisericii ortodoxe si poporului romďż˝n, ďż˝n cadrul G.P.L. (Grupul „Pďż˝reri Libere“), formďż˝ de rezistentďż˝ tinereascďż˝ fatďż˝ de tďż˝vďż˝lugul venit de la Rďż˝sďż˝rit. Sfďż˝ntďż˝ naivitate ! „Uneltirea ďż˝mpotriva orďż˝nduirii sub formďż˝ organizatďż˝“ nu era o bagatelďż˝ si avea sďż˝ se termine cu o condamnare de 4 si apoi cu un supliment de 18 ani. Cum se zvonea cďż˝ urmau noi arestďż˝ri din rďż˝ndurile elevilor, cineva o sfďż˝tuise sďż˝ mďż˝ determine sďż˝ las bacalaureatul si sďż˝ mďż˝ ducďż˝ undeva, departe, la niste rubedenii. N-am acceptat. Ce-o fi, o fi ! Dacďż˝ eram pe lista lor, tot aveau sďż˝ dea de mine. Dupďż˝ ce am terminat examenul, nu usor, nu simplu, la vremea amiezii am venit acasďż˝, fericit cďż˝ scďż˝pasem de grijďż˝, dar obosit. Mama m-a culcat cu capul ďż˝n poala ei si m-a hrďż˝nit ca pe copii mici: pilaf de orez cu salatďż˝ de castraveti proaspeti. Dar printre furculita ďż˝ncďż˝rcatďż˝, picurau lacrimi din ochii ei. Cum sďż˝ nu-mi amintesc figura mamei ďż˝ndurerate, ďż˝ncrustatďż˝ pe vecie ďż˝n amintire? Cum sďż˝ uiti cďż˝ astfel de fapte ďż˝nsemnau o siluire a visurilor oricďż˝rui adolescent si s-au petrecut ďż˝ntr-un regim care-si fďż˝cea pavďż˝zďż˝ din pretuirea omului? Cum sďż˝ nu doresti ca asemenea lucruri sďż˝ nu se mai ďż˝ntďż˝mple niciodatďż˝? Atent la ce se petrece ďż˝n jurul meu, acum, cďż˝nd ne bucurďż˝m de libertate si de vointa noastrďż˝, de ďż˝ntrebďż˝ri tot nu pot scďż˝pa. Cum sďż˝ accept cu inimďż˝ bunďż˝ cďż˝ atďż˝tia si atďż˝tia elevi au refuzat sďż˝ treacďż˝ pragul bacalaureatului, care-i consfinteste ca oameni de ispravďż˝? Cum sďż˝ nu fiu apďż˝sat, cďż˝nd iau seama la atďż˝tea eforturi, cheltuialďż˝ si energie risipite? Cum sďż˝ fiu ďż˝mpďż˝cat cďż˝ scoala, familia, societatea n-au reusit sďż˝ trezeascďż˝ ďż˝n spiritul acestor tineri simtul datoriei fatďż˝ de cei care i-au format, pentru propriul viitor, pentru care sďż˝nt datori sďż˝ facďż˝ ceva? Cum sďż˝ rďż˝mďż˝n senin cďż˝nd ďż˝mi dau seama cďż˝ viata atďż˝tor tineri, pentru care pďż˝rintii se dau peste cap si fac sacrificii enorme ca fiicelor si fiilor lor sďż˝ nu le lipseascďż˝ nimic si sďż˝ nu mai ďż˝ndure ce au ďż˝ndurat ei ďż˝n tineretea lor, ďż˝si pun sub semnul ďż˝ntrebďż˝rii viata si viitorul? Mďż˝ simt ďż˝ntr-un fel vinovat, si ca mine ar trebui sďż˝ se simtďż˝ toti de-o seamďż˝ cu mine, cďż˝ nu am fďż˝cut pentru generatiile de dupďż˝ noi, suficient de mult si mai ales cďż˝ am lďż˝sat, cu nemernicďż˝ usurintďż˝, sďż˝ se nďż˝ruie bogďż˝tia strďż˝nsďż˝, cu migalďż˝ si efort, traditia si bunul renume al culturii si educatiei, preferďż˝nd sďż˝ ne maimutďż˝rim dupďż˝ altii. Nu sďż˝nt vorbe goale. Cultura, educatia sďż˝nt instrumentele care te fac sďż˝ vezi mai bine, sďż˝ judeci mai usor si mai drept si sďż˝-ti definesti orizonturile, indiferent de domeniul spre care te ďż˝ndrepti.