Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Septembrie 2012
LMMJVSD
     12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Eveniment cultural 24 Septembrie 2012
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

Dimensiunile spiritului

• interviu realizat cu Nicolae Breban

F�r� s� exagerez, constituie cu adev�rat un privilegiu posibilitatea de a purta o discutie despre scriitur� si roman cu unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai acestui gen �n spatiul literar rom�nesc si european. Retras de la o vreme �n „turnul lui de fildes“ de la poalele Bucegilor, preocupat de nobilul travaliu al scrisului continuu, Nicolae Breban se �nvredniceste uneori a cutreiera prin tinuturile t�rii, vorbind - despre ce altceva? - despre literatur�. De regul�, Aura Christi - redactor sef al revistei „Contemporanul. Ideea european�“ si, totodat�, o poetes� plin� de sensibilitate, sedus� de constructia baroc� a versului contorsionat de energia interioar� a metaforei expresive si coplesit� de greutatea unei formatii culturale frenetice - este cea care i se afl� mereu al�turi, ca un emul credincios si, pe bun� dreptate, recunosc�tor.
Tocmai de aceea, am rugat-o s� preludieze discutia cu marele prozator, printr-un exordiu care, nu ne �ndoiam, chiar p�rtinitor fiind si marcat de influenta coplesitoare pe care maestrul o exercit� asupra ucenicului, putea constitui o baz� de discutie. Iar comparatia cu Dostoievski, �n aceeasi m�sur� �n care unora le-ar putea p�rea a fi exaltat�, dezv�luie, totusi, coordonate de abordare si afinit�ti elocvente.

Acesti „mari si tragici vis�tori“

Aura Christi: „Nicolae Breban este unul dintre cei mai importanti scriitori rom�ni si europeni. �n contextul culturii rom�ne si al romanului scris �n Europa, cred c� este unul dintre ucenicii cei mai fideli ai marelui Fiodor Mihailovici Dostoievski. Spuneam, cu prilejul lans�rii romanului „Singura cale“, care este �n opinia unei bune p�rti a criticii, o capodoper�, una dintre capodoperele postdecembriste dat� de autorul Buneivestiri, aminteam un dialog care preg�teste marele, uriasul poem „Marele Inchizitor“ din „Fratii Karamazov“, si m� refeream la acea scen� formidabil�, extrem de dens�, dintre Aliosa si Ivan Karamazov, scen� derulat� la o c�rcium�, cum adesea se �nt�mpl� �n romanele dostoievskiene si, evident, brebaniene. Aceast� cafenea, s� zicem, de secol al XIX-lea, c�p�t�nd o dimensiune metafizic�, fiind transformat� �ntr-un fel de templu prin intermediul discutiilor unde s�nt abordate teme majore: existenta lui Dumnezeu, relatia st�p�n - slug�, chinul omenirii si asa mai departe. Ei, la un moment dat, Ivan, care vrea s�-l cunoasc� foarte mult pe Aliosa, expun�ndu-i un �ntreg excurs asupra nevoii de a te cunoaste si a te desp�rti imediat, vorbeste, se refer� la uriasa inventie a omului, care este Dumnezeu. Spune la un moment dat c� dac� Dumnezeu n-ar fi existat el ar fi trebuit inventat, pentru c�, spune Ivan, exista nevoia de Dumnezeu. Intrarea �n plin �n acea scen� urias�, Evanghelia ispitirii, care este, de fapt, poemul Marelui inchizitor, se refer� la omul care este o fiar�, care este r�u prin definitie, dar care a avut puterea unei astfel de idei uriase care este Dumnezeu. O idee mirabil�. Si spuneam tot atunci c� dac� Nicolae Breban n-ar fi existat el trebuia inventat. Pentru c� exista nevoia de el.
Acum c�tiva ani, la sediul Uniunii Scriitorilor, �n Casa Monteoru din Bucuresti s-au adunat o seam� de critici de prim rang si au vorbit despre opera fenomenului care este Breban si la un moment dat - tin minte c� s-a emotionat �ntreaga sal� - Mircea Iorgulescu, care �l cunoaste pe Nicolae Breban de trei - patru decenii, spunea: «Este foarte incomod s� fii contemporan cu un monument». E deranjant, e crispant. Bine, dincolo de aceste calificative, eu cred c� �n primul r�nd vecin�tatea unei legende vii a literaturii rom�ne, dincolo de crispare oblig� la respect si la un soi de sfial� care e de fapt o form� a bunului simt si a respectului real fat� de o valoare a literaturii rom�ne. Si tot atunci, Gabriel Dimisianu spunea c� «Nicolae Breban - n-ati remarcat - �i trage pe toti dup� el». Este un caz singular �n istoria literaturii rom�ne a secolului dou�zeci, de creator major, de creator care-si urmeaz� vocatia �n ciuda epocii. S� nu uit�m, totusi, c� el si geam�nul s�u, egalul s�u, Nichita St�nescu, au parcurs o dictatur� care, de fapt, pentru ei aproape c� nu a contat. Pentru c� at�t Breban c�t si autorul Elegiilor au creat si au tr�it, au g�ndit, au visat - s�nt niste mari si tragici vis�tori - �ntr-o deplin� libertate. Desi era �n plin� dictatur�. Una dintre cele mai s�lbatice si atroce dictaturi din Estul Europei.

Cultul maestrilor

Reporter: Stimate maestre! Permiteti-mi s� folosesc aceast� formul� si �n semn de consideratie si pentru faptul, mai banal, c� �ndeobste �n teritoriul muzical aceasta este o expresie consacrat�. Din ceea ce stiu, din ceea ce am citit, c�t si din ceea ce dumneavoastr� �nsuti ati afirmat pe ici pe colo, v-ati bazat devenirea dumneavoastr� literar� si, implicit, opera, pe trei piloni esentiali: unul este invocatul Dostoievski, un altul este filosoful Friedrich Nietzsche, din pricina c�ruia mi se pare c� ati avut si serioase nepl�ceri de-a lungul tumultuoasei dumneavoastr� tinereti, iar cel de al treilea, cred c� nu m� �nsel, Thomas Mann. Acestia s�nt cei trei st�lpi de rezistent� cultural� pe temeiul c�rora v-ati �ntemeiat mare parte a discursului livresc.
Nicolae Breban: Acestia s�nt maestrii mei, �n filosofie, �n roman... �n poezie mai este spatiul de la Baudelaire la Rainer Maria Rilke, din care am si tradus si am si publicat la Ideea european�, marele Goethe, din care de asemenea am tradus, Holderlin, poetul care era contemporan si prieten cu Hegel...
Rep.: Dumnezeule, numai piese grele!
N.B.: Da, s�nt cei �ntre care m-am format, dar am balansat �ntre marii nemti romantici si marii rusi, �ncep�nd cu Gogol, continu�nd cu Cehov, care a fost primul meu maestru - si-mi aduc aminte de povetele profesorului meu din liceu care spunea c� dac� vreau s� �nv�t putin� meserie s� nu m� reped la marile opere („N-ai ce s�-nveti de-acolo“ mi-a spus) ci �ncearc� nuvelistica lui Cehov, pentru c� de acolo poti deprinde arta caracterelor. Proza se bazeaz� pe tipologie, pe capacitatea de creatie de caractere. Si �ntr-adev�r, din nuvelistica lui Cehov am �nv�tat s� creionez caractere, personaje, pentru ca mai apoi s� descop�r dramaturgia lui, care este urias�; si pe care Europa a descoperit-o t�rziu, la aproape o sut� de ani de la moartea lui. Si pe urm�, de la Cehov la Dostoievski, bine�nteles. M-a fascinat din tinerete, desi pe vremea aceea, prin cincizeci, Dostoievski era r�u v�zut, enciclopediile sovietice nici nu-l prindeau, era considerat un irationalist, un... De altfel nici �n occident perceptia nu era mai bun�. Abia dup� al doilea r�zboi mondial Dostoievski a �nceput s� fie analizat si statuat la valoarea lui adev�rat�.
Rep.: Mai ales c� avea si cazier.
N.B.: Ei, nu de asta. Dar el a propus un tip de proz� si un tip de viziune asupra personajului care a surescitat multe contrariet�ti si uimiri. Ca si Nietzsche de altfel. Si el, care a fost oarecum contemporan cu Dostoievski, desi la distante enorme �n Europa, iesiti din culturi diferite, au violentat, ca s� zic asa, au contrariat contemporaneitatea lor. Unul pe cea filosofic�, cel�lalt pe cea literar�, dar eu i-am descoperit din tinerete, f�r� s�-mi spun� nimeni, mai ales c� Nietzsche, de exemplu, era considerat pe vremea aceea, prin anii �'50 un soi de pronazist chiar si �n Franta, pentru c� nazismul a abuzat multe texte ale lui Nietzsche...
Rep.: Cum s-a �nt�mplat si cu Wagner, de altfel.
N.B.: Si Wagner, exact. De asta nu e jucat nici ast�zi �n Israel. Ori, ei �mi s�nt si ast�zi, �n continuare maestri. Dup� aceea a ap�rut Thomas Mann si pleiada de mari scritori romantici. Ei, si apoi marii compozitori nemti - pentru c� eu am �nv�tat si de la compozitori mult - si am obiceiul s� spun c� am �nv�tat constructia romanului. Pentru mine, romanul este constructie, nu e povestirea. Romanul este o constructie arhitectonic�, o constructie vast� �n care un model poate fi Johannes Brahms, unul din marii elevi ai lui Beethoven.

„Am refuzat s� debutez cu nuvele“

Rep.: Nu v-a fost fric� s� v� apropiati de roman? Dac� tot am luat-o pe calea muzical�, s� o facem mai departe. Romanul ar putea fi ceea ce �n domeniul muzical ar �nsemna o simfonie. Prin urmare, o constructie complex�, alc�tuit� din mai multe p�rti cu caracter contrastant, cu o lupt� de idei, cu teze, antiteze, cu furtuni sau dezl�ntuiri... De regul�, la �nceputul carierei un compozitor uzeaz� de virtutile genurilor mici, minore, de la studii la bagatele, pentru ca �ntr-un t�rziu, c�nd ajunge la maturitate artistic� s� treac�, �n sf�rsit, la o constructie complex�. Dumneavoastr� ati debutat relativ devreme, �nc� nu erati consacrat si ati abordat abrupt romanul: „Francisca“, �n 1965.
N.B.: Eram destul de b�tr�n; aveam treizeci si unu de ani. Aveam colegi de generatie care debutaser� cu sapte, opt, zece ani mai devreme. F�nus Neagu, D.R. Popescu, cei care au debutat cu nuvele. Eu am refuzat s� debutez astfel. Am debutat cu roman si apoi am fortat si �n primii doi ani, �'65, �'66, am publicat trei romane unul dup� altul, din care al treilea, „Animale bolnave“, mi-a adus consacrarea national�.
Rep.: Consacrarea si �n ochii si �n sufletul meu, de pild�, pentru c� pe vremea aceea, c�nd a ap�rut „Animale bolnave“ cred c� eram �nc� elev de liceu si apoi am v�zut filmul „Printre colinele verzi“ pe care l-ati ecranizat si l-ati lucrat chiar dumneavoastr�. E un film de autor de la cap la coad�, cu actori importanti: Dan Nutu, Ion Dichiseanu, Ion Bessoiu, Mircea Albulescu si, neap�rat, sl�biciunea mea, Vasile Nitulescu, cel care a f�cut un rol superb si �n „T�nase Scatiul“, pe vremea c�nd maestru de imagine era Nicolae M�rgineanu. Cumva straniu filmul acela, mai ales atunci, cu atmosfera unei provincii uitate „�ntre coline“. Se spune c� ecraniz�rile s�nt �ntotdeauna mai slabe dec�t c�rtile care le-au stat la baz� si trebuie s� m�rturisesc c� acel film m-a impresionat, cu toate c� nu a f�cut carier�, dar a fost selectionat �n prestigiosul festival de la Cannes. Cum ati reusit asta?
N.B.: Nu am reusit eu. Nu poti trimite la Cannes filme. Guvernul francez are o comisie condus� de mari personalit�ti, care alege cincisprezece - dou�zeci de filme care intr� �n competitia oficial�. S�nt cinci nivele de competitie, cea mai important� fiind cea care se cheam� „La selection oficial“, sau „Official selection“, unde intr� putine filme. �naintea mea a intrat Liviu Ciulei. Dar dumneavoastr� spuneti c� nu a f�cut carier� pentru c� a fost interzis timp de dou�zeci de ani. Eu critic dur pe Ceausescu la Paris �n „Le Monde“. Ei au interzis critica despre c�rtile mele si filmul, asa cum spuneam, a fost interzis.
Rep.: O alt� surpriz�, cel putin pentru mine a fost „�ngerul de gips“, pe care l-am citit chiar �n anul aparitiei, pare-mi-se �n 1973.
N.B.: Este exact.
Rep.: L-am citit �n armat�, la lumina lanternei.
N.B.: Cea mai adev�rat� lectur�.
Rep.: Si sincer�, totodat�. Si am descoperit o capodoper�. Si dac� tot vorbim despre capodopere, dumneavoastr� amintiti patru c�rti privilegiate din acest punct de vedere. E vorba de „Bunavestire“...
N.B.: �nainte „�n absenta st�p�nilor“. Primul meu roman de dup� „Francisca“. Un roman �n care a trebuit s� fac anumite concesii, inerente, dar care a avut mare succes si �n urma c�ruia am fost comparat cu marii prozatori rom�ni. Era un roman nou ca stil, ca structur�, �nc�t nici nu prea a fost �nteles de critic�, de public. Al treilea este „Animale bolnave“, care a pl�cut, a avut succes. L-am scris la �ntoarcerea din primul meu exil, dup� ce am f�cut protestul contra lui Ceausescu si care a fost atacat de patru mari critici, iar dup� o pauz� de patru ani am publicat „Bunavestire“, atacat din plin de Comitetul Central, de toate ziarele de partid, dar care, printr-un reflex invers, a avut un mare succes, pentru c� lumea s-a �nghesuit s�-l citeasc�, s-a stiut c� e un roman interzis. Dup� aceea, tot la patru ani - pentru c� eu nu acceptam s� fac compromisuri si s� asaltez editorii dec�t cu opere finite.
Rep. Un soi de cincinal literar aproape...
N.B.: Nu are nici o leg�tur� cu cincinalul. Era ritmul meu pe care mi-l impusesem si care s-a dovedit a fi optim pentru deplina conturare a unei opere literare de anvergur�. Si astfel, �n anul 1981 a ap�rut „Don Juan“. Si el avut succes, desi la r�ndu-i a fost atacat �n revistele de partid. De exemplu, Ion Cristoiu, care pe vremea acea era sef la „Sc�nteia tineretului“, l-a f�cut praf. Dup� aceea a venit s�-si cear� scuze. �n �'84, pe vremea c�nd publicam mai mult �n Franta si nu aveam mari sperante pentru cultura si natiunea rom�n�, am publicat ultima carte a acelei perioade, „Drumul la zid“, o carte de vreo mie de pagini, o carte indigest�, o carte arid� pentru publicul rom�nesc, o carte f�cut� pentru nemti sau pentru englezi.

„Nu regret c� m-am �ntors aici“

Rep.: Si a fost, pentru o vreme, ultima carte a dumneavoastr� ap�rut� �n Rom�nia. Aventura literar� vestic� se anunta a fi mai mult dec�t promit�toare. Cu ce sentimente v-ati re�ntors dup� �'90?
N.B.: Am stiut c� va fi ultima mea carte �n Rom�nia. Locuiam la Paris cu sotia mea - mama si fratele meu erau �n Germania - eram deja cet�tean vest german si abia �n �'90, dup� Revolutie, m-am �ntors si a �nceput pletora de c�rti: o tetralogie romanesc�, o trilogie memorialistic� si alte c�rti de eseu. �ntoarcerea mea �n tar� a fost fertil�, chiar dac� mult� lume nu m-a �nteles c� p�r�sesc Parisul. �n ciuda faptului c� aveam contracte cu „Flammarion“, �n ciuda mir�rii pe care o produceam, nu regret c� m-am �ntors aici. Solul meu rom�nesc s-a dovedit a fi cel adev�rat.

Articol afisat de 2037 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan AMIRONOAIE)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective