Singur

Despre Eminescu, cu dragoste

Prinsi cu grijile de preste zi, de preste noapte, de preste an, de preste viatďż˝, va sďż˝ ne aducem aminte de el la fiecare miez de ianuarie. Atunci cďż˝nd ďż˝ncďż˝ nu s-au stins de tot ecourile colindelor si ďż˝n aer mai hďż˝lďż˝duie glasul pďż˝rďż˝sit al clopoteilor. De care el ďż˝nsusi ďż˝si aminteste ďż˝ntr-o alcďż˝tuire poeticďż˝ memorabilďż˝ a cďż˝rei esentďż˝ este concentratďż˝ ďż˝n numai patru versuri: „Colinde, colinde, / E vremea colindelor / Si gheata se-ntinde / Asemeni oglindelor“.
De peste un veac si jum�tate alc�tuirea lui himeric� ne st� �nfipt� �n ochiul st�ng, �n inim� si-n cotloanele cele mai curate ale sufletului. De peste o sut� saizeci de ani unii trudesc s�-l alc�tuiasc� si tot de at�tia altii nu ostenesc s�-l destrame, cu �nversunare si cu os�rdia izvor�t� din spaima de necuprinsul dezv�luit de gr�irile lui.
�n ciuda exegezelor de tot felul, mai mult sau mai putin savante, mai mult sau mai putin docte, mai mult sau mai putin �ntemeiate, mai mult sau mai putin obiective, mai mult sau mai putin cinstite, poetul vietuieste �n alc�tuirile lui tainice, mult deasupra �ntelegerii comune supus� modelor si modelelor �ndoielnice, ca o garantie a perenit�tii si profunzimii spiritului autentic; de care, din p�cate, ne �ndep�rt�m cu tot mai mult� p�c�toas� os�rdie, �ntr-o vreme �n care fiinta uman� �ncepe s� uite tot mai des de ea �ns�si.
„Nu au existat si nu vor exista ďż˝n poezia romďż˝nďż˝ versuri mai frumoase decďż˝t acestea“ afirma, pe bunďż˝ dreptate, Titu Maiorescu. Iar George Munteanu se simtea dator sďż˝ augmenteze: „ďż˝n «eminescianism» s-au strďż˝ns parcďż˝ toate ďż˝ntrebďż˝rile de primďż˝ acuitate ale speciei“. ďż˝n timp ce Vladimir Streinu conchidea: „Poezia lui Eminescu este ďż˝n primul rďż˝nd un spectacol cosmic...“ Am evitat, cu bunďż˝ stiintďż˝, afirmatiile cinismului cďż˝linescian care, justificat de obiectivitate, exploreazďż˝ cu oarecare insidiozitate acele teritorii umane care ar putea sďż˝ demitizeze imaginea sfďż˝ntďż˝ a poetului national. Ca si publicarea - acum vreo zece, doisprezece ani, pare-mi-se - ineditelor epistole cu Veronica Micle, pretext ďż˝ndoielnic ďż˝n serviciul, sau ďż˝n deserviciul unei capacitďż˝ti afective ce pipďż˝ie pragul utopic al existentei interioare.
�n epoca aceasta �nc�rcat� de curiozitate si indiscretie maladiv�, poetul nu are ce c�uta. Cum nu are ce c�uta �n comentariile r�uvoitoare, m�rsave si mizerabile ale unor pretinsi (si �n mare parte dovediti) oameni de cultur�.
De peste un veac si jum�tate de singur�tate, cu floarea albastr� la piept, �n vecin�tatea p�durii, a lacului, al�turi de vuietul tainic al m�rii, �n imediata apropiere a vietii sau a mortii, r�t�cind �n deriv� printre privelisti stelare sau printre �nchipuiri rememorative vechi de secole, poetul e deasupra noastr� si a preocup�rilor noastre meschine. Si acolo are dreptul s� r�m�n�. Singur.